Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Anul 2025 este al Predatorului, am primit animația Predator: Killer of Killers, drept preambul pentru live-action-ul Predator: Badlands.
🎬 Predator: Killer of Killers – Premisă 📖
Animația este o colecție de trei povestioare setate în trei linii temporale extrem de diferite.
Mai întâi mergem pe vremea vikingilor, apoi ne mutăm în Japonia feudală, iar la final ajungem în Al Doilea Război Mondial.
Ce au în comun aceste epoci? Ei bine, în fiecare dintre ele un Predator a ajuns pe Terra cu scopul de a găsi adversari pe măsura lui.
Și dă peste un viking cu barda plină de sânge, un ninja precis ca un ceas elvețian și un pilot american talentat.
Astfel, fiecare capitol al animației înseamnă câte o bătălie brutală, cu oamenii încercând să se adapteze unei primejdii necunoscute.
Nu sunt complet sincer cu voi, mai există o surpriză în film, cel puțin, așa a fost pentru mine, că nu am urmărit vreun forșpan.
Cele trei episoade nu par a avea legătură între ele, dar legătura există.
💭 Predator: Killer of Killers – Comentariu 🍿
Nu am fost cel mai mare fan al resuscitării acestei francize, Prey mi s-a părut un film nereușit, dar animația de față a băgat în mixer istorie, acțiune și brutalitate, iar rezultatul a fost un deliciu distractiv.
💭 Antologie cu puls exploziv
Filmul e gândit ca o antologie, dar se simte ca o bombă cu ceas, iar numărătoarea inversă se îndreaptă către o finală explozivă.
Fiecare episod e o luptă de supraviețuire, dar și o radiografie a epocii respective, cu tot cu onoare, traumă și sânge care sare în slow motion pe ecran.
Pe mine tocmai acest aspect m-a impresionat, diversitatea luptelor. Chiar dacă se înfruntă Predatori și oameni, bătăliile au loc în epoci diferite și asta reduce repetitivitatea.
Vikingii au la dispoziție topoare și sulițe, samuraii scot din lada cu zestre săbiile și arsenalul de arte marțiale, iar americanii se prezintă la datorie cu avioane de luptă.
🧠 Stil, sunet și senzații
Filmul este o feerie sângeroasă, iar fiecare epocă are stilul ei vizual, așa că nu ai cum să te plictisești.
Vikingii înoată în negru, alb și roșu, ca niște benzi desenate păgâne.
Japonia e rafinată, cu detalii picturale în fiecare cadru.
Al Doilea Război Mondial vine cu un aer de propagandă retro animată – dar cu capete tăiate.
A durat un pic până m-am obișnuit cu stilul animat, arată destul de ieftin și caricatural, dar la prima descăpățânare nici nu a mai contat că n-am primit fotorealism.
De asemenea, sunetul este ca o lovitură de bâtă în tâmplă. Totul vibrează, șuieră, explodează. Când Predatorul rage, simți că ți-a urlat în ceafă că ai rămas restant la chirie.
Acțiunea, la rândul ei, este brutală și spectaculoasă, nu-mi amintesc ca filmele live-action să fi fost atât de viscerale, chiar dacă și ele au avut rating R.
Aici imaginația zburdă nestingherită și oferă secvențe apocaliptice în care Predatorul nu are milă de oponenții săi și îi face ghiveci carnal stropit din plin cu sos sângeriu.
👥 Personaje care contează
Fiind o animație, ai crede că personajele sunt desenate doar să fie măcelărite pe bandă rulantă de niște creaturi extraterestre, dar nu-i deloc așa.
Au personalitate, sunt bine dezvoltate într-un timp record și am putut să le înțeleg năzuințele și suferințele.
Ursa este femeia viking, o mamă îndurerată și o războinică aprigă cu privire de gheață.
Kenji și Kiyoshi sunt doi frați ninja, unul stăpân pe sine, celălalt mai nervos din fire, iar relația lor dă greutate segmentului japonez.
În fine, Torres este pilotul american care urmează traiectoria unui „underdog”, evoluția lui este una care dă fiori, mai ales când realizezi că nu luptă doar cu monstrul, ci și cu propriile traume.
✍️ Scenariu cu greutate
Scenariul nu este deloc de desene animate, are ceva de spus, și o spune clar și răspicat. Este despre război, despre pierdere, despre lupta pentru demnitate când nu ai nicio șansă.
Culmea, reușește să transmită toate aceste idei cu ajutorul unor dialoguri reduse ca număr.
Dar știi că atunci când personajele deschid gura, nu recită platitudini. Vorbesc rar, dar vorbesc bine.
🏆 Predator: Killer of Killers – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film care reinventează roata? Nici vorbă.
Dar oferă 80 de minute tensionate, cu un ritm infernal, care nu te lasă să respiri. Dacă personajele nu au momente de pauză, de ce ar avea spectatorii?
Doar speculez acum, însă animația pare că a fost realizată ca răspuns la solicitările fanilor care voiau Predatori în diferite epoci.
Și iată că am primit cu vârf și îndesat. Ar fi mers și un episod aztec sau egiptean, ținând cont că Predatorul se luptă cu arme care să fie la nivelul adversarilor. Bine, uneori mai trișează și el când este în dificultate.
Predator: Killer of Killers este dovada clară că franciza mai are colți și știe să-i folosească.
Este un film curajos, vizual hipnotic, narativ echilibrat, cu personaje bine conturate și bătălii macabre care-ți rămân pe retină.
Închei glorios articolul, scriind că scenariul vine cu un respect profund pentru eroii umani, pentru cultura lor și pentru ideea că nu tehnologia îți dă șanse la victorie, ci durerea, motivația și foarte multă determinare.
Atât de mult mi-a plăcut filmul încât abia aștept Badlands și, până atunci, mă pun serios pe antrenamente pentru că vreau să mătrășesc nu mai puțin de 9 Predatori.
(4,5 / 5)
Trailer
