Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
IUBIREA PERFECTĂ – Spectacol de teatru (Daria Tănăsescu, Elena Ianichi, Robert Avram, Teofil Memelis)
Trebuia să dezvir…, să calc pentru prima oară și pe la Teatrul Național București, să nu mor mai prost decât sunt, așa că am văzut Iubirea perfectă.
Spectacolul s-a desfășurat în Sala Atelier, un buncăr situat la trei etaje sub pământ.
🎬 Iubirea perfectă – Premisă
Alex este un tânăr programator care-și petrece ziua în fața ecranului. Când nu codează, se joacă. Și când nu se joacă, ghiciți ce face? Codează.
Cum stătea el liniștit și timid într-o cafenea, este abordat de Diana, o zeiță blondă, autointitulată influencer, care îl place imediat pe Alex.
Ciudat, nu? Cum o divă de Instagram este atrasă de un tip sfios, ciudat, cu ticuri și deloc sociabil.
În fine, între cei doi se înfiripă o relație de prietenie, transformată ulterior într-una de dragoste, spre nemulțumirea lui Paul, cel mai bun prieten al lui Alex, și invidia Anei, iubita lui Alex.
📝 Iubirea perfectă – Comentariu
🛠️ Organizarea spectacolului
Hai să comentez mai întâi despre organizare.
În primul rând, am urmărit spectacolul cu multe emoții, pârâiau și pocneau reflectoarele de deasupra scenei și a publicului, încât m-am crezut într-un film horror. Mă așteptam oricând să-mi pice unul în cap, așa că eram cu un ochi atent la scenă și cu celălalt la tavan.
În al doilea rând, acustica din acea sală suferă grav, nu se aude deloc bine, am ratat destule replici, chiar dacă actorii erau la doar câțiva metri de mine.
În al treilea rând, informația cum că Iubirea perfectă durează 80 de minute este falsă, nici ăia de la televiziunile mânjite nu mint în halul ăsta. Reprezentația a început la 16.10, iar la 17.05 deja eram în drum spre ieșire din sală, după trei rânduri de aplauze.
Așadar, nici vorbă de 80 de minute, a durat cu jumătate de oră mai puțin. Dar prețul biletului a fost pentru 80 de minute. Hai să zic că nu-i mare pagubă în codul binar, contează calitatea, nu cantitatea.
📱 Poveste modernă și regie actuală
Revenind la poveste, ea este modernă, mai modernă de atât nici că se putea, cu Instagram și TikTok la mare putere. Nu este actuală doar datorită temei abordate, ci și ca urmare a felului în care este regizată.
Pauze dintre scene nu sunt pline de beznă, cât se schimbă actorii, dimpotrivă, au un rol important în firul narativ, continuând povestea pe un ecran pe care Diana făcea transmisii în direct pe Instagram.
Spectacolul jonglează cu dilemele amoroase ale generației cu ochii lipiți de ecran, dar și cu întrebarea eternă: chiar există „THE ONE” sau e doar un hashtag bine ales?
😂 Umor discret, nu comedie pură
Nu l-aș cataloga neapărat comedie, pentru că nu am râs mai deloc, cel puțin nu copios, așa cum am făcut-o la Ia-le banii, însă subiectul m-a prins, chiar dacă este adresat generației mai tinere, pentru care întâlnirile amoroase se produc după consimțăminte semnate la notar, schimb de profiluri sociale și o verificare temeinică a pronumelor din lenjeria intimă.
Există, însă, și momente amuzante generate de diferența exagerată dintre pămpălăul Alex, care transpiră tot în apropierea Dianei, pentru el fiind ceva de neconceput că ea se poate uita la el, și Diana, o zână printre muritori, care întruchipează diva digitală a zilelor noastre.
Un alt contrast, de data asta dramatic, este cel dintre cele două cupluri. Alex și Diana formează perechea perfectă, se iubesc, se giugiulesc, își șoptesc cuvinte dulci, în timp ce Ana și Paul par dintr-o altă vreme, mai ales că Paul are o gândire misogină și arhaică.
