Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Pe The wild robot n-aveam cum să-l ratez subtitrat, că era păcat de talentul vocal al actorilor care au dat glas personajelor.
Așa că am mers 90 de kilometri în alt oraș să îl văd cum trebuie.
🎬 The wild robot – Premisă 📖
Într-un viitor sofisticat ne rătăcim în pădure alături de un robot, denumit simplu Roz (Lupita Nyong`o – A quiet place: Day one), a cărui navă se prăbușește în drumul spre destinația ei.
Rămas singur și fără directive clare de urmat, Roz dă năvală într-un teritoriu straniu, încercând să-și găsească stăpânul care să-i dea o misiune.
Nu contează de care, mică sau mare, simplă sau complicată, oricum Roz este programat să le ducă pe toate la bun sfârșit.
N-are noroc de client, dar dă peste un pui de gâscă proaspăt ieșit din găoace care se lipește imediat de grămada de metal pe care o consideră mamă.
Prin preajmă dă târcoale și o vulpe lihnită, Fink (Pedro Pascal – Drive-away dolls), care abia așteaptă să se înfrupte dintr-un pateu de gâscă.
Doar că Roz își ia misiunea în serios și începe să-și protejeze odrasla adoptată.
💭 The wild robot – Comentariu 🍿
Să dau la o parte frunzele veștejite din grădina acestei animații de la Dreamworks.
Vizual nu se ridică la nivelul producțiilor Disney sau Pixar, neavând acea tentă de realism pe care o regăsim la concurență.
Animalele arată a mai mult a desene, nu a documentar naturist, menținându-se pe aceeași linie stilistică adoptată de acest studio, un stil aparte, ușor de recunoscut.
Există și o eroare flagrantă care m-a iritat suficient de mult încât am simțit nevoia s-o pomenesc, mă refer la felul în care comunică animalele între ele.
Aici scenariul a dat chix pentru că și-a încălcat propria regulă. Roz învață TOATE limbajele creaturilor din pădure care discută fiecare pe limba lui.
În regulă, are logică, nu? Ursul mormăie, vrabia ciripește, vulpea scheaună și tot așa.
Eh, dar mai târziu toate animalele se înțeleg verbal între ele de parcă ar vorbi aceeași limbă ceea ce contrazice regula impusă chiar de către scenariu.
Știu, sunt cam chițibușar, dar nu am avut cum să trec cu vederea această scăpare.
Povestea este una simplă la prima vedere, dar deloc simplistă dacă o iei la puricat.
Un personaj este pus într-o situație inedită care-l scoate din zona de confort și trebuie să se integreze într-o comunitate care nu-l acceptă.
Bașca mai are pe cap și un prichindel de care trebuie să aibă grijă și habar nu are cum pentru că programarea nu i-a codat și instinctele de mamă.
Relația dintre Roz și Brightbill (Kit Connor – Rocketman), gâscanul pricăjit care n-ar fi trebuit să supraviețuiască după naștere, este una clasică și previzibilă.
Acest aspect ar fi trebuit să-l trec la negative pentru că nu vine cu vreo inovație cutremurătoare, folosește aceeași rețetă, dar schimbând cuptorul, adică este coaptă într-un context diferit.
Năzbâtiile prin care trec cele trei personaje principale, pentru că Fink este o parte componentă vitală a firului narativ, asigură buna dispoziție a celor mici.
De la contrele dintre vulpe și robot, fiecare având alte intenții cu puiul de gâscă, și până la încercările hazlii ale lui Roz de a presta activitatea de părinte ad-hoc, amuzamentul nu se oprește deloc.
Cu toate acestea, pe măsură ce penele gâscanului iau locul pufului și acesta crește și se apropie prima migrație, povestea devine tot mai serioasă, iar temele abordate trec în zona matură.
Animația năpârlește mantia ilară și își trage pe ea o haină sofisticată pentru că mesajele transmise sunt unele ce conțin multă simbolistică și se adresează direct audienței coapte-n creier.
