Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
The Rip a făcut o razie pe Netflix și m-a ținut captiv timp de două ore în fața televizorului.
🎬 The Rip – Premisă 📖
În Miami, o echipă de polițiști condusă de Dane (Matt Damon – The Instigators) descoperă o sumă uriașă de bani într-o casă abandonată, în timpul unei intervenții de rutină.
Bani mulți, nenică, aproape cât a devalizat covrigarul șef din fondul de rezervă al României.
Ce pare inițial o captură norocoasă devine rapid o problemă: tentația banilor, lipsa unei proceduri clare și suspiciunile interne declanșează un lanț de evenimente violente.
💭 The Rip – Comentariu 🍿
Matt Damon și Ben Affleck se plictiseau pe acasă și au zis s-o pună de un film până-l cheamă Nolan pe Damon să se dea cu barca în The Odyssey.
Așa că a ieșit The Rip, un film care pornește cu motorul turat și te face să crezi că urmează ceva murdar, tensionat, cu dinți.
Cel mai lăudabil aspect din această producție este chimia dintre Matt Damon și Ben Affleck (The Accountant 2).
Este o căsnicie actoricească imperturbabilă, după zeci de ani flacăra pasiunii este încă acolo.
Sunt relaxați, siguri pe ei, cu acel aer de „am mai făcut asta de o mie de ori și știm exact ce butoane să apăsăm”.
Nu e nimic spectaculos, dar ei reușesc să care filmul în spate, pentru că scenariul nu este foarte reușit.
🧠 Explicativita care omoară ritmul
Suferă de boala care se pare că infectează tot mai multe producții de peste ocean: explicativita cronică.
Se pare că publicul este desconsiderat într-un asemenea hal (de multe ori, pe bună dreptate), încât multe filme nu se simt bine până nu explică în cele mai mici detalii ce s-a întâmplat.
Asta deși era evident ce s-a întâmplat cu vreo 25 de scene și 60 de minute în urmă.
Din acest motiv unele filme ajung să aibă o durată de două ore, deși în mod normal nu aveau de ce să depășească 90 de minute.
Între timp, am aflat și motivul pe care până acum doar îl bănuiam. E ordin de la Netflix ca filmele lor să fie scrise ca pentru proști.
N-o zic eu, o spune chiar Matt Damon. E clar, degradarea intelectuală continuă.
⏱️ Logica temporală, victimă colaterală
Mai mult decât atât, atent la lămuriri excesive, scenaristul a uitat să caște ochii la detalii de continuitate și de logică.
La un moment dat, pe la ora 18 și ceva, sună un telefon care anunță că în jumătate de oră casa va fi luată cu asalt.
Pe la ora 21 și ceva, apelantul revine: Mai aveți 10 minute.
Și nu, nu era mărinimoasă vocea amenințătoare, să le ofere trei ore extra, este o nepotrivire temporală.
🚓 Poliție fără calculator
Altă chestie care m-a sâcâit a ținut de organizarea echipei de poliție.
Păi bine, măi copoi americani, știți că scopul vostru principal este captura de bani, dar vă duceți cu mâna-n fund la treabă, fără să aveți măcar o mașină de numărat bani?
Până și burtoșii noștri se plimbă cu un POS în buzunar, să încaseze mai ușor șpaga, iar voi, în buricul tehnologiei mondiale, numărați banii ca bunica acum 60 de ani, când îi scotea de la saltea?
În fine, sunt amănunte care mă deraiază de pe traseu când văd atâta nepăsare scenaristică.
🎥 Carnahan știe, dar nu riscă
Regizorul Joe Carnahan știe să filmeze adrenalina, știe să creeze senzația de pericol iminent și, mai ales, știe să pună actorii în cadre care promit conflicte serioase.
Problema e că promisiunea rămâne mai mare decât livrarea, pentru că filmul joacă prea prudent.
Deși miza morală e clară (cât de repede se subțiază linia dintre lege și lăcomie), scenariul preferă traseul sigur, deja bătătorit.
🔮 Previzibil până la os
Conflictele apar, dar sunt rezolvate mai degrabă funcțional decât memorabil. Rareori simți că lucrurile scapă cu adevărat de sub control, deși exact asta ar fi trebuit să fie esența poveștii.
Și, mai ales, The Rip este al naibii de previzibil. Îndosariezi în creier informațiile relevante încă dinainte ca membrii echipei să plece în misiune. De atunci știi ce se va întâmpla.
Deciziile personajelor sunt discutabile, dar rareori devastatoare. The Rip preferă să rămână un thriller cuminte, în loc să devină unul care să provoace intelectual spectatorul.
🏆 The Rip – Verdict 👍 sau 👎?
Prost nu e, merge pe linia mediocrității americane Netflix, linie care se îngroașă cu fiecare film scos în ideea cantității, nu calității.
Deși apăr Netflix până la moarte, nu o fac pentru filmele americane, care rar surprind, ci pentru cele străine; acolo este adevărata comoară a acestui serviciu de streaming.
Merge într-o seară leneșă, când nu mai ai chef de butonat, dar este o experiență care se evaporă rapid din memorie după genericul final.
Are actori buni, o intrigă interesantă și o temă morală clară, însă evită riscurile reale și se pierde în explicații inutile.
Trailer
