Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Eram cu ochii pe The Thursday Murder Club ca pensionarii care pândesc poștărița să le aducă mult-râvnitul cupon.
Iată că filmul a fost lansat pe Netflix.
🎬 The Thursday Murder Club – Premisă 📖
Mergem direct la un azil, dar nu unul oricare, ci un ditamai conacul cu ștaif, unde cetățenii seniori își petrec în tihnă ultimul capitol al vieții.
Acolo dăm peste patru oameni adunați de o pasiune comună: rezolvarea unor cazuri neelucidate de poliție.
Șefa trupei este Elizabeth (Helen Mirren – Winchester), o doamnă venerabilă cu mintea brici. Pe lângă ea se aciuează Joyce (Celia Imrie – Love Again), Ron (Pierce Brosnan – Black Bag) și Ibrahim (Ben Kingsley – Gandhi).
Toate bune și frumoase, până când are loc o crimă chiar în propria ogradă. Unul dintre proprietarii acelei pensiuni pentru vârstnici este ucis.
Cvartetul de detectivi se pune pe investigat pentru a descoperi criminalul, mai ales că de răspuns depinde și soarta lor, chiriașii riscând să fie evacuați pentru a face loc unui complex de apartamente de lux.
💭 The Thursday Murder Club – Comentariu 🍿
👴👵Pensionarii care bat poliția la fund
Primul lucru care sare în ochi e faptul că personajele astea, deși trecute bine de 70 de ani, sunt mai vii și mai curioase decât jumătate din detectivii tineri pe care îi tot vâră Netflix în thrillere standard.
Elizabeth are privirea aia de „știu eu ceva ce tu nu știi”, iar Mirren își interpretează rolul cu un mix perfect de eleganță și cinism, fiecare scenă cu ea te face să uiți că urmărești un „film cu bunici”.
Serios, are 80 de ani, dar e atât de sprintenă și jovială, încât m-a făcut să mă simt rușinat că apelez la Glovo să-mi aducă telecomanda aflată pe masă, că mi-e silă să mă ridic din pat să o iau.
Brosnan e Brosnan, genul de tip care poate să îmbătrânească liniștit, că tot rămâne șarmant. Și chiar dacă joacă un fost sindicalist cu gura mare, parcă tot îl vezi cu martiniul din Bond în mână.
Kingsley e, ca de obicei, imposibil de ignorat. Îi dă lui Ibrahim gravitatea aia care te face să asculți și când spune lucruri banale.
Iar Imrie completează perfect echipa cu o doză sănătoasă de autoironie.
🕵️ Mister? Sau o șuetă cu cadavru?
Acum, hai să fiu sincer, The Thursday Murder Club nu e un thriller întunecat, nu e Se7en, nu e True Detective.
E mai degrabă o combinație între Only Murders in the Building, Murder, She Wrote și un serial britanic de duminică seara pe BBC.
Atmosfera este destul de relaxată, chiar dacă se moare mai ceva ca-n Squid Game, culorile sunt calde, iar ritmul lent. E genul de film care nu-ți ridică tensiunea, ci îți scade pulsul.
Da, există o crimă. Da, există anchetă. Dar adevăratul mister nu e „cine a făcut-o?”, ci „cum reușesc oamenii ăștia să aibă mai mult chef de viață la 75 decât avem noi la 35?”.
Suspansul e de nivel „cine a furat ultima prăjitură de pe tavă”, iar rezolvarea cazului e previzibilă.
În schimb, tot filmul mizează pe șarmul personajelor și pe chimia dintre actori.
Ce să mai, distribuția este fermecătoare, ea face tot filmul, interacțiunile dintre personaje sunt delicioase, iar pofta cu care trăiesc aproape că fac bătrânețea apetisantă.
Dar îmi aminteam, în momentele de pauză narativă, că trăiesc în România și că mă uit la o ficțiune. În foarte rare cazuri, bătrânețea este atât de frumoasă ca în film.
De ea se bucură, în mare parte, cei pensionați la 40 de ani și cu pensie specială de zeci de mii de lei pe lună.
🎥 Chris Columbus, regele confortului
Regizorul nu se dezminte. E omul care a făcut Home Alone și primele Harry Potter, deci știe foarte bine să creeze povești cu un aer cald, familiar.
Aici aplică aceeași rețetă: filmul e ca o pătură moale pe canapea. Nu riști nimic, nu ți se zguduie lumea, totuși, povestea te prinde. Cel puțin, așa a fost în cazul meu.
Mă simțeam parte din echipă, nu voiam să se termine, pentru că eram fascinat atât de glumițele dintre personaje, cât și de referințele evidente, dar amuzante.
🧩 Teme serioase ascunse sub glume
Ce ridică filmul deasupra unui simplu divertisment e faptul că atinge subtil teme serioase: bătrânețea, memoria care se pierde, prietenia la final de drum.
Elizabeth se confruntă cu boala soțului ei, un moment emoțional neașteptat, iar Ibrahim vorbește despre vulnerabilitatea vârstei cu o naturalețe dezarmantă.
Filmul nu se afundă în dramă, dar nici nu o evită complet. Știe să-ți amintească, printre replici ironice și investigații, că viața la pensie nu înseamnă doar bancuri despre reumatism, ci și dureri reale.
🍵 Cine o să-l savureze?
Dacă ești fan thrillere sumbre, o să ți se pară că The Thursday Murder Club e o glumă de pensionari.
Dacă, în schimb, vrei ceva ușor, cu atmosferă britanică, replici fine și actori mari care își fac de cap, atunci e fix desertul de care ai nevoie.
E genul de film pe care-l pui seara și, în loc să te apuce paranoia, te apucă pofta de ceai.
🏆 The Thursday Murder Club – Verdict 👍 sau 👎?
Nu ar fi multe de comentat pe seama acestui film, care n-o să-ți schimbe viața și nici n-o să rescrie genul polițist.
E o plimbare relaxată printr-un sat britanic, unde misterul e mai mult pretext pentru replici și personaje simpatice.
Există, totuși, câteva surprize, mai dă ortul popii câte un personaj de la care nu mă așteptam, nu e chiar atât de simplu pe cât pare la prima vedere.
Hazul fin, plăcerea de a revedea niște actori uriași și cele câteva reflecții despre îmbătrânire mă fac să poftesc la opt cești de ceai de la ora 17:00, că sunt sătul de știrile de atunci.
(4 / 5)
🎬 IMDB
