Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Băi nene, toată lumea este cu Totally killer în gură, așa că nu puteam să ies din turmă.
Ah, este o comedie horror pe Amazon Prime.
🎬 Totally killer – Premisă
Cică prin anul 1987, în jurul sărbătorii de Halloween, într-un orășel american și-a făcut de cap un ucigaș mascat cu un mod de operare fixat pe 16.
Înțepa cu un cuțit ascuțit de 16 ori adolescentele care împlineau sau se învârteau în jurul vârstei de 16 ani.
Trei victime a făcut atunci, apoi s-a dat la fund pentru a ieși la suprafață 35 de ani mai târziu, aducându-și aminte că numărul patru este mai mare decât trei și dă mai bine în CV.
Plus că-i rădăcina pătrată a lui 16.
Doar că o tânără zvăpăiată, Jamie (Kiernan Shipka – The silence), i-a pus gând rău hăcuitorului necunoscut și vrea să-l oprească.
Și cum găsește de cuviință să facă asta?
Ei bine, și acum țineți-vă de bomboane să nu le pierdeți, folosește o mașină a timpului și se întoarce în 1987 pentru a stopa crimele inițiale.
💭 Totally killer – Comentariu 🍿
Deși ideea nu este nouă, ba chiar a fost folosită în mod repetat în anii recenți, continuă să rămână interesantă pentru mine deoarece sunt mort după filmele cu călătorii în timp de orice fel.
Și când la mijloc este implicat și un criminal în serie, atenția îmi este captată și mai mult.
Dacă ambele Happy death day mi-au displăcut enorm, oare poate acesta să realizeze opusul?
Ei bine, Totally killer este un film care merită urmărit pentru că, deși se folosește la greu de clișeele clasice ale acestui gen, vine cu ceva destul de proaspăt, aș cuteza să conchid.
Acțiunea din trecut este amestecată cu cea din prezentul în care vedem efectiv modificările cauzate de ceea ce face Jamie în 1987.
Asta mi s-a părut o chichiță care a adus un suflu nou unui film care risca să alunece pe panta spiralei infinite a producțiilor obosite care folosesc aceeași rețetă.
Când vine vorba de groază, n-aș putea spune că-i excesiv de brutal, ba din contră, nu a avut niciun efect vomitiv asupra mea pentru că nu se întâmplă nimic scârbos sau terifiant.
Avem de-a face doar cu un mascat oarecare care fâlfâie amenințător un obiect tăietor și testează teoria gravitației lui Isaac Newton.
Multe trupuri inerte se prăbușesc la pământ în urma interacțiunii cu clona lui Michael Myers.
Așadar, pe partea de inovație în ceea ce privește antagonistul, nu-i nimic nou sub soarele inspirației.
O arde mai bine pe comedie și aici chiar am zâmbit de mai multe ori pentru că am perceput scenariul ca pe un mic protest antiwoke.
Am simțit, sau poate mă înșel, că ia în bâză sensibilitățile exagerate ale generației de acum reprezentată de Jamie care se oripilează la cât de „libertini” erau oamenii din anii 1980.
Cum nu se sinchiseau de orice atingere nevinovată și cum nu se gândeau de 1.000 de ori înainte de a rosti o replică de frică să nu cumva să-i ofenseze pe cei cu pielea subțire.
Și multe altele de acest gen care pentru mine au reprezentat un deliciu narativ care a scos în evidență cât de papă lapte am ajuns acum ca societate.
Nu că ar ridica în slăvi comportamentul nesimțit, nu, nicidecum, că nu ajunge să normalizeze bullying-ul, spre exemplu, însă arată cât de mult înspre rău s-au schimbat interacțiunile umane de atunci până acum.
Pe deasupra, la bile albe adaug și povestea plină de mister care a dovedit și destulă inteligență.
Aici m-a forțat să bag în viteză creierul pentru a analiza informațiile pe care scenariul le-a oferit cu destulă parcimonie pentru a descoperi cuțitarul ahtiat după penetrări carnale de alt tip decât cel sexual.
Mi-au plăcut și personajele bine conturate, cele care erau creionate să fie drăguțe, apoi te umpleau de dulceață, iar cele menite să te enerveze îți dădeau fierea pe nas.
Nici nu-s tămâie toate că nu se zgâiesc ca proastele la ușa rotativă așteptând să le belească mascatul fără ca ele să riposteze.
Dar cum este film horror, nici nu li se revarsă intelectualitatea pe nas pentru că dovleacul le seacă la un moment dat.
A fost frapantă și diferența dintre variantele personajelor din tinerețe și de la maturitate, dovedind cât de mult ne putem schimba de-a lungul anilor.
Nu vreau să pomenesc ceva de actorie, nu pentru că ar interpreta prost cei din distribuție, dar nici nu excelează.
🏆 Totally killer – Verdict 👍 sau 👎
Nu exagerează la niciun capitol atât de mult încât să devină iritant cu anumite recidivări de glume sau scene refolosite.
Pun un asterisc verdictului care poate fi influențat de afinitatea pe care o am pentru anii `80.
Sunt foarte atașat de acea perioadă pe care o consider cea mai bună a umanității la capitolul distractiv. Și aici mă refer și la filme, și la muzică. Și mi-a intrat pe vecie la inimă.
Am găsit filmul surprinzător de distractiv și captivant, cu un scenariu fâșneț care a jonglat echilibrat momentele amuzante cu scenele mai dramatice, adăugând și un strop de imprevizibilitate. N-o să revoluționeze nimic nici în genul comediei, nici în cel horror, dar a reprezentat pentru mine o vizionare relaxantă.
Și asta m-a îmbunat suficient de mult încât am considerat oportun să-i încarc bateria cu încă 8%.
(4 / 5)
Vãzui și eu un film înaintea ta :).
Bunicel, meritã vãzut. Mi-am stors creierii juma de orã și nu îmi aduceam aminte unde o mai vazusem pe pers. principal. In Mad Men, era o fetita de 8,9,12 ani. Neinspirata alegerea ei pt acest rol. Are sprancelele alea mereu cazute parca are doar o stare de spirit tot timpul.
Să îți tai din elan, probabil că nu, că am o groază scrise și filmate, doar că încă nu le-a venit vremea să le pun. N-am văzut Mad Men, așa că am scăpăt de chinul de a-mi stoarce creierii :)))
Am auzit că ai fi în pană de idei. Am câteva sugestii:
The Hunger (1983)
The Wicker Man (1973)
Cat People (1982)
Village of the Damned (1960), mai mult sci fi decât horror, dar se potrivește
Westworld (1973), tot sci fi, dar merge cu vibe-ul de Halloween
chiar și Mulholland Drive (2001) se potrivește, aș vrea să văd cum îți prinzi urechile încercând să rezolvi misterul din film…
Cat people e pe listă. Am stat și m-am tot sucit, să văd originalul sau pe ăsta din 1982. M-am decis totuși la ăsta pentru că Paul Schrader și pentru că Nastassja Kinski. De fapt invers :).
Și Mulholland Drive, dar ăsta pentru anul viitor, că nu mă simt în stare momentan să mă concentrez ca lumea la el, că trebuie atenție maximă.