Related Articles
A întrebat cineva de masculinitate toxică?
Atunci răspunde prezent The expendables, un film care colcăie de așa ceva.
🎬 The expendables – Premisă
Barney (Sylvester Stallone – Rocky) este boss-ul unei trupe de mercenari care acceptă fel și fel de misiuni periculoase pe bani mulți.
Dar există o singură regulă, un cod al onoarei: cel care o mierlește trebuie să o merite.
La orizont se ivește un contract bănos, nu glumă, că sunt și multe guri de hrănit în ceata lui Bunicu` Barney, numai că provocarea pare prea belicoasă până și pentru ei.
Însă ispita banilor este mai puternică decât instinctul de prezervare a fizicului așa că eroii (să le zicem așa) se aburcă într-un avion având drept destinație o insulă care colcăie de inamici.
Printre cei aflați în subordinea lui Barney se află Christmas (Jason Statham – Operation Fortune: Ruse de guerre) și Yin Yang (Jet Li – Mulan).
Și ăștia reprezintă o mică fracțiune din nenumăratele nume cunoscute de actori de acțiune care ne-au bucurat vârsta mai necoaptă.
💭 The expendables – Comentariu 🍿
Treaba cu acest film stă în felul următor: acțiune multă, minte deloc.
O zic din capul locului, deși era de anticipat, creierul nu va consuma niciun strop de energie pe parcursul acestei producții.
Nimic din ceea ce apare pe ecran nu necesită sforțări cerebrale pentru că nici nu a fost vreo secundă intenția filmului să ne ofere scene inteligente.
Pelicula funcționează eminamente pe baza conceptului care a fecundat imaginația scenariștilor, adică acela de a strânge laolaltă actori (expirați, de ce să n-o zic pe aia dreaptă) care s-au consacrat în filme în care de bază erau mângâierile contondente.
Și ideea este una bine implementată aici, deoarece am numărat cel puțin 10 nume cunoscute din acest gen cu filmele cărora am crescut.
Sunt conștient că multe dintre ele au fost de o calitate îndoielnică, asta dacă au avut calitate, dar le-a unit un numitor comun: acțiunea fulminantă.
Asta ne propune și The expendables și nu se dezice de promisiune.
Chiar dacă o bună bucată din film este lentă, destinată dezvoltării personajelor (da, cum să nu), actul final este monumental prin bombardamentul infinit de acțiune de toate felurile.
Fiecare component al trupei de șoc este expert în câte ceva și fiecare va avea ocazia să își demonstreze talentul.
Care cu arta marțială sofisticată, care cu azvârlitul cuțitului fix la țintă, care cu datul pumnului de cade tencuiala, care cu mitraliera care împarte (la propriu) trupurile, care cu bubuiala care rade clădiri întregi.
Ce să mai, adrenalina se prelinge în fiecare scenă de cafteală mai ceva cum picură grăsimea sfârâind de pe porcul pârlit în ajun de Crăciun.
Femei în echipă? Doamne ferește, filmul nu se sinchisește de așa ceva, aici poate fi acuzat de misoginie, că avem parte numai de fructe sfrijite-n izmene care învârt armele.
Este un personaj feminin pe acolo, să aducă oarecum un echilibru, dar mi s-a părut că duduia este prezentă doar să băloșească la ea boșorogii pensionari.
Și le zic boșorogi ca un alint drăgăstos, că mi-s dragi și îmi permit, că îi știu de prunc, încă de când sugeam la țâță.
Era să uit un aspect important.
De fapt două.
Este violent în draci, are un rating R pe care și l-a câștigat pe drept pentru că după ce se opresc oamenii din împușcat și explodat este nevoie de analize ADN să fie identificați sărmanii împrăștiați peste tot.
Plus că, și aici m-a uns la suflet, sunt câteva explozii pe bune de-a dreptul magnifice, de-mi venea să scot frigăruia cu slănină să mi-o prăjesc la flăcările (în mare parte) reale care inundau ecranul.
La acțiune n-am ce reproșuri să-i aduc, este una tâmpă din cale afară, fără prea multă logică sau coerență, dar este satisfăcătoare și diversă. Și pentru mine asta este suficient.
Trebuie să menționez că responsabilul cu cascadoriile a fost Chad Stahelski, cel care a fost la cârma celor 4 filme John Wick.
Așadar, numai de bine pe scandal.
La nivel interpretativ nu-i nimic de laudă pentru că anticipam să nu exceleze aici.
Sunt multe replici care mustesc a meta pentru că personajele fac mișto unele de altele cu evidente trimiteri către viața reală a actorilor. Și nu numai.
Am zâmbit pentru că am înțeles destule apropouri răutăcioase făcute în glumă, semn că a existat o atmosferă lejeră pe platoul de filmare.
În caz că nu știți prea multe despre film (deși mă îndoiesc) și nici n-ați vizitat pagina de IMDB, o să evit să mai pomenesc alte nume de actori, să nu vă stric surprizele.
🏆 The expendables – Verdict 👍 sau 👎
Serios acum, cum pot să dezmembrez acest film când singurul său scop a fost să mă facă să înghit o ditamai pilula de nostalgie cu o dușcă zdravănă de testosteron?
Când acțiunea se pornește nu mai este timp de nimic altceva pentru că deflagrațiile impresionante și bătăile pe cinste sunt prezente peste tot.
Și când scenele erau mai molcome parcă asistam la o sindrofie între bunici care depănau amintiri din tinerețea războinică.
Știu că am beștelit actoria, dar există un monolog destul de răvășitor din partea unui personaj secundar care demonstrează că există și talent thespian printre atâtea rânduri de mușchi ridați.
Nu mi-e rușine să recunosc că, deși știu că-i un film slab comparat cu drame de Oscar, mi-a plăcut pentru că este printre puținele care livrează fix ce se așteaptă de la el.
De aceea primește de la mine o cutie cu 8 trabucuri de lux.
(4 / 5)