O tot acuză pe Diana de fel și fel de subterfugii viperiene prin care îl ține pe Alex sub papuc, ba chiar o dă într-un monolog dezgustător despre rolul femeii în societate, nu cel de pe picior de egalitate, ci cel de slugă pe lângă casa omului.
Iar conflictele iscate între cei patru atrag atenția asupra mentalităților învechite care sunt prezente în multe căsnicii nefericite.
🔄 Twist previzibil
Aici există o surpriză, o dezvăluire de final, un twist, spuneți-i cum vreți, care răstoarnă cumva povestea sau te bagă în ceață, pentru că nu mai știi cum să interpretezi un anumit personaj.
Mult spus surpriză, că această răsturnare de situație este destul de evidentă, că nu m-am născut ieri în cel mai izolat sat din cel mai înalt vârf de munte, încât să nu mă prind.
👥 Distribuția
În ceea ce privește distribuția, este de la sine înțeles că nu am idee cine sunt acești tineri, și mă bucur să spun asta, sunt fețe proaspete și au tot timpul la dispoziție să se dezvolte și să progreseze pe scara teatrului.
Pe mine m-a impresionat Robert Avram în rolul „băiatului bun”, e de acolo, zici că s-a născut pentru această partitură.
De la ticurile legate de nas și păr și până la felul în care se mișcă și vorbește în preajma Dianei, toate denotă că al doilea său prenume ar fi Stingher.
Daria Tănăsescu e fix cum îți imaginezi un personaj de Instagram: carismatică, energică, dar uneori atât de „pe val” încât emoția se pierde printre filtre.
Teofil Memelis și Elena Ianichi completează cu personaje care nu fură lumina reflectoarelor, dar susțin bine povestea.
⚖️ Iubirea perfectă – Concluzie
Ritmul spectacolului este alert, nicio scenă nu se lungește prea mult, ceea ce păstrează atenția publicului. Și, cum este foarte scurt, nici nu ajunge să te obosească, alergându-te printre drame și istericale.
Dialogurile s-ar putea să prindă mai bine la tinerii care știu ce e un „story” sau un „swipe left”, eu mă uitam și îmi veneau în minte gânduri de genul: Pe vremea mea…
Nu că sunt rele, Doamne ferește, nu spun asta, însă sunt într-o romgleză pe care o urăsc, deși este inevitabil acest dialect. Și mie îmi mai scapă, uneori, replici bilingve.
Cât despre temă, deja am menționat, este relevantă pentru același public tânăr care trăiește între notificări și întâlniri ratate.
Ce nu mi-a plăcut a fost tranziția bruscă de la glume la dramă, fără o pregătire în prealabil.
🎥 Detaliul tehnic care strică realismul
Și dacă știam că bugetul spectacolului este redus, îi donam 50 de lei regizorului să-și cumpere licență CapCut pentru o lună.
Nu de alta, dar live-ul final ținut de Diana, cu logo-ul CapCut într-un colț, semn că e orice, numai live nu, a spulberat orice fărâmă de realism.
Personajele urlau la Diana să înceteze live-ul și eu mă uitam consternat la acel logo, știind că este doar un clip editat în CapCut, nicidecum unul în direct.
Câtă diferență poate face un simplu amănunt!
🔚 Iubirea perfectă – Verdict
Spectacolul este ca o întâlnire pe o aplicație matrimonială care merge bine: nu e „dragoste la prima vedere”, dar e suficient de plăcută încât să vrei să o repeți.
Nu revoluționează teatrul românesc, dar îl face accesibil, proaspăt și conectat la prezent.
Este decent, cu energie tânără, care se simte mai degrabă ca un episod lung dintr-un serial bun decât ca o piesă clasică. Și uneori, asta e exact ce-ți trebuie.
Dacă regia este mai atentă pe viitor și ar elimina erorile tehnice, spectacolul ar deveni unul și mai bun decât cele 7 doze de Coca Cola pe care le voi bea în cinstea lui.
