Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Ediția din 2025 a AIFF (American Independent Film Festival) a avut în program The Phoenician Scheme, un film semnat de Wes Anderson.
🎬 The Phoenician Scheme – Premisă 📖
Zsa-zsa Korda (Benicio Del Toro – Reptile) este un magnat al industriei care taie și spânzură peste tot în lume, profitul crescându-i amețitor.
În același timp, și dușmanii îi devin tot mai numeroși, dar Korda are un noroc divin, scapă teafăr din toate tentativele de asasinat.
După încă una trecută cu bine, se decide că este cazul să treacă imperiul pe numele fiicei sale înstrăinate, Liesl (Mia Threapleton), o măicuță în devenire.
Împreună cu Bjørn (Michael Cera – Dream scenario), un entomolog norvegian excentric, pornesc într-o călătorie plină de întâlniri bizare și conspirații internaționale.
Scopul? Finalizarea unui proiect grandios de infrastructură în țara fictivă Phoenicia.
💭 The Phoenician Scheme – Comentariu 🍿
Spre deosebire de The French Dispatch, filmul de față este coerent și are un fir narativ pe care îl poți urmări și înțelege.
🎥 Stil vizual și atmosferă
Asta nu înseamnă că Wes Anderson și-a modificat stilul. Dimpotrivă, parcă pelicula este o parodie vizuală a producțiilor sale, atât de wesandersonizată este imaginea.
Degeaba s-a schimbat directorul de imagine, paleta coloristică și decorurile extravagante au rămas la fel, nu se simte vreo diferență notabilă.
Așa că nu are rost să mai insist pe aspectul tehnic pentru că The Phoenician Scheme poate fi ușor confundat cu orice alt film din panoplia regizorului.
Autorul a creat un gen propriu, este suficient să privești un singur cadru din filmele sale și știi cine este regizorul.
📉 Probleme narative și scenariul
Povestea este închegată, dar asta nu înseamnă neapărat că este captivantă. Din păcate, cea mai slabă verigă a lanțului cinematografic este tocmai scenariul.
Oricât de artistic se crede Wes Anderson, când repeți la infinit aceleași replici și îți pui personajele să urle unele peste altele, să mă scuze distinsul regizor, dă dovadă de elitist flatulent.
Scenele se desfășoară după un tipar ciclic, The Phoenician Scheme părând mai degrabă o colecție de scheciuri asemănătoare decât un film întreg.
Trupa de bază ajunge în locul X, trebuie să convingă investitorul A să sară cu banul în afacere, acesta nu vrea, așa că intervin disensiuni.
Când se rezolvă situația din locul X, gașca se mută în locul Y, unde trebuie să convingă investitorul B să sară cu banul în afacere. Ați prins ideea, este reluată aceeași tactică.
Și filmul face asta de vreo patru ori, cu ceva interludii biblice/religioase suficient de criptice încât să bage creierul în ceață.
🧠 Filozofie și artificii
Scenariul, co-scris cu Roman Coppola, combină elemente de comedie neagră și dramă familială, dar suferă tocmai din cauza acestei structuri episodice care diluează tensiunea narativă.
De multe ori, dialogurile sunt spirituale, chiar cu tentă filozofică, dar uneori prea artificiale pentru a genera o emoție autentică.
Voiam să mă bucur de ele, pentru că exista un sâmbure intelectual ce aștepta să încolțească, dar ticurile regizorale ale lui Anderson au pârjolit terenul care a devenit unul sterp.
🎭 Actori și prestații
Dintre miliardele de actori cu nume mare care se perindă prin film, doar Benicio Del Toro oferă o interpretare cu adevărat solidă.
Joacă un personaj dur, distant, cu care greu empatizezi. Asta dacă ajungi să o faci.
Și Mia Threapleton se achită cu brio de partitura ei, tinerețea ei naivă aduce o notă de prospețime și un contrast binevenit față de cinismul lui Korda.
Celelalte celebrități, de la Tom Hanks și Scarlett Johansson până la Willem Dafoe și Bill Murray, doar se bagă în seamă cu câteva replici.
Cu ele, filmul nu o să aibă un succes mai mare, fără ele nu o să fie un eșec financiar și mai răsunător, pleiada de vedete este un tertip al regizorului care nu mai dă roade de mult.
Chiar nu este nimeni pe acolo să-i spună că supraabundența de personaje secundare duce la dezvoltarea insuficientă a acestora și, implicit, dăunează filmului?
🧩 Estetică și impact
Așa cum am menționat anterior, Wes Anderson își păstrează stilul vizual inconfundabil: cadre simetrice, palete de culori pastelate și o atenție meticuloasă la detalii.
Totuși, această estetică stridentă devine o barieră între spectator și poveste, lăsând impresia că forma primează asupra fondului.
🏆 The Phoenician Scheme – Verdict 👍 sau 👎?
Aparent, un miliardar îi finanțează lui Wes Anderson filmele, așa că regizorul nu se screme să se reinventeze, să iasă din zona de confort, să tindă spre perfecționare și diversitate.
Culmea, ar trebui să își asume mai multe riscuri știind că are o plasă de siguranță, dar preferă să regurgiteze același stil la infinit.
Nici măcar la un bordel de două parale nu primești același lucru de două ori, așa că de la Wes Anderson am pretenții mai mari de atât.
The Phoenician Scheme este o incursiune vizuală fascinantă în universul stilizat al regizorului, era culmea să dea rateu fix aici, dar se simte superficialitatea în abordarea subiectului.
Recunosc că a oferit niscai momente de divertisment și o estetică rafinată, dar nu reușește să atingă profunzimea emoțională a altor opere din perioada în care Wes Anderson dovedea pasiune și imaginație.
Măcar am putut să înțeleg povestea, ăsta este cel mai lăudabil aspect al filmului, de aceea, am să mă servesc cu 6 grenade, că tot sunt împărțite ca merele la colțul blocului.
(3 / 5)
Trailer
