Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
După cum reiese din titlu, 28 Weeks Later ne plasează la 28 de săptămâni după izbucnirea pandemiei de turbare în Marea Britanie.
🎬 28 Weeks Later – Premisă 📖
Don (Robert Carlyle) s-a obișnuit cu noua viață, orice lucru nou devine banalitate la un moment dat, așa că-și vede de treaba lui într-o casă baricadată.
Dar apariția din senin a unor creaturi din noua specie zombo îi dă peste cap traiul și este nevoit să-și ia tălpășița într-un gest de mare lașitate menit să enerveze audiența.
Între timp, americanii, dragii de ei, se bagă-n seamă prin Regat și declară că infectații au crăpat de foame, așa că granițele UK sunt deschise și oamenii se pot întoarce la casele lor.
Mare bucurie pe Don care este reunit cu cei doi copii ai săi. Cum, însă, americanii sunt superficiali și leneși în misiunea lor, este evident că lucrurile o iau razna și se dezlănțuie, din nou, haosul.
Doyle (Jeremy Renner), un lunetist de excepție, se jură că-i va proteja pe cei doi copii despre care se presupune că ar putea avea un rol important în obținerea unui antidot.
💭 28 Weeks Later – Comentariu 🍿
Dacă 28 Days Later este Alien, atunci 28 Weeks Later este Aliens, așa pot caracteriza cel mai bine cele două producții.
Primul film s-a bazat mai mult pe finețuri psihologice și crearea unei atmosfere gâtuitoare, aici se renunță la partea artistică-narativă și o dăm pe acțiune fulminantă.
🎯 Punctele slabe: Logică lăsată la vatră
Hai să țintesc din start elementele negative ale scenariului, să nu mă mai împiedic ulterior de ele.
Logica este mult redusă aici din cauza lipsei de atenție în ceea ce privește deciziile unor militari despre care se presupune că au un cortex puternic dezvoltat.
De asemenea, în ditamai Londra se întâlnesc aleatoriu aceleași personaje de zici că sunt închise într-un țarc cu o suprafață de zece metri pătrați.
🔥 Intensitate și atmosferă
Am fost nevoit să înghit destule baliverne scenaristice, dar am făcut-o cu bucurie pentru că filmul pierde din coerență, însă câștigă în intensitate.
După ce Rage a decimat populația britanică mai rău decât golește Black Friday-ul rafturile din supermarket, 28 Weeks Later începe optimist: virusul este „eradicat” și americanii au venit să facă ordine.
Adică exact ce-și dorea lumea: soldați înarmați până în dinți și promisiuni că „totul va fi bine”.
💀 Groază și haos la superlativ
Ei bine, dragi cititori, odată cu primul transfer forțat de sânge toate gândurile de bine dispar instantaneu și groaza devine stăpână autoritară.
Nu trece mult timp și Londra redevine teren de joacă pentru crize de nervi, urlete și alergări disperate.
🎥 Estetica dezlănțuirii: Scuturarea camerei și violența vizuală
Ca urmare a folosirii tertipului scuturării camerei, imaginea se zgâlțâie în permanență, ceea ce imprimă o frenezie născătoare de rău de mișcare.
Dacă în 28 Days Later încă mai aveai un firicel de speranță că omenirea își revine, 28 Weeks Later îți ia speranța, o face ghem și o aruncă în foc.
Filmul este mult mai violent, mult mai rapid și mult mai disperat.
🩸 Când eroii nu există
Scenariul face niște alegeri curajoase din punct de vedere al evoluției personajelor, nici nu pot spune că avem eroi aici, cu siguranță Don poate fi caracterizat oricum, dar nu erou.
Și, ca o simplă recomandare, nu vă atașați de protagoniști, este pentru binele sufletului vostru.
🧟 Scene memorabile și grotesc sublim
Regizorul Juan Carlos Fresnadillo nu se joacă. Se inspiră de la Danny Boyle și ne oferă o primă scenă memorabilă, cea cu evadarea din căsuța de la țară.
Se apropie destul de mult de teroarea imprimată de Londra pustie și vine la pachet cu o tensiune incredibilă care te face să-ți încleștezi pumnii.
Aici nu mai e vorba doar de supraviețuire. E despre trădare, vina imposibil de șters și disperare colectivă.
Ce se întâmplă după ce infectații ies la rampă? Șoc și groază, că altceva ce?
Violența este dusă la un alt nivel, brutalitatea vizuală capătă accente grosolane și scabroase, ce să mai, am primit un măcel de o frumusețe grotescă, uneori greu de privit.
Cum în mine zace un pui de piroman, nici nu vă imaginați cât m-am bucurat la o anumită scenă, o să vă dați lesne seama despre care vorbesc, care contribuie la încălzirea globală.
🔥 Drama personală și brutalitatea colectivă
Pe lângă acțiunea dezlănțuită, care nu se mai oprește odată ce începe, filmul a pregătit și câteva momente devastatoare care lasă deoparte spectacolul macabru și-ți pun la treabă sinapsele.
Drama personală a familiei și activarea acelui Cod Roșu nasc niște secvențe care adună toate nodurile marinărești de pe o corabie de pirați și ți le plasează strategic în gât.
Nu știu dacă intenția a fost de a scoate în evidență disperarea umanității în situații critice sau de a-i pune pe americani într-o lumină proastă, dar acel Cod Roșu are un impact distrugător.
💰 Buget dublu, intensitate dublă
Se simte că 28 Weeks Later este un film mai bogat financiar, a avut parte de un buget mai consistent decât fratele mai mare, aproape dublu, vreo 15 milioane de dolari.
Efectele speciale, chiar dacă sunt destul de șubrede acum, generează niște cadre incendiare și fac filmul să pară unul grandios.
Am regăsit în distribuție multe nume cunoscute, precum un Jeremy Renner care-și antrena ținta pentru arcul din The Avengers sau un Idris Elba (Thor) care-și exercita autoritatea.
Nu este un joc actoricesc demn de laudă pentru că scenariul nu se concentrează pe replici mustind a inteligență sau pe personaje complexe, aici de bază este abatorul sângeros.
🏆 28 Weeks Later – Verdict 👍 sau 👎?
Deși este clar că 28 Days Later este un film mai bun din punct de vedere intelectual, cu un scenariu mai bine închegat, mie mi-a plăcut în egală măsură și continuarea.
Este ca un croșeu în plex după o promisiune de îmbrățișare, nu te lasă să respiri, nu-ți oferă catharsisul după care tânjești și îți arată că, uneori, cel mai mare dușman nu e virusul, ci propria noastră panică.
De prostie nu mai zic, că pare-se că ea este microbul contagios al societății de acum.
Văzute la pachet, cele două filme reprezintă o experiență aparte, una greu de uitat ca urmare a unor imagini cu puternic impact emoțional. Știu că nu-i inspirată expresia, dar este potrivită în context.
Dacă vrei să vezi ce se întâmplă când combinația „hai să reconstruim” + „lasă că știm noi mai bine” + „copiii se joacă de-a virusologii” dă cu Londra de pământ… n-ai voie să ratezi 28 Weeks Later.
Poate prea brutal pe alocuri, poate tâmp când vine vorba de gândit rațional, pe mine filmul m-a distrat și îngrozit simultan, așa că am să-i trimit 8 elicoptere necesare evacuării oamenilor, și nu numai.
(4 / 5)
Recenzie video
Trailer
