Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am căutat să văd ce a mai regizat recent Laura Caballero (Machos Alfa) și am dat peste Muertos S.L. (Death Inc.) pe Netflix.
Muream de nerăbdare să-l văd, așa că nu am mai rezistat tentației.
📖 Premisă
După moartea proprietarului funerarei Torregrosa, angajații nu au prea mult timp să-l jelească. Dámaso, directorul comercial al firmei, este convins că postul de conducere i se cuvine. A muncit acolo ani întregi, cunoaște afacerea și, mai ales, a petrecut suficient timp lingușind persoanele potrivite pentru a se considera succesorul natural.
Numai că văduva patronului, Nieves, hotărăște să preia chiar ea frâiele companiei. Faptul că nu se pricepe aproape deloc la administrarea unei firme de pompe funebre este tratat drept un amănunt minor.
Este patroană, deci automat trebuie să știe mai bine decât toți ceilalți. Sau cel puțin așa funcționează lucrurile în multe afaceri de familie.
Din acel moment începe un război de birou în care fiecare urmărește altceva: funcții, bani, stabilitate, cât mai puțină muncă sau, în unele cazuri, pur și simplu supraviețuirea unei noi zile de lucru fără să fie concediat, arestat ori incinerat din greșeală.
Muertos S.L. pornește de la o idee extrem de simplă și construiește în jurul ei una dintre cele mai savuroase colecții de inadaptați pe care le-am văzut într-un serial de comedie.
💭 Comentariu
Dacă-mi permiteți, voi insista mai mult pe personaje. Ele sunt sufletul acestui serial.
🐍 Dámaso, omul care și-ar vinde și mama pentru o promovare
Dámaso este unul dintre cele mai veninoase personaje apărute în comediile ultimilor ani. Și nu exagerez cu nimic.
În fața colegilor, se prezintă drept altruistul echipei. Omul care apără interesele grupului, care luptă pentru binele angajaților și care ar face orice pentru ca în Torregrosa să existe dreptate, armonie și respect reciproc.
Pe la spate, însă, nu ratează nicio ocazie de a-și denigra colegii, de a-i manipula sau de a-i arunca sub roțile trenului, după care probabil le-ar vinde familiilor și serviciile funerare.
Este o construcție aproape perfectă a duplicității. Dámaso nu intră într-o încăpere fără să calculeze ce poate obține de la oamenii aflați în ea. Nu are prieteni, ci doar posibile alianțe temporare. Nu ajută pe nimeni dacă gestul respectiv nu poate fi transformat ulterior într-o datorie.
Este atât de disperat să ajungă director, încât probabil și-ar prostitua propria mamă dacă asta i-ar garanta postul. Și, cunoscându-l, ar încerca apoi să obțină și comisionul de intermediere.
Carlos Areces îl interpretează cu o naturalețe extraordinară. O simplă privire, o pauză strecurată înaintea unei minciuni sau schimbarea instantanee a tonului atunci când apare șefa sunt suficiente pentru a-l transforma pe Dámaso într-un personaj pe care îl detești cu pasiune, dar pe care abia aștepți să-l vezi din nou.
🐑 Pablo, lacheul care confundă vârsta cu înțelepciunea
În jurul lui Dámaso se învârte Pablo, lacheul său aproape oficial.
Pablo îl urmează orbește și rareori îi iese din cuvânt, chiar dacă majoritatea ordinelor primite sunt stupizenii ieșite din comun. El nu crâcnește. Se consideră începător și pleacă de la premisa că persoanele mai în vârstă sunt automat și mai înțelepte.
Ceea ce, în cazul lui Dámaso, este cam ca și cum ai presupune că un crocodil bătrân a devenit vegetarian.
Pablo nu este rău intenționat. Din contră, pare unul dintre puținii oameni relativ cumsecade din firmă. Însă inocența lui poate fi exploatată de oricine are suficientă încredere și pretinde că știe ce face.
Relația dintre cei doi funcționează excelent tocmai pentru că Pablo încearcă să învețe meserie de la omul de la care n-ar trebui să învețe nici măcar cum se leagă șireturile.
💄 Manuela, femeia pentru care ai lansa o mie de corăbii
Manuela este bomba sexy a grupului. Asta este, am scris-o. Dați-mă în judecată.
Ea lucrează ca tanatopractoare, ocupându-se de pregătirea și îmbălsămarea trupurilor. În același timp, circulă ideea că ar fi blestemată în dragoste, deoarece iubiții ei o părăsesc pe bandă rulantă.
