Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Dragii moșului, iată că m-am îmbarcat în goeleta din Toate pânzele sus și am purces într-o aventură înapoi în timp cu aproape jumătate de secol.
🎬 Toate pânzele sus – Premisă 📖
Căpitanul Anton Lupan este foarte mâhnit pentru că prietenul său cel mai bun, frate de sânge, Pierre Vaillant (Ion Dichiseanu – Babardeală cu bucluc sau porno balamuc) nu mai dă vreun semn de viață.
Pornit pe oceanele lumii cu L`Esperance, acesta a încetat subit comunicarea, semn că fie se află în pericol, fie a pierit ca urmare a vitregiilor naturii sau atacurilor piraților.
Toată lumea îl știe pe Spânu (Colea Răutu), cel mai periculos bandit care cutreieră în lung și în lat mările în căutare de corăbii numai bune de prăduit.
Lupan nu se lasă descurajat, așa că-și găsește un vas pe care-l botează Speranța și se lansează pe urmele lui Vaillant chiar până la capătul lumii, în Argentina.
Dar cum nu poate manevra singur goeleta, își angajează un echipaj format mai mult din virgini într-ale marinăriei, dar toți dornici să scape de uscat.
Despre ei în capitolul următor, pentru că ajunge când am scris la premisă.
💭 Toate pânzele sus – Comentariu 🍿
Dacă aș fi un patriot elitist, aș spune că românii au inventat înaintea platformelor de streaming serialele cu sezoane scurte pentru că aici avem de-a face cu o mini-serie de 12 episoade, toate învârtindu-se pe la 50 de minute.
Adaptat după romanul cu același nume semnat de Radu Tudoran și regizat de către Mircea Mureșan (care a avut, însă ajutoare), Toate pânzele sus a fost la vremea respectivă o provocare îndrăzneață din punct de vedere logistic.
🎥 Filmări și contexte tehnice
Bineînțeles că filmările nu au avut loc prin toate porturile prezentate, de la Pireu până la Punta Arenas, ci în Tomis. Vorbim, totuși, despre perioada comunistă.
Cu toate acestea, un echipaj de filmare s-a plimbat teleleu pentru a trage cadre panoramice de la distanță și a ajuns chiar și în Brazilia.
Deși acțiunea principală a fost filmată în România și un pic în Bulgaria, decorurile complexe au fost de așa natură realizate încât dădeau impresia că suntem transportați în alte țări.
🏛️ Arhitectură și decoruri
Este interesant modul în care arhitectul Marcel Bogoș a reușit să recreeze atmosfera fiecărei țări de chiar am crezut la un moment dat că oamenii au mers din Grecia până-n Turcia și din Franța până-n Argentina.
Clădiri, costume, machiaj, fizionomii, toate sunt adaptate specificului popoarelor prezentate, fiecare având particularitățile proprii inconfundabile.
🔉 Limba și sunetul
Nu o scriu ca pe o critică răutăcioasă, dar iluzia verosimilului este spulberată de faptul că toți vorbesc română, de la otomani la francezi și de la turci la alcalufi.
Plus că sunetul este praf și pulbere, dar asta nu are cum să mire.
Azi la Hollywood sunt realizate pelicule grandioase despre personalități non-americane și toți o ard pe engleză indiferent de naționalitate, darămite acum 50 de ani într-o România în care domnea cu o mână de fier comunismul. Așa că de unde pretenții de veridicitate verbală?
💰 Buget & producție
Se simte din plin că producția a beneficiat de un buget consistent, pe atunci mare jupân la TVR era Geo Saizescu, așa că Toate pânzele sus a primit mult cașcaval, cam cât 7 producții de lungmetraj.
Bine, 10 ore de serial echivalează cu 7 filme de 90 de minute, luat la puricat nu mai pare atât de grandios bugetul.
Banii au fost cheltuiți cu cap, pe lângă machetele miniaturale ale goeletei, a existat și una în mărime naturală, opera lui Marian Doboveanu care a și fost rănit pe șantier.
Din păcate, după 10 ani corabia a fost casată și despuiată de tot ce avea mai de preț, ajungând să putrezească în loc să fie cap de afiș într-un muzeu dedicat serialului.
Dar gata cu partea tehnică referitoare la eforturile depuse pentru aducerea la viață a romanului, hai să vedem care-i treaba cu povestea.