Ținând cont că avem de-a face cu personaje foarte diferite conform normativului societal, este evident că filmul ne vorbește despre acceptare, integrare, toleranță și multe altele.
Însă o face fără să pară că ne ține o predică acuzatoare, fără să ne arate cu degetul, integrând natural și fără cusur aceste pilde în poveste ca și când ar fi de acolo.
Nici nu vreau să intru mai adânc în detalii pentru că ar fi multe de comentat despre substratul alegoric al acestei animații care atacă o gamă variată de probleme cu care societatea se confruntă.
Povestea este foarte bogată la acest capitol și sunt consternat de felul elegant în care scenaristul a inserat toate aceste metafore cerebrale fără să strice coeziunea firului narativ.
Producția colcăie de animale în roluri secundare, dar foarte bine construite într-o clipită, fiecare dintre ele primind caracteristici individualizate care le conferă o personalitate aparte.
Apar în câteva scene răzlețe, dar au un impact major în desfășurarea acțiunii, ceea ce m-a uimit, că eram convins că sunt cu scop de destindere, fără a conta cu adevărat în poveste.
Ursul fioros, oposumul extenuat, iepurele curios, castorul batjocorit, veverițele curioase, oho, se preumblă prin peisaj destule animale de nu mai ai nevoie de un atlas zoologic.
Partea finală este cea care adăpostește atât acțiunea furibundă, pentru că pădurea are niște musafiri nepoftiți, dar și emoția care, spre deosebire de cicloanele fictive, vine în valuri.
Mă felicit pentru decizia de a face efortul să văd animația subtitrată pentru că una este să auzi vocea inconfundabilă a unui Mark Hamill, Ving Rhames sau Matt Berry și alta pe a lui Dorian Popa răgușit.
Așa m-am putut bucura de farmecul interpretărilor originale care dau o savoare specială rolurilor, se simte că actorii trăiesc ceea ce rostesc și nu doar recită robotic (sic) niște replici.
Iar coloana sonoră plină de melodii melancolice completează o producție de excepție care are toate șansele să devină un clasic al genului animat.
🏆 The wild robot – Verdict 👍 sau 👎?
În ciuda faptului că animația este populată de necuvântătoare și obiecte inanimate, este una dintre cele mai umane producții de gen pe care le-am văzut recent.
Bogăția învățăturilor pe care ni le prezintă este una neprețuită, deși se duce destul de mult spre utopie că nu vom fi în veci capabili să aplicăm acele sfaturi de bun simț.
Pe scurt, suntem îndemnați să fim mai buni cu cei din jur, să renunțăm la orgoliile prostești, să ne acceptăm unii pe alții și, mai ales, să fim uniți.
Doar așa putem respinge atacurile inamicilor care au drept unic scop să ne transforme în turme obediente.
Aici se subînțelege cine sunt cei care vor să ne subjuge prin dezbinare pentru că suntem martori, zi de zi, ai acestui fenomen care ne bombardează din toate direcțiile.
Bineînțeles, nu mai este cazul să menționez că părinte îți este cel care te crește cu dragoste și grijă, nu cel care te naște și te abandonează ca pe-o măsea stricată.
Să concluzionez povețele animației: când creierul este prea încăpățânat să raționeze corect, atunci sufletul trebuie să preia hățurile decizionale.
Filmul este o combinație aproape perfectă între comedie copilărească și mesaje mature, melanjul ducând la nașterea unui candidat serios pentru Oscarul pentru cea mai bună animație.
Ba chiar umblă vorba-n târg că ar avea șanse la o nominalizare pentru cel mai bun film.
Dacă reușea să mă înlăcrimeze un pic mai mult, aș fi zburat până-n înaltul cerului de bucurie, dar revin cu picioarele pe pământ pentru a-i smulge 9 pene cu tâlc.
(4,5 / 5)
