Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Studioul Universal turna filme de groază pe bandă rulantă acum multe decade și The Wolf Man apărea în 1941, la apogeul acestei perioade.
🎬 The Wolf Man – Premisă 📖
Larry (Lon Chaney Jr.) se întoarce pe moșia tatălui său din cauza unui eveniment tragic în familie, moartea fratelui mai mare ca urmare a unui accident de vânătoare.
Copt pentru a prelua stăpânirea domeniului, Larry are alte interese.
Mă rog, unul singur sub forma frumoasei Gwen (Evelyn Ankers) ce-l face să urle la lună din dragoste pentru ea.
Apropo de asta, Larry are o întâlnire inopinată și inoportună cu un vârcolac țigan, Bela (celebrul Bela Lugosi), care-și testează forța fălcilor pe pieptul lui Larry.
Cel din urmă supraviețuiește, dar simte că ADN-ul începe să facă ture de circuit prin corpul său și, în curând, apar semne ale transformării sale într-un licantrop însetat de sânge.
💭 The Wolf Man – Comentariu 🍿
Poate mi se trage și de la faptul că am urmărit mai multe producții din Universul Monștrilor într-un timp foarte scurt, dar The Wolf Man nu a reușit să mă impresioneze.
Povestea este fix aceeași din The phantom of the Opera apărut cu 16 ani mai devreme.
Un bărbat ce suferă de-o condiție ce-i schimbă fizicul se îndrăgostește iremediabil de o femeie gingașă care este deja antamată altui mascul.
De aceea am rămas dezamăgit să aflu că firul narativ de aici urmează aceiași pași ca în pelicula pomenită anterior, ba chiar îi lipsește profunzimea filozofică a poveștii de la operă.
Filmul este scurt, 70 de minute, și pierde prea mult timp cu construirea unei relații de iubire care duce nicăieri.
Nu mi-a plăcut insistența pe acest aspect, mai ales că îi lipsește scânteia necesară aprinderii flăcării iubirii.
Se ajunge tardiv, mult prea tardiv, la partea cu vârcolacii, una care m-a făcut să schelălăi a dezamăgire.
Nu că mă așteptam la miracole tehnice, dar creatura în care se transformă Larry nu este deloc de speriat, nu-i decât un om cu o barbă mai deasă și un nas cârn.
Știu că a fost apreciat machiajul, considerat a fi unul revoluționar, dar n-am înțeles de ce.
Păi Fantoma de la Operă arată de 100 de ori mai înfricoșător decât potaia umană de aici, acolo machiajul chiar a fost inspirat și bine executat.
Aici, poate sunt prea rău, doar i-au lipit niște păr pe față și pe picioare și gata, uitați vârcolacul.
Măcar o proteză sub formă de bot alungit care să aducă a bestie nocturnă, ceva care să-l facă pe actor să semene cu un lup.
În fine, astea erau posibilitățile pe atunci, deși mai degrabă tind să cred că a fost zgârcenie la buget pentru că la o scurtă verificare acesta ar fi fost de circa 180.000 de dolari.
Asta în condițiile în care Frankenstein din 1931 a costat aproape 300.000 de dolari, iar The phantom of the Opera din 1925 peste 630.000 de dolari.
Se poate observa că-i un film ieftin și din decorurile sărăcăcioase, cele mai multe implementate pe platouri de filmare pentru că sunetul avea un ecou enervant, deci în mod clar natura a avut prea puțin de-a face cu această producție.
Dar chiar și așa, puteam ierta toate aceste derapaje tehnice dacă povestea era una captivantă și nu doar o reciclare a uneia spusă anterior și spusă mult mai bine.
N-am simțit vreo apartenență emoțională pentru un personaj anume, aproape totul mi s-a părut rece și robotic, fără cine știe ce pasiune aruncată în joc.
Filmul reușește să se salveze cu actul final în care tragedia lovește din toate părțile și tonul este unul pur shakespearian prin dramatismul său genealogic.
Pentru mine a fost prea puțin și prea târziu, dacă măcar jumătate din scenariu ar fi avut acel patos fatal, atunci alta ar fi fost concluzia mea.
Și dacă vă sună cunoscut numele lui Lon Chaney Jr., ei bine, există un motiv solid pentru asta, este nimeni altul decât fiul lui Lon Chaney (ce surpriză), cel care a jucat rolul lui Eryk în The phantom of the Opera.
Practic, așchia n-a sărit departe de trunchi, ce joacă monstru devine, la rândul lui, monstru.
Nu mi-a zbârlit blana prin interpretarea lui, nici nu a avut material greu, în mare parte se hlizea la Gwen când era om și alerga zăbăuc prin pădure când era vârcolac.
Nu tu o emoție, nu tu un pic de farmec, nu tu o lacrimă, se moare în film de nu-i adevărat, dar pare-se că nimeni nu suferă deloc de pe urma acestor tragedii.
Dacă mi-aș înfige și mai adânc colții în el, aș spune că există destule inconsistențe scenaristice, sunt pomenite lucruri ce par a avea o mare importanță ca apoi să fie date uitării.
🏆 The Wolf Man – Verdict 👍 sau 👎?
A avut o influență enormă în cinematografie pentru că a dus la nașterea multor urmași sub diverse forme, n-am cum să nu-i recunosc acest merit.
Însă desfășurarea banală a acțiunii, povestea de amor fadă, artificialul decorurilor și prezența fizică destul de ridicolă a Omului Lup mă împiedică să fiu foarte darnic cu filmul.
După ce că este foarte scurt, scenariul are cutezanța de a insera mai multe repetiții ale unor replici lungi de se săturase până și Larry să tot audă același lucru.
Una peste alta, nu l-am găsit a fi cine știe ce, este o diferență uriașă de calitate pe toate planurile între el și alte producții de la Universal pe care le-am menționat deja în articol.
Cu tot cu influența lui ulterioară, nu pot să-i năpârlesc mai mult de 6 fire de păr.
(3 / 5)