📜 Probleme ale scenariului
Ei bine, aici mi s-a scufundat un pic entuziasmul copilăriei care urcase serialul pe un piedestal înalt, pentru că acum, la revizionare, scenariul este destul de stângaci.
Înțeleg de ce durează 6 episoade până când Speranța ridică ancora și pornește să înfrunte Atlanticul, era mai ușor de filmat pe pământ decât pe ape, dar asta nu scuză scriitura neuniformă.
Practic, jumătate de serial este introductiv, facem cunoștință cu personajele și asistăm la fel și fel de tocmeli pentru arvunirea goeletei și obținerea banilor necesari unei asemenea călătorii.
Apoi vreo patru episoade comprimă aventurile pline de pericole ale echipajului care înfruntă, rând pe rând, pirați fioroși, mauri nervoși, furtuni teribile, uragane demne de Oz, sete cumplită, arșiță toropitoare, rechini hămesiți, negustori puși pe țepuit și piscuri înzăpezite și friguroase.
Finalul aduce pe ecran alte fire narative ieșite din neant ca sirena din valuri, deznodământul fiind unul grăbit.
Prea se rezolvă cât ai bate din palme anumite enigme și conflicte, plus că este diferit de cel din carte, deși nu-i acesta cel mai mare bai al scenariului.
Sunt mai îngăduitor cu adaptarea nu tocmai reușită a romanului, manuscrisul pe care s-a bazat povestea nu asigură un ritm fluent, are prea multe suișuri și coborâșuri narative pentru a asigura o călătorie lină până la destinație.
Dar nici nu pot spune că m-a enervat dincolo de limita suportabilului.
🔍 Erori de continuitate
Pe mine altceva m-a sâcâit, anume nenumăratele erori de continuitate care nu aveau ce să caute în serial, de fapt, în orice producție, dacă se depunea un efort în eliminarea lor.
Dau un mic exemplu, fesul unui anume personaj este ciuruit de gloanțele piraților și, după ce nefericitul posesor se vaită că altul nu are, ce să vezi? La câteva minute distanță fesul este teafăr și nevătămat, fără urme de agresiune.
De asemenea, este evident că foarte multe dintre imagini, în special cele cu natura turbată, sunt preluate din alte producții, probabil din documentare sau Teleenciclopedia, și cusute în țesătura serialului.
Este o diferență clară de coloristică și rezoluție, unele cadre se văd granulat și altele cristalin în cadrul aceleiași scene, lipsa de omogenitate tehnică fiind deranjantă pentru ochi.
Îți dădeai seama ușor că furtunile erau tăiate de prin cine știe ce documentare, iar echipajul goeletei erau udat la piele cu furtunul de cei din spatele camerelor de filmat și corabia se bălăngănea în mod artificial pentru că mișcările ei nu corespundeau cu cinetica tornadei.
🧭 Ton didactic
Aici fiecare interpretează după bunul plac, pentru că gusturile diferă, dar parcă scenariul este mult prea educativ, nu de puține ori m-am crezut înapoi în banca de la școală la ora de istorie sau geografie.
Exagerează cu secvențele în care vine peste noi o avalanșă de informații despre locurile vizitate, un istoric destul de amănunțit menit a umple timpul.
🐓 Elemente incomode azi
Încă una învolburată și apoi trec și la părțile pozitive. Are niște lupte cu cocoși care acum deranjează, deoarece conștientizăm cât de imorale sunt.
Și mi s-a părut că Lăbuș are o lesă prea scurtă și actorii trăgeau de el să se ducă în direcția dorită, smucindu-l ca pe o păpușă de paie, iar portretizarea băștinașilor din Argentina este rasistă, s-o zic pe aia dreaptă.
🌞 Părți pozitive
În ciuda multiplelor neajunsuri, pe care abia acum le-am depistat cu mintea de epavă umană expirată, Toate pânzele sus este un serial care se urmărește cu zâmbetul pe buze.
Pentru noi este chiar și acum exotic pentru că este unic în peisajul producțiilor autohtone, redând o aventură pură în genul Piraților din Caraibe.
Mă uitam cu gura căscată, nevenindu-mi să cred ce realizare colosală a reprezentat pentru anii aceia o asemenea producție, când azi serialele noastre sunt vai de capul lor din punct de vedere al grandorii vizuale.
