Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Black dog a fost singurul film de care am fost interesat la BIFF – Bucharest International Film Festival 2024, așa că n-am lătrat degeaba la Lună, chiar l-am văzut.
🎬 Black dog – Premisă 📖
Lang (Eddie Peng – The rescue) tocmai a ieșit de la zdup pentru bună purtare și se întoarce în orașul natal, Chixia (sper că am reținut bine), pentru a lua în primire moștenirea de la tatăl lui.
Care, apropo, nu este mort, dar pentru Lang este ca și când ar fi. Cum locul de baștină este aproape pustiu, că prin el se plimbă doar câinii și ciulinii, protagonistul nu are multe oportunități în ceea ce privește cariera.
Nu glumesc când zic că orașul arată ca unul părăsit, fiind tranzitat doar de niște trenuri de marfă și cam atât.
Neavând altă soluție, se bagă într-o echipă de hingheri deoarece această meserie este printre puținele care prosperă, câinii vagabonzi colcăind la fiecare colț de stradă.
Eh, și omul nostru dă peste un câine negru, sfrijit, pricăjit, de-i poți număra coastele, dar și foarte sprinten, de nimeni nu-l poate prinde.
💭 Black dog – Comentariu 🍿
Filmul este o dramă tristă care nu urmează pașii obișnuiți ai unei producții de acest gen care este construită pe o rețetă menită a-ți aduce bucurie în suflet.
Atmosfera care învăluie povestea aproape că m-a gâtuit prin sumbrul existenței prezentate, nu era nicio diferență între a fi între gratiile unei celule și a fi, cică, liber în Chixia.
Și aici tot de o pușcărie vorbim pentru că micul oraș este înconjurat de deșertul nemilos care te halește de viu dacă încerci să te aventurezi pe cont propriu și nepregătit.
Practic, pot asemui locul acțiunii cu o grădină zoologică populată de oameni și câini. Și nu îmi arde de subtilități, dar acolo sunt mai mulți câini decât oameni, dar mai multe javre decât câini.
Povestea se concentrează în principal pe evoluția relației dintre Lang și câine între care pornește un joc de-a șoarecele și pisica, o hârjoneală teritorială ce duce la nașterea câtorva zâmbete stinghere.
Însă, pe măsură ce firul narativ începe să-și arate colții, tonul devine tot mai serios, tot mai grav, tot mai apăsător pentru suflet pentru că lațul unui viitor nefast se strânge necruțător în jurul gâtului eroului.
Dintr-un motiv bine întemeiat pentru ei, deși ridicol pentru noi, cei doi, uman și animal, sunt nevoiți să împartă aceeași locuință pentru mai multe zile și de aici se naște o dinamică interesantă.
Nu duce unde ați crede, și asta mi-a plăcut la film, că nu este un poem boem cu zâmbete și giumbușlucuri, dar nici nu se îndreaptă înspre Old yeller să vă apuce toate bocetele din lume.
Relația dintre cei doi este o metaforă cu privire la societatea de acum în care dacă faci notă discordantă față de turmă ești cumva ostracizat și trebuie să-ți găsești companioni la care nu te-ai fi gândit inițial.
Am rămas cu impresia că fiecare învață câte ceva de la celălalt, unul încrederea în cei care încearcă să ajute, celălalt se redescoperă pe sine conștientizând că nu-i singur pe lume.
Lipsa oportunităților în Chixia, care se aseamănă cu multe alte orașe uitate de lume, va trezi amintiri neplăcute sau va genera un duș rece care reiterează faptul că egalitatea este doar pe hârtie și în vorbe, nu și în realitate.
Cred că undeva, adânc ascunsă în nisipul narațiunii, există și o altă simbolistică, una profundă pe care fie nu am fost în stare s-o dezgrop, fie trebuia să fiu chinez să rezonez cu ea.
Simt că mi-a scăpat ceva și nu știu ce.
Oare este trasă o paralelă între soarta lui Lang și cea a câinelui? Oare de aceea sunt atrași unul de altul ca un magnet, pentru că sunt suflete pereche chiar dacă fac parte din specii diferite? Oare destinul lor scris în stele este unul și același?
Sau interpretez prea filozofic niște scene simple care nu au vreun substrat psihologic și doar îmi imaginez eu că ar avea?
Posibil să existe și niscai săgeți subtile trimise către regimul comunist pentru că acțiunea are loc în preajma Jocurilor Olimpice de la Beijing.
Ca atare, auzim în permanență cum autoritățile dau cu goarna despre grandoarea competiției și despre iminenta eclipsă de soare, dar oamenii din Chixia, care mor de foame, numai de așa ceva nu le arde.
Nici nu pot să comentez pe seama interpretării actorului principal pentru că este un om al vorbelor puține, foarte greu rostește câte o replică, dar știi că atunci când deschide gura o face să spună ceva important.
Mai sunt și alte relații pe care Lang le dezvoltă, nu le pomenesc că mă ia cu rabie pe la cerebel, și nici nu vă zic de ce a intrat la mititica sau dacă este sau nu vinovat pentru respectiva faptă.
🏆 Black dog – Verdict 👍 sau 👎
Deși dă de înțeles, la prima vedere, că ar un film jovial, menit să te inspire și să te sensibilizeze prin prezența unui câine drăgălaș, aici Black dog n-arată deloc a animal numai bun de flocoșit.
Și povestea este la fel de neagră ca pielea maidanezului, foarte rar pătrund prin ea niscai raze de lumină care să nască un simulacru de speranță.
Nu că s-ar petrece niște drame traumatizante în film, dar viața descrisă este una deprimantă și dacă ai ghinionul să te naști într-un asemenea loc ești din start condamnat la un destin mizer.
Este despre lanțurile societale care te închid într-o cușcă existențială izolantă din care nu prea poți scăpa pentru că zarurile vieții nu îți sunt favorabile.
Recomandabil iubitorilor de câini? Nu știu ce să zic, s-ar putea să bucure vederea atâtor canine prin peisaj, dar să și întristeze tratamentul aplicat lor.
Ce pot să spun, de final, este că Black dog nu a fost filmul pe care îl așteptam, urmând o rută diferită, ceea ce a fost ceva proaspăt, nu ca aerul din Chixia.
Dacă avea și ceva momente emoționante care să-mi stoarcă o lacrimă din glandele uscate ar fi fost nemaipomenit, dar mi-au rămas aride ca deșertul Gobi.
În atare condiții, am să trimit un convoi de 8 motociclete în acel oraș pentru că acesta este singurul mod eficient de transport pe acolo.
(4 / 5)
