Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
The Machine face parte din categoria stranie a filmelor clonă.
Le știți prea bine, cele lansate la scurtă distanță unul de altul și având o premisă trasă la indigo.
🎬 The Machine – Premisă
Bert Kreischer se joacă pe sine în acest film în care este lovit de o silă imensă de a mai urca pe scenă, el fiind un comedian de stand-up.
Un eveniment nefericit produs la beție l-a făcut de rușine și nu mai are curajul să iasă în fața publicului.
Dar asta este cea mai mică problemă a sa, deoarece trecutul tumultuos îl ajunge din urmă și nu este unul care aduce cu el multă fericire.
Așa că Bert, sub amenințarea pistolului, trebuie să-și amintească unde a dosit un ceas.
Și nu este vorba de un ceas oricare, ci al unui oligarh baștan care îl vrea înapoi cu orice preț.
ORICE PREȚ.
💭 The Machine – Comentariu 🍿
Acum vine partea despre dubluri, filmul are același schelete narativ ca About my father.
În ambele filme un cunoscut frecător de microfoane pe scena comediei își interpretează propriul rol într-un fel de semi documentar fictiv.
Că tot sunt la modă documentarele care n-au treabă cu realitatea, s-aude Cleopatra lu` Netflix?
Asemănările nu se opresc aici, fiecare dintre personajele principale are un tată interpretat de un actor de renume, în About my father îl găsim pe Robert de Niro, aici dăm peste Mark Hamill (Star Wars).
Iar premisa este și ea una aproape identică.
În About my father eroul trebuie să-și întâlnească viitoarea familie, în The Machine Bert dă nas în nas cu „La famiglia‟.
Sau, mă rog, cum s-o zice în rusă la familia mafiotă.
Auzisem ceva vag despre film, dar nu m-a interesat foarte mult pentru că nu găsesc umorul lui Bert prea amuzant.
Asul lui din mânecă sau semnătura lui unică, dacă vreți, care îl distinge de restul, este că se prezintă pe scenă la bustul gol. Și n-are un trup cioplit de vreun sculptor grec, ci de sute de beri băute pe nerăsuflate.
Și rău am făcut că nu m-a interesat pentru că a fost o surpriză colosală. Cel puțin pentru mine care n-aveam nicio așteptare de la film.
The Machine nu doar că este o comedie ireverențioasă, care nu are milă de nimeni, spre disperarea societății de acum care se ofensează oricând și din orice, dar stă foarte bine și pe partea de acțiune.
Umorul, spre surprinderea mea, a funcționat de minune, chit că nu-s cel mai mare fan al lui Bert, poate și pentru că l-am văzut pe Hamill în ipostaze cu care nu am fost obișnuit.
Limbajul folosit conține, în principal, cuvinte pe care nu prea le găsești în dicționarele clasice, iar dumele sunt adânc ancorate în realitate.
Unele dintre ele sunt meta, nu scapă nici măcar Batman de o poantă, dar sunt atât de multe și de subtile încât nu mi-am dat seama la ce se referă.
Ca exemple ar fi un „Tom is fat‟ scris pe un perete din Rusia sau un poster imens cu Van Damme tot în Rusia.
Ce este drept, durează un pic până când filmul începe să se rostogolească, dar odată ajunși în Rusia începe haosul.
Relația dintre Bert și tac-su este un butoi cu pulbere ce explodează în permanență, iar personajul negativ, Irina (Iva Babic) este de senzație.
Este atât de bine scris și transpus pe ecran de către actriță încât te iau toți fiorii când apare pentru că emană periculozitate prin toți porii, chit că este doar o mână de femeie.
Simpla ei vedere te face să te cutremuri și știi că nu este bine să te pui cu ea că te bate de-ți clocotește apa-n cap.
Mă tot gândeam ce bine s-ar potrivi în universul John Wick care și el primește un fel de elogiu dureros.
Luptele în care este implicată ea sunt intense, bine executate, excelent coregrafiate și le vezi în toată splendoarea lor.
Bine, eu acum vorbesc din perspectiva unei comedii, să nu credeți că-s cele mai șmechere scene de scandal, dar pentru o asemenea producție sunt la un alt nivel.
Chiar aș vrea să o văd pe mai departe în asemenea filme pentru că are chip de înger, fizic de model, dar alură de asasin.
Filmul este regizat foarte bine chiar dacă Peter Atencio nu a realizat prea multe lungmetraje până acum, de fapt unul singur, Keanu.
Este implicat mai mult în proiecte de televiziune, unul dintre ele fiind Jean-Claude Van Johnson cu Van Damme, aaa, acum mi-a picat fisa cu gluma pe care nu am înțeles-o anterior.
Pelicula are niște tranziții foarte interesant gândite care m-au captivat, făcând o trecere lină între prezent și trecut care arată diferența dintre Bert tânăr și Bert matur, dar și progresul (sau nu) al Rusiei.
🏆 The Machine – Verdict 👍 sau 👎?
Ptiu drace, eu așteptam un film să dau cu el de pământ și când colo, ce să vezi?
Mi-a generat o bucurie enormă să-l urmăresc.
Am stat non stop cu un zâmbet tâmp pe moacă dar, în același timp, chicoteam ca o fată mare la văzul lui BBC (Benzema, Bale, Cristiano, nu la ce vă gândeați voi) urmărind secvențele nebunești care se succedau pe ecran.
Uneori o ia în direcții nebănuite care m-au surprins, nu mă așteptam să fie și imprevizibil, dar pică un pic și în grotescul vulgar specific comediei lui Bert.
Înțeleg nota dată de critici pe RottenTomatoes în contextul actual, dar nu pot să o și respect pentru că știu de ce nu le-a picat bine acest film.
The Machine nu se sinchisește de sensibilitățile nimănui, nu protejează pe nimeni, nu ține cont de vreo corectitudine politică.
Își bate caltaboșul de femei, bărbați, ruși, americani, wokeness, mai ales de wokeness, și cred că asta i-a deranjat destul de mult.
Încă nu-mi vine a crede ce scrânteală de film am văzut și, deși clar nu-i vreo capodoperă, o să dau peste gât în cinstea lui 8 shot-uri cu vodcă.
PS. Ah, am găsit pe IMDB explicația glumei cu „Tom is fat‟.
(4 / 5)