Primejdiile prin care trec protagoniștii sunt variate, nu se repetă decât în cazul Spânului, în rest nu ai cum să te plictisești pentru că nenorocirile cu care se confruntă Speranța sunt definiția diversității.
📜 Limbaj savuros
Impresionează limbajul folosit, un vocabular plin de arhaisme dulci care mi-au încălzit sufletul fiindcă au un farmec aparte.
Cum vă sună palicar, ghiaur, șalvari sau calabalâc? Nu sunt toate de origine neaoșă, dar măcar le lipsește influența seacă a englezei care ne-a infectat limba atât de mult încât unii știu să se exprime doar într-o romgleză penibilă, având grave lacune în folosirea limbii române.
🧑✈️ Personaje memorabile
Replicile nu ar fi avut același impact puternic dacă nu erau rostite de niște personaje colosale, foarte bine construite încât au rămas pe vecie în analele cinematografiei românești.
Este suficient să le auziți doar prenumele și deja știți de unde să le luați.
Nu-i așa că vă provoacă valuri de nostalgie nume precum Gherasim, Mihu, Haralamb, Ieremia, Anton, Adnana și, mai ales, Ismail?
Punctul cu adevărat forte al serialului este reprezentat de echipajul goeletei Speranța, fiecare având un caracter aparte.
🛡️ Anton – căpitanul echilibrului
Anton (Ion Besoiu – Mihai Viteazul) este vocea autoritară, dar înțeleaptă, eruditul grupului, căpitanul care strunește cu o mână de fier adunătura de ageamii (mai puțin Gherasim) care abia acum pune mâna pe-o parâmă.
Deopotrivă elegant și muncitor, Anton este farul călăuzitor al expediției din cuvântul căruia nimeni nu iese.
💪 Gherasim – omul din popor
Gherasim (Ilarion Ciobanu – Profetul, aurul și ardelenii) este omul din popor, croit din topor, vânjos, plin de curaj, n-o avea el multă educație, dar nu se lasă păcălit.
Plus că este un om de cuvânt, când zice ceva, să fii sigur că-și va respecta vorba, nu contează că-ți dă o mână de ajutor la ananghie sau îți rupe o mână dacă vrei să-l tragi pe sfoară.
🎯 Ieremia – trăgătorul rătăcit
Ieremia (Sebastian Papaiani – Nea Mărin miliardar) este soldatul rătăcit, lipsit de un țel în viață, foarte bun țintaș, dar singur și necăjit, înecându-și patimile în băutură.
Deși nu se intră prea mult în amănunte triste, el întruchipează traumele războiului care-și pun amprenta, pe nesimțite, asupra minții.
😎 Haralamb – cuceritorul romantic
Haralamb (George Paul Avram – Restul e tăcere) este fantele șarmant al grupului, îmbrobodește din vorbe și priviri femeile care-i cad la picioare pentru că-l are pe vino-ncoa.
Tocmai asta îl bagă-n belele pentru că ele îl vor însurat, însă lui numai la asta nu-i stă gândul, ci la zbenguială și distracție, pentru că-i încă tânăr și nu i-a venit vremea să-și pună pirostriile.
🐶 Mihu – inocența echipajului
Mihu (Cristian Șofron) este viitorul țării, un adolescent neștiutor de la țară, dar dornic să învețe, are mintea ca un burete, absoarbe orice informație primită.
Dacă nu v-a devenit deja drag, atunci menționez că este și mare iubitor de animale, și-ar da viața pentru câinele lui, Lăbuș, un paznic de care nimeni nu trece.
💃 Adnana – frumusețea protejată
Despre Adnana (Julieta Szönyi – La Gomera) nu pot spune prea multe pentru că nu are un rol important, chit că apare destul de des, ea este prezentă mai mult să avem cu ce ne clăti ochii pentru că-i de-o frumusețe răpitoare.
Unii ar zice că este un pic de misoginie în serial, alții că-s bărbații niște gentilomi adevărați, dar Adnana este tratată ca un porțelan, exagerat de protejată, deși ea nu-și dorește asta.
😂 Ismail – izvorul comediei
Nu degeaba l-am lăsat la final pe Ismail (Jean Constantin – Pruncul, petrolul și ardelenii), un personaj memorabil și îndrăgit de o țară întreagă, el fiind izvorul comediei din serial.
