Related Articles
Dacă tot m-am zbârlit pe la festivalul Izanagi, retrospectiva din noiembrie 2023, am zis să profit cât mai mult și am băgat Wolf children.
Are un titlu complicat în japoneză, Ôkami kodomo no Ame to Yuki, care se traduce altfel.
🎬 Wolf children – Premisă 🕮
Hm, povestea nu prea sună pentru copii, chiar dacă avem de-a face cu o animație.
Este spusă ca o narațiune de către unul dintre personajele principale care ne istorisește cum au ajuns părinții ei să se cunoască.
Hana, aflată la facultate, pune ochii pe un frumușel enigmatic de-ți venea să urli la lună la cât de fain se prezenta.
Ei bine, ca-n piesa Mădălinei Manole, s-au văzut, s-au plăcut, urmează altă rimă ce se terminat în …ut.
Din dragostea lor apar doi copii, Yuki și Ame.
Eh, și acum lovește tragedia, ea rămâne singură, este nevoită să se mute la țară, în pustietate, pentru a-și crește copiii.
De ce tocmai acolo?
Pentru a nu fi deranjată de vecinii băgăreți și autoritățile curioase.
Motivul este unul bine întemeiat, Yuki și Ame sunt copii lup.
💭 Wolf children – Comentariu 🍿
Nu auzisem de acest anime până să-mi cumpăr bilet la el, mai ales că nu este realizat de celebrul studio Ghibli.
Și rău am făcut pentru că drăcovenia asta de film se duce direct la suflet, mai ales dacă ești mamă.
Prezintă un personaj feminin puternic din cale afară, forjat de greutățile vieții, Hana crescându-și singură cele două odrasle în timp ce este nevoită să le asigure cele necesare traiului.
Este dificil să ai grijă de două năzbâtii cărora le curge prin vene doar sânge uman, darămite pe unele care au în cromozomi și ADN de lup, deci se dedau la felurite fapte mai sălbatice.
Filmul se ocupă de dezvoltarea mai multor fire narative, de bază fiind cel care detaliază legătura dintre mamă și progeniturile ei.
Relația mereu schimbătoare dintre umanul get beget și neastâmpărații copii lup care au firi diferite, unul trăgând mai mult spre partea omenească iar celălalt îmbrățișând latura animalică, este una emoționantă.
M-a impresionat pe mine, care n-am avut și nu voi avea de-a face cu chinurile facerii, darămite pe mamele care știu cel mai bine ce efort colosal presupune îngrijirea unor copii.
Faptul că Yuki și Ame se transformă în lupi este doar o metaforă, deloc subtilă ce-i drept, dar cu un impact demn de luat în seamă.
Este scoasă în evidență dorința de integrare în societate a celor care sunt diferiți dacă ne raportăm la cutumele care stabilesc normalul între anumiți parametri.
Și pentru a te încadra în acea plajă trebuie să te schimbi din punct de vedere vestimentar, verbal și, din păcate, comportamental, pentru a nu fi ostracizat/ă și etichetat/ă drept ciudat/ă.
Este un film aproape elegiac pentru că modul în care se desfășoară este de așa natură încât îi cumpără sufletului bilet la un concert nesfârșit de doine.
Emoțiile care predomină sunt cele din spectrul tristeții, chiar dacă este o poveste despre dragoste, una maternă în special, dar este una deloc idilică, fiind plină de greutăți.
Sunt luați în colimator și copiii, dar accentul cade mai ales pe mamă, pe zbaterile ei îndelungi și constante de a le asigura o dezvoltare corespunzătoare din toate punctele de vedere.
N-ai cum să nu te atașezi emoțional de Hana când o vezi ce suflet pur are, cum nu se lasă înfrântă de greutăți și cum nu își arată deznădejdea în momentele cele mai grele, încercând să le procure celor mici tot confortul necesar.
De asemenea, este interesant de urmărit și evoluția celor doi năzdrăvani și modul lor în care înțeleg să-și reprime sau, dimpotrivă, să dea frâu liber instinctelor primordiale animalice care zac în ei.
Poate că aș fi vrut să fie mai tragic de atât, să mă înduioșeze și mai abitir.
O face prin diverse acțiuni și deznodăminte, dar în mintea mea a fost scris din mers un scenariu mai dramatic decât ceea ce am primit.
Plus că m-a dus de nas la un moment dat, făcându-mă să cred că s-a petrecut ceva devastator și eram pregătit cu șervețelele de plâns, doar să constat că nu trebuie să le folosesc.
Animația se așază la etajele superioare ale calității tehnice, vizual arată superb, având un stil cinetic fluent, foarte plăcut ochiului.
Deja sun ca o placă stricată, dar au japonezii un mare talent în ei când vine vorba de melodii pentru anime-uri, și aici m-a moleșit de tot pentru că m-a umplut de melancolie.
Apropo, să nu cumva să-mi năpârlească gândul, animația este adaptată pentru vizionare românească, unele denumiri sau aspecte ce necesitau cuvinte japoneze au fost schimbate în română direct în film, nu prin subtitrare.
🏆 Wolf children – Verdict 👍 sau 👎?
Nu zburdă de prea multă imaginație, poate ăsta să fie cel mai mare minus al animației, pentru că giumbușlucul scenaristic cu transformarea copiilor în lup nu are o relevanță atât de mare pentru povestea în ansamblu.
Este doar un mic tertip folosit pentru a transmite mai potent un mesaj legat de dragostea de familie, una cu adevărat de neclintit.
Chiar o depășește pe cea a unui vitezoman al cărui nume nu îl mai pomenesc, că deja l-am folosit prea des.
Tocmai pentru că povestea nu aduce acel strop de magie pe care îl așteptam și nu m-a făcut să suspin, am să mai sfâșii din nota finală.
Dar nici nu pot să-mi înfig colții prea adânc în film, așa că am să mă rezum la a-i planta 8 parcele cu cartofi să aibă ce mânca peste iarnă.
De încheiere, să-mi fac datoria față de tiranul SEO, de la acest regizor, Mamoru Hosoda, am mai văzut Toki o kakeru shôjo (The girl who leapt through time).
(4 / 5)