Ceea ce este greu de înțeles când o vezi. Pentru Manuela ai putea lansa o mie de corăbii într-un război de cucerire, dacă înțelegeți unde bat. Și sunt convins că înțelegeți.
Serialul nu se limitează însă la a o folosi drept decor atrăgător. Manuela este inteligentă, sigură pe ea și mult mai bine adaptată realității decât majoritatea bărbaților din jur. Singurul teritoriu în care pare condamnată să piardă este cel sentimental, unde fiecare nouă speranță riscă să ajungă mai repede la morgă decât clienții firmei.
Chimia ei cu Abel oferă unele dintre cele mai bune momente ale serialului, deoarece pune față în față o femeie capabilă să trateze firesc trupurile neînsuflețite și un bărbat care pare să intre în rigor mortis când îl atinge o persoană vie.
👁️ Abel, romanticul cu energie de criminal în serie
Abel este ciudatul grupului. Iubește cu pasiune, are sentimente reale și își dorește apropiere, numai că reacțiile lui la contactul fizic îl fac să pară că participă la o reconstituire criminalistică.
Dacă s-ar organiza vreodată o conferință a celor mai cunoscuți criminali în serie din istorie, Abel ar putea să o prezideze fără nicio problemă. Nu pentru că ar fi violent, ci pentru că are exact combinația aceea de privire fixă, rigiditate corporală și replici rostite fără intonație care te determină să verifici dacă ușa este încuiată.
El tratează conversațiile obișnuite ca pe niște ecuații și pare complet nepregătit pentru regulile nescrise ale interacțiunii umane. Cu toate acestea, tocmai candoarea lui îl face adorabil. Abel nu minte, nu manipulează și nu încearcă să pară altceva decât este. Într-o firmă populată de oportuniști, leneși și impostori, ciudatul grupului ajunge uneori să fie omul cel mai sănătos la cap.
Ceea ce spune foarte multe despre restul.
🚬 Nino, campionul muncii evitate
Nino este șoferul dricului și, probabil, personajul cel mai relaxat din întreaga firmă.
Depune eforturi impresionante pentru a munci cât mai puțin posibil. Bea, întârzie, inventează scuze, face slujbe secundare fără știrea conducerii și tratează programul de lucru mai degrabă ca pe o recomandare prietenoasă.
Are probleme în familie, mai multe foste soții, datorii și necazuri financiare. Practic, toate problemele disponibile în catalog s-au adunat la el și au bifat opțiunea de livrare rapidă.
Nino ar trebui să fie permanent în pragul unei căderi nervoase. În schimb, își poartă dezastrele cu liniștea unui om care a acceptat de mult că viața lui nu mai poate fi reparată și că singura soluție rezonabilă este să mai bea ceva.
Salva Reina îl transformă într-o prezență extrem de amuzantă. Nino nu are nevoie de discursuri elaborate. Uneori este suficient să-l vezi cum reacționează la perspectiva unei sarcini suplimentare pentru a înțelege că omul ar prefera să conducă dricul din interiorul sicriului decât să muncească peste program.
🧿 Olivia, femeia care poate transforma un strănut într-o profeție
Olivia este recepționista și contabila firmei. Cu alte cuvinte, persoana care ține efectiv afacerea în picioare, în timp ce ceilalți se ocupă să o împingă spre faliment.
Numai că nici ea nu este tocmai sănătoasă la cap.
Toate fobiile, superstițiile și conspirațiile supranaturale par să se fi mutat în mintea ei și să plătească chirie împreună. Dacă strănuți lângă Olivia, există riscul să înceapă imediat să-și redacteze testamentul, convinsă că ai contaminat-o cu o maladie medievală fără tratament.
Într-un serial desfășurat într-o firmă de pompe funebre, frica permanentă de moarte devine o sursă evidentă de umor. Olivia lucrează zilnic înconjurată de cadavre, dar interpretează orice durere de cap, curent rece sau zgomot suspect ca pe un avertisment venit din lumea de dincolo.
Și totuși, fără ea, firma probabil nu ar rezista nici până la pauza de prânz.
🧘 Chemi, vizionarul care îngroapă tot ce atinge
Chemi este prototipul prostului modern: individul care se pricepe, în propria imaginație, la absolut orice.