Jocul actoricesc al lui Jean este impecabil, felul stâlcit în care rostește cuvintele românești și frazarea complet aiurea nu au cum să nu te cucerească instantaneu.
Mi s-a părut că rolul lui a fost cel mai greu, tocmai pentru că nu vorbește corect românește și pe atunci era dificil să pronunți pocit cuvintele.
Totuși, în acele vremuri se făcea școală serioasă, se învăța din Eminescu și Creangă, nu ca acum, când se recită din Uraganu` și Gheboasa.
Celebru îi este și polonicul letal cu care face prăpăd printre dușmani, dar și numeroasele soții din harem care-l determină să apuce oriunde vede cu ochii, cu cât mai departe de Stambul, cu atât mai bine.
El reprezintă și motorul multor boacăne, pentru că o fi drag echipajului, dar nu prea îi merge mintea. Cum e naiv și credul din fire, se lasă păcălit de oricine, de până și vulpii i-ar fi milă de el.
🤝 Camaraderia echipajului
Relația dintre personaje este una indestructibilă, cum este și normal în asemenea împrejurări, că nu ai cum să petreci ani întregi pe o corabie fără să te înțelegi cu colegii tăi.
Această camaraderie de neclintit este liantul care ajută Speranța să iasă cu fața curată din atâtea și atâtea primejdii, dovadă că puterea stă în solidaritate, nu în solitudine.
🎭 Actorie de calibru
Nu este nicio mirare că actoria este excelentă, pentru că au fost angajați actori numai unul și unul, mulți dintre ei devenind între timp titani ai cinematografiei.
Azi în multe producții sunt aduși cocalari analfabeți și antamate pițipoance botoxate care cred că UNATC este numele unui club exclusivist.
Mă apucă toți dracii când fac comparație actoricească între ambrozia de atunci și pișoarca de acum.
Nici măcar nu am detaliat personajele negative, pentru că nu-i doar unul singur, despre Spânu cel jucat de Colea Răutu, expert în arta deghizării, am menționat în treacăt.
El este inamicul principal care le tot iese în cale ca un magician, oriunde ar fi eroii: Pireu, Sulina sau pe naiba știe unde, hop și Spânu cu ai lui, cu chef de jefuit.
Mai sunt și alți antagoniști, ba un negustor șiret care îi fraierește la bani, ba un bețivan slinos și periculos, dar nu o să trec peste mări și țări pentru a-i prezenta.
🏆 Toate pânzele sus – Verdict 👍 sau 👎?
Nu este chiar capodopera pe care o aveam în minte, serialul a fost ceva epic la vremea lui, dar în multe momente realizarea este simplistă și chiar amatoricească.
Sunt eu mărinimos că nu dau mai puternic cu barda în el pentru că există și o groază de coincidențe greu de înghițit ca fiind posibile.
Trebuie, însă, să-mi reamintesc în permanență că serialul a apărut în 1977, nu în 2025, de aceea sunt mai blând decât de obicei.
🪶 Critică socială ascunsă
La prima vedere, nu pare a fi vreun protest contra comunismului, dar cenzura nu a fost atât de abilă pe cât s-a dovedit scenariul.
Au scăpat și câteva săgeți țintite înspre o guvernare incapabilă, plină de incompetenți aleși nu pe criterii profesionale, ci pe parandărăt, cu bugetari uitați în locuri călduțe și alte asemenea hibe ale politicii moderne.
Critica se potrivea și pe timpul lui Ceaușescu, dar este relevantă mai abitir azi, când asistăm la domnia prostiei, analfabetismului, indolenței și nepotismului.
🎛️ Regie și suspans
Termin cu o ultimă laudă, regia este bună în ceea ce privește partea de suspans.
Reușește să construiască o atmosferă enigmatică prin prim-planuri care nasc suspiciuni asupra unor personaje și printr-o muzică enigmatică.
Aici trebuie să menționez și o alegere artistică de care m-am prins mai târziu, fiecare episod începe (sper să nu mă înșel) cu aceeași scenă, dar de fiecare dată un pic altfel.
Mă bucur enorm că mi-am pus în cap să revăd serialul din care nu îmi mai aminteam mare lucru și, chiar dacă gafează în multe capitole, am să-i ofer 8 pepite de aur, pentru că știu câtă nevoie au personajele de ele.
Trailer
