The Roses

admin 01/09/2025 Comedie Leave a comment

Mai țineți minte The War of the Roses? Ei bine, The Roses este un remake al acelui film. Sau, mă rog, o altă adaptare a unui celebru roman.

🎬 The Roses – Premisă 📖

Olivia Colman (Wonka) și Benedict Cumberbatch (Doctor Strange) formează un cuplu perfect-imperfect, Theo și Ivy Rose.

La început, sunt doi soți model, ca din revistele cu pagini lucioase. El are succes ca arhitect, ea renunță la visul de a deveni mare șef bucătar pentru că are de crescut doi copii.

Dar surpriza neplăcută vine pe neașteptate. Cariera lui Theo este luată pe sus de-o vijelie, la propriu, și apoi aruncată pe toboganul falimentului profesional.

În același timp, Ivy își vede visul împlinit: un restaurant lăudat, reputație solidă și aplauze.

Și de aici începe războiul. Nu cu armate, ci cu replici, răzbunări și strategii domestice care fac din „lupta conjugală” un sport olimpic.

E practic varianta 2025 a întrebării: ce faci când persoana cu care îți bei cafeaua dimineața se transformă în adversarul principal? Răspuns: faci popcorn și te uiți.

💭 The Roses – Comentariu 🍿

De regulă, nu încep direct cu jocul actoricesc, dar aici trebuie să o fac.

Colman și Cumberbatch sunt sarea și piperul filmului. Fără interpretările lor, nu cred că The Roses ar mai fi avut același farmec.

Nu zic că alegerea lor a fost genială, pentru că sunt și alți actori care s-ar fi potrivit, dar cei doi ridică scenariul pe culmi nebănuite.

🌹 Olivia Colman – între gingășie și demon

E fenomenală: amestecă fragilitate și cruzime cu o naturalețe care te face să te întrebi cum de nu i s-a oferit mai devreme un asemenea rol.

Trezește sentimente contrastante. Când este atât de drăgălașă, încât vrei s-o iubești toată viața, când devine diavolul reîncarnat și te privește cu o ferocitate intensă, încât îți vine să zici „Doamne ferește să o superi pe femeia asta”.

Chiar dacă mi-a fost destul de greu să mi-o imaginez într-o asemenea ipostază, nu degeaba are acasă un Oscar pe care-l șterge de praf, Colman este o actriță senzațională.

🎭 Benedict Cumberbatch – englezul posac cu sarcasm

De cealaltă parte, Cumberbatch are acel aer de englez posac, dar cu un sarcasm care iese la suprafață exact când trebuie.

Aici joacă un bărbat care se simte castrat profesional și încearcă să-și recapete autoritatea prin metode demne de un mic dictator.

Interacțiunile cu copiii sunt delicioase, mai ales când îți dai seama că, din postura de tată casnic, are niște metode de educație complet diferite de ale soției.

Celelalte nume sunt pe acolo doar să nu joace cei doi singuri, deși trebuie să recunosc că Allison Janney (The Creator) m-a impresionat în cele câteva minute pe care le-a avut la dispoziție.

😂 Umorul negru

Filmul e o bombă de umor negru. Dialogurile sunt pline de replici care te fac să râzi și să te simți vinovat în același timp.

Știi că nu trebuie să râzi de necazul omului, dar o faci, pentru că se știe că hazul de necaz este cea mai bună terapie.

Scenariul este bine dozat astfel încât nu cade într-un absurd grotesc care ar transforma filmul într-o caricatură nereușită.

În timp ce în versiunea lui Danny DeVito din ’89 accentul era pus pe umilințele fizice (prăbușiri, accidente), aici miza e mai mult pe psihologie și duelul de orgolii. E mai rafinat, dar la fel de acid.

Ce-i drept, aș fi vrut să se concentreze mai mult pe războiul efectiv, care se desfășoară doar în partea finală. Parcă a insistat prea mult pe destrămarea căsniciei și pe motivele care au dus la invazia reciprocă.

🏠 Actualizarea în 2025

Remake-ul nu și-ar fi avut rostul dacă povestea nu era adusă în 2025. Pe lângă o casă inteligentă, dotată cu un AI înfricoșător de evoluat, filmul discută subtil și despre realitățile moderne.

Așadar, sunt abordate teme precum schimbarea dinamicilor de putere în cuplu, succesul feminin vs. masculinitatea rănită, presiunea socială de „a fi mereu fericit” și ipocrizia din spatele conturilor de Instagram.

⚔️ Duelul conjugal

Theo nu suportă că nevasta lui câștigă și că e aplaudată, iar Ivy nu mai vrea să joace rolul de soție de decor. Simplu și direct, dar pus într-un pachet care te face să chicotești amar.

Printre multele momente în care cei doi soți provoacă haos, atât verbal, cât și fizic, se strecoară și unele serioase care au rolul de a te pune pe gânduri.

Se adresează în special celor care fac parte dintr-un mariaj ce seamănă mai mult cu un iad chinuitor decât cu un paradis fericit. Și presupun că mulți se regăsesc într-o asemenea situație.

Dar filmul este, totuși, o comedie, iar cele mai tari momente vin din micile răzbunări.

Nu dau spoilere, dar să zicem că aici găsești tot: de la sabotaj în bucătărie până la atacuri la nervii celuilalt cu metode care îți amintesc de luptele copilărești dintre frați, doar că la scară conjugală și cu multă răutate acumulată.

🎥 Regia lui Jay Roach

Jay Roach își lasă amprenta: cadre largi, culori calde care contrastează cu ura tot mai rece din relație și un ritm care alternează între calm domestic și haos total.

Pe alocuri, filmul pare o piesă de teatru, aproape că vezi decorurile schimbându-se în spatele cortinei. Dar nu e un defect, dimpotrivă: accentul e pe duelul actorilor, nu pe artificii vizuale.

Și, sincer, când ai doi actori de calibrul Colman-Cumberbatch, nici nu-ți trebuie explozii Marvel.

🏆 The Roses – Verdict 👍 sau 👎?

Filmul nu este un simplu „plagiat” obosit, ci o reinterpretare actuală, inteligentă și plină de sarcasm a clasicului War of the Roses.

Oferă un meniu complet de râsete amare și critică amuzantă a conceptului ipocrit de „căsnicie fericită”.

Poate nu este chiar de o stea Michelin, dar sigur nu e niciun KFC uleios care îți distruge organele interne.

Dialogurile sunt la fel de mușcătoare ca un gin tonic fără lămâie, subiectul e la fel de actual azi ca acum 35 de ani, iar Colman și Cumberbatch fac un duel actoricesc nemaipomenit.

Și da, după film s-ar putea să te uiți altfel la partenerul tău când vă certați pe telecomandă.

Am să pun la fiert opt raci, pentru că am auzit că sunt o delicatesă culinară de te lingi pe degete. Și ale tale, și ale comeseanului.

Probabil par o moară stricată, dar trebuie să mă plâng, din nou, de calitatea execrabilă a subtitrării.

Când ai la dispoziție atâtea unelte de verificare, este impardonabil să vii cu o subtitrare care conține cuvinte pocite precum «Dumenezeu», «sprermă» sau «slavat», mai ales când vorbim despre un film în cinematografe.

Chiar la un asemenea nivel de incompetență și analfabetism s-a ajuns, încât mi se face dor de dublajul asigurat de Irina Margareta Nistor?