Management, nutriție, marketing, dezvoltare personală, sănătate, ecologie, relații cu angajații, nu există domeniu despre care Chemi să nu poată vorbi cu aerul unui expert invitat la televizor. Doar că aproape fiecare idee a lui este falimentară.
Pe ce pune mâna bagă, la figurat, în groapă. Uneori nici măcar atât de figurat, având în vedere domeniul de activitate.
Are permanent acea atitudine zen de om care ne recomandă să mâncăm sănătos, să respirăm corect, să trăim în echilibru cu natura și să privim fiecare problemă ca pe o oportunitate. Pe dracul să-l ia. Este prost bolovan.
Farmecul personajului vine însă din sinceritatea lui. Chemi nu este un escroc. Chiar crede în toate tâmpeniile pe care le spune. Este complet convins că ideea lui cea mai recentă va revoluționa industria funerară, chiar dacă orice persoană cu puls poate anticipa dezastrul încă din primele zece secunde.
Diego Martín îl joacă fără să-l transforme într-o simplă caricatură. Dincolo de incompetență și entuziasmul sinucigaș, Chemi are ceva surprinzător de simpatic. Este omul cu care nu ai porni niciodată o afacere, dar lângă care probabil te-ai distra extraordinar privind cum o distruge pe a altcuiva.
🔥 Anselmo, omul uitat până și de moarte
Anselmo este veteranul firmei. Se ocupă de incinerări și așteaptă pensionarea cu răbdarea unui condamnat care nu mai știe dacă cererea lui de eliberare a ajuns la administrație.
Este atât de bătrân, încât până și Moartea pare să fi uitat de el. Probabil i-a văzut dosarul, a oftat și a decis că nu merită efortul deplasării.
Anselmo a trecut de etapa în care serviciul îl mai poate surprinde. Privește certurile, intrigile și ideile catastrofale ale colegilor cu detașarea unui om care știe că, mai devreme sau mai târziu, toți vor ajunge în zona lui de lucru.
Are cinismul specific angajatului care a văzut totul, a auzit toate promisiunile conducerii și nu mai dorește decât să prindă pensia înainte să fie introdus chiar el în cuptor.
👑 Nieves, șefa fiindcă așa scrie în acte
Nieves este văduva patronului și femeia care, din lipsă de ocupație și dintr-un amestec de orgoliu, responsabilitate și curiozitate, decide să conducă firma de pompe funebre.
Nu se pricepe prea bine. Uneori încurcă mai mult decât ajută. Dar este șefa, iar într-o companie de familie acesta rămâne argumentul suprem.
Nieves nu este totuși complet naivă. Dámaso o subestimează constant, convins că o poate manipula cu lingușeli ieftine, însă ea are suficiente momente de luciditate pentru a-i strica planurile. Lupta dintre experiența lui profesională și autoritatea ei moștenită oferă motorul principal al serialului.
Ea reprezintă perfect patronul care nu cunoaște meseria, dar deține clădirea, conturile și ultimul cuvânt. Angajații pot explica, argumenta și demonstra orice. La final, tot ce spune Nieves se face.
Pentru că așa funcționează democrația în firmele de familie.
În jurul ei apar și cele două fiice, Pilar și Milagros, care ar prefera să falimenteze afacerea și să construiască altceva în locul ei.
Lor li se adaugă Vanesa, adversara profesională a lui Dámaso, cu care acesta se află permanent la cuțite. Amândoi sunt ambițioși, competitivi și convinși că celălalt reprezintă principalul obstacol în drumul spre putere.
🍲 Laia, prezența discretă din mijlocul nebuniei
Laia se ocupă de cantina firmei de pompe funebre și este, probabil, personajul cel mai puțin dezvoltat dintre toți. Nu are excentricitatea colegilor, nu provoacă marile conflicte și nici nu primește suficiente momente cât să iasă cu adevărat în față.
Rolul ei este mai degrabă acela de prezență calmă într-un loc în care aproape nimeni nu este calm. În timp ce ceilalți complotează, se ceartă, fug de muncă sau inventează planuri falimentare, Laia încearcă pur și simplu să-și vadă de cantină și să hrănească o echipă care pare mai degrabă pregătită pentru internare decât pentru masa de prânz.
Nu este un personaj memorabil, dar tocmai normalitatea ei scoate și mai bine în evidență cât de duși cu pluta sunt ceilalți.
