The cabin in the woods

admin 02/10/2024 Horror Leave a comment

Încep cam haotic, dar am aruncat un ochi pe trailerul de la The cabin in the woods după ce am revăzut filmul și trebuie să recunosc că este perfect, nu dezvăluie vreo surpriză importantă.

🎬 The cabin in the woods – Premisă 📖

Fiind un film horror cu o cabană în mijlocul pustietății este lesne de înțeles că începe cu câțiva adolescenți care se îmbarcă într-o călătorie de vacanță.

Șeful expediției este falnicul Curt (Chris Hemsworth – Thor) care-și ia de-o aripă iubita, Jules (Anna Hutchison), îi prinde cu arcanul și pe ceilalți prieteni și o întind spre destinația distracției.

Drumul îi duce prin hârtoape neasfaltate, benzinării decrepite și locuri inexistente pe hartă, dar acesta este traseul pe care petrecăreții trebuie să-l urmeze, că nu au de ales.

Odată ajunși acolo, după câteva destrăbălări acvatice și bine condimentate cu droguri, se pornește haosul pentru că sunt atacați de niște morți vii care ies din pământ ca râmele după ploaie.

Sună a film banal de groază, cum au fost atâtea altele, nu?

Ei bine, nu este nici pe departe așa ceva.

💭 The cabin in the woods – Comentariu 🍿

Din premisă reiese că nu ar fi mare scofală de capul filmului, fiind o poveste ca atâtea altele din genul slasher în care niște adolescenți tembeli sunt făcuți harcea-parcea de o creatură monstruoasă.

Și cam așa este, cei cinci protagoniști sunt nevoiți să lupte pentru supraviețuire în momentul în care sunt atacați de o familie de Lazări nervoși care manevrează fel și fel de arme tăietoare sau spintecătoare.

Doar că scenariul vine cu o surpriză colosală care, din punctul meu de vedere, este de-o inovație demnă de panteonul producțiilor de groază pentru că dă dovadă de multă originalitate.

Se vrea a fi, simultan, și o parodie care ia în bășcălie filmele horror ce utilizează aceeași rețetă răsuflată, dar și o poveste macabră cu multă violență sângeroasă.

Partea plină de caterincă este una reușită pentru că este meta, știe că are personaje care se încadrează perfect în șabloanele clasice și recunoaște acest aspect, aproape făcându-ne cu ochiul.

De la blonda proastă până la ciudatul amețit, de la masculul alfa până la tocilarul grupului, avem de toate pentru toți, vorba cântecului alimentar.

Și, pentru o bună bucată de vreme, desfășurarea acțiunii nu se dezminte, se prezintă la datorie cu un puternic sentiment de deja vu pentru că sunt scene care aduc aminte de multe alte filme anterioare.

Însă, și aici intervine genialitatea scenariului, întreaga poveste capătă cu totul alte conotații ca urmare a unei chichițe magistrale imaginate de scriitori.

Deși se apropie de vârsta la care un adolescent își primește cartea de identitate, am să mă abțin din a da spoilere, oricum nu cred că este cineva care să nu știe care este schepsisul din film.

Așa că o să fiu zgârcit cu amănuntele, însă am să menționez că tinerii nu sunt acolo din proprie voință, nu pot părăsi împrejurimile și fac parte dintr-un experiment bizar cu mare importanță pentru existența umanității.

Ah, și acei morți resuscitați nu sunt singurele creaturi fioroase cu care umanii nevinovații vor avea de-a face.

Filmul este unul care se pretează la multe revizionări pentru a identifica toate surprizele ascunse în plină vedere sau trimiterile subtile către alte producții din genul horror.

Nu știu dacă am să sughiț sau nu, dar voi spune că actul al treilea al acestui film este sublim, cel mai distractiv și surprinzător din tot ce am văzut până acum.

Stăteam și mă uitam la scenele respective, care sunt demne de un abator de la o fermă KFC suprasolicitată, atât cu un zâmbet larg plantat pe chip, cât și cu groază infinită întipărită în privire.

Grozăviile care se petrec sunt sângeroase din cale afară, dar oferă și o plăcere care atinge de mai multe ori punctul iluzoriu al satisfacției cinefile când vine vorba de monștri antologici ai genului.

Singura critică pe care o am la adresa filmului este că pierde mult timp cu povestea clasică înainte să descuie lacătul de la cufărul cu surprize.

Ba nu, am mai găsit una, putea fi mai misterios la început, astfel o anumită pieire a unui personaj ar fi avut un impact devastator.

Și ar mai fi jocul actoricesc care nu-i prea strălucit în afară de o scenă care m-a făcut să urlu la Lună.

Acum m-am sculat și eu cu pretenții de Oscar de la partituri demne mai degrabă de AVeNeuri.

🏆 The cabin in the woods – Verdict 👍 sau 👎

Nu pot să-mi dau seama de ce n-a făcut ravagii la încasări având în vedere că este un film de groază care combină clasicul cu originalul.

Dar ăștia-s oamenii, dau buluc la Scream 7 să aibă motiv să se plângă că nu există producții originale, dar sunt de negăsit la filme care chiar merită atenția noastră.

Pelicula de față este aproape perfectă, dacă ar fi împărțit echidistant timpul între bucata plină de clișee și partea imaginativă, aș fi urmat-o orbește oriunde s-ar fi dus, fie în străfundurile iadului, fie la porțile Olimpului.

M-a făcut să mă simt ca la o reîntâlnire liceală după 40 de ani, bucuros că dau de figuri cunoscute, dar și scărpinându-mă în cap la fețe pe care ar fi trebuit să le știu, dar nu mai aveam habar de unde să le iau.

Și zâmbeam stingher, prefăcându-mă că le recunosc, deși eram conștient că memoria îmi joacă feste.

Așa s-a întâmplat și aici, printre valurile de sânge care măturau totul în calea lor și masacrele de-o brutalitate extremă apăreau și semne de întrebare la care creierul meu nu știa să răspundă.

Sunt mai mult decât convins că mi-au scăpat multe referințe, așa că dorința mea este să mă urc din nou în lift să cobor 9 etaje pentru a mă lămuri pe deplin cu privire la anumite apariții.