Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Northern comfort este un film islandez regizat de Hafsteinn Gunnar Sigurðsson, dar vorbit în engleză.
Așa că nu am avut parte de avalanșa de cuvinte bolovănoase specifice acelei zone geografice.
🎬 Northern comfort – Premisă
Povestea decolează cu un grup de persoane care suferă de o fobie înfiorătoare pentru ele.
Aerofobie, care nu-i frica de a respira, așa cum s-ar putea crede, ci cea de zbor.
Așadar, zănaticilor noștri le este teamă să se plimbe cu avionul.
Cursul la care participă vrea să-i facă pe oameni să depășească acest blocaj psihologic, dar rezultatele nu-s deloc strălucite.
Nu doar că de ei se ocupă un începător, dar zborul de dezvirginare, cel care ar trebui să le demonstreze că este cel mai sigur mod de a călători, are probleme.
Odată ajunși la jumătatea drumului, din dorința aprigă de a nu face zborul retur cu aceeași companie, trupa lui Boening Stricat provoacă haos în aeroport și nu numai.
💭 Northern comfort – Comentariu 🍿
Filmul mi-a adus aminte de Toc toc, producția spaniolă care are o temă asemănătoare.
Nu consum kerosenul de pomană, că-i scump, zic direct că nu se ridică la nivelul acelei pelicule care mi-a plăcut enorm.
Dar nici cel de față nu-i rău, chit că subiecții suferă toți de aceeași fobie.
Însă se manifestă diferit la fiecare în parte, unul o dă pe pilule, alta pe istericale, altul este calmat de activități sugătoare, nah, după posibilități.
Aventurile prin care trec duc la o comedie care m-a făcut să râd pe alocuri, chit că nu are anumite particularități care să le facă specifice fix acestei defecțiuni mintale de care suferă personajele.
Dacă scoatem din ecuație acest aspect, apoi înlocuit cu altceva, conchid că tot am fi avut parte de năzbâtiile respective, nu s-ar fi pierdut mai nimic din impactul glumelor.
Pe scurt, nu portretizează așa cum trebuie frica de a zbura, cel puțin așa am perceput eu filmul.
Putea să se afunde și mai mult în zona turbulentă reprezentată de această teamă irațională de a te deplasa cu cel mai rapid și mai sigur mijloc de transport în comun.
Alteori, din contră, am impresia că exagerează grav, prăbușindu-se complet ca verosimil, deoarece anumite acțiuni fac ca filmul să dispară de pe radarul spectrului realității.
Sau, nefiind în situația lor, poate frica asta nenorocită duce chiar la paralizia creierului de ajungi să iei cele mai cretine decizii care îți afectează viața personală și profesională.
Personajele sunt diverse, asta i-a adus filmului câteva mile gratuite în plus de călătorie, și reprezintă tipologii care se aseamănă doar sub aspectul problemei din tărtăcuță.
În rest, sunt cum nu se poate mai diferite, un fapt care m-a făcut să-l apreciez suplimentar și să mai închid ochii la câteva strâmbături amplificate doar de dragul de a ne forța să zâmbim.
Actoria este satisfăcătoare, parcă prea clovnească pe alocuri, însă își face treaba.
De interpreți nu am adăugiri de făcut, cei principali sunt destul de ocupați conform IMDB, dar mai mult cu roluri secundare sau de voce.
Pe Lydia Leonard am văzut-o în Last Christmas, iar pe Timothy Spall în The pale blue eye.
🏆 Northern comfort – Verdict 👍 sau 👎?
Oricât m-aș screme, nu pot să mă gândesc la altceva de scris pe tema acestei pelicule, simpla premisă este suficientă pentru a vă da seama la ce vă îmbarcați.
Avea potențial să fie mai amuzant de atât, dar poate că și comparația cu filmul spaniol de la început i-a dăunat.
Totuși, m-a relaxat și mi-a dat șansa să arunc un ochi prin hubloul acestei temeri terifiante care, însă, este depășită în contextul poveștii de una și mai și.
N-o voi dezvălui, pentru că joacă un rol crucial în deznodământ, doar menționez că nevoia urgentă de acum te face să uiți de frica de mâine.
De final, nu pot să spun că m-a determinat să aplaud la aterizarea la destinație, dar nu m-am supărat că am făcut 7 escale în această călătorie.
(3,5 / 5)