⚙️ Un The Office cu sicrie, dar cu identitate proprie
Comparația cu The Office apare inevitabil. Avem un colectiv de muncă disfuncțional, șefi incompetenți, rivalități, ambiții mărunte și personaje obligate să petreacă zilnic mai mult timp împreună decât ar suporta în mod voluntar.
Totuși, Muertos S.L. nu este o copie spaniolă cu sicrie în locul imprimantelor.
Serialul are ritmul, energia și agresivitatea comediilor create de Alberto și Laura Caballero. Personajele nu se limitează la momente stânjenitoare. Ele complotează, mint, urlă, își sabotează colegii și transformă orice problemă minoră într-o catastrofă colectivă.
Umorul este adesea negru, dar nu se bazează exclusiv pe morți. Pompele funebre oferă contextul, însă adevărata sursă de comedie rămâne prostia omenească.
Serialul înțelege foarte bine și absurditatea vieții profesionale. Oamenii vorbesc despre spirit de echipă în timp ce își pregătesc trădările.
Conducerea cere sacrificii angajaților fără să ofere nimic în schimb.
Cei mai incompetenți au cea mai mare încredere în ei, iar cei care chiar țin firma în picioare sunt rareori apreciați.
Cu alte cuvinte, o companie perfect normală.
😂 O distribuție fără verigi slabe
Marea reușită a serialului este distribuția. Aproape fiecare personaj ar putea susține propria poveste, iar combinațiile dintre ele produc tipuri diferite de umor.
Chiar și atunci când unele povești sunt mai slabe, personajele continuă să funcționeze. Ajungi să le cunoști defectele atât de bine, încât simpla lor asociere într-o scenă creează așteptarea unei catastrofe.
Știi că Dámaso va încerca să profite. Știi că Pablo îl va crede. Știi că Chemi va veni cu o soluție mai rea decât problema. Știi că Nino va încerca să scape de muncă. Și totuși, serialul găsește aproape de fiecare dată o modalitate nouă de a-i împinge spre dezastru.
☄️ Imprevizibil până la capăt
Unul dintre marile atuuri ale serialului este imprevizibilitatea. Chiar și atunci când ai impresia că ai înțeles direcția unei povești, Muertos S.L. poate schimba totul într-o fracțiune de secundă, printr-un moment atât de absurd și de neașteptat, încât te lasă efectiv cu gura căscată.
Există o scenă care pică din cer în mijlocul serialului și nu spun asta doar ca figură de stil. Este un moment pe care nu ai cum să-l anticipezi și care demonstrează că scenariștii sunt dispuși să rupă complet ritmul clasic al unui sitcom doar pentru a te lua prin surprindere.
Tocmai astfel de lovituri fac serialul atât de savuros: nu știi niciodată dacă următoarea scenă va aduce o ceartă de birou, o idee falimentară sau ceva care, la propriu ori la figurat, cade din cer.
⚠️ Nu toate glumele sunt îngropate la aceeași adâncime
Muertos S.L. nu este perfect. Unele glume sunt prelungite mai mult decât ar trebui, iar anumite conflicte se repetă după aceeași schemă. Dámaso complotează, este pe punctul de a reuși, apare o complicație și totul se întoarce împotriva lui.
De asemenea, serialul nu urmărește o evoluție spectaculoasă a personajelor. Acestea se schimbă puțin, pentru că defectele lor reprezintă combustibilul comediei.
Chemi nu poate deveni competent, Nino nu se poate transforma într-un angajat-model, iar Dámaso nu poate descoperi brusc onoarea fără ca serialul să-și piardă identitatea.
Dar nici nu este nevoie. Muertos S.L. nu încearcă să fie o dramă profundă despre doliu, familie și sensul vieții. Este o comedie neagră despre niște oameni mai disfuncționali decât firma în care lucrează.
🏆 Verdict
Muertos S.L. demonstrează că nu ai nevoie de o intrigă complicată pentru a construi o comedie excelentă. Ai nevoie de dialoguri inspirate și, mai ales, de personaje suficient de defecte încât simpla lor prezență în aceeași încăpere să reprezinte un pericol.
Este acid, absurd, de multe ori macabru și foarte bine jucat. În spatele sicrielor, al incinerărilor și al glumelor despre moarte se ascunde o satiră extrem de recognoscibilă despre muncă: șefi care nu știu ce fac, colegi care se urăsc, angajați care evită responsabilitatea și oportuniști care ar transforma chiar și o înmormântare într-o treaptă spre promovare.
Morții sunt, de departe, cei mai liniștiți și mai normali oameni din serial.
