The crucifixion

admin 09/10/2023 Horror 2 Comments

Butonam aiurea pe Amazon Prime în căutare de altceva când mi-a atras atenția filmul The crucifixion.

De ce? Răbdare, că nu vi se termină rugăciunile.

🎬 The crucifixion – Premisă

Nicole (Sophie Cookson – Infinite) este o jurnalistă care, din cauza unui eveniment tragic din trecut, și-a pierdut credința în Dumnezeu.

Și ține neapărat să-i convingă pe cei din jur de același lucru.

La orizont se ivește un subiect numai bun în acest sens.

Undeva, într-o țară vai mama ei, prizonieră în Evul Mediu, o măicuță a fost exorcizată până a murit.

Oare a fost vorba de o posesie adevărată sau pur și simplu a fost torturată de niște înapoiați mintal care au considerat că o boală psihică echivalează cu penetrare satanică?

Așa că Nicole își face bagajul și se cărăbănește la fața locului pentru a-i intervieva pe cei implicați în caz.

Doar că acolo se lovește de o imensă reticență deoarece oamenii nu vor să vorbească.

De ce?

De frică.

A cui?

Poate a lui Dumnezeu, poate a lui Satana, poate a episcopului.

Ah, țara-i România.

💭 The crucifixion – Comentariu 🍿

Se pare că nu doar lui Cristian Mungiu i-a fost atrasă atenția de către terifianta poveste din 2005 de la Mănăstirea Tanacu, ci și americanilor.

Aceștia au simțit că este o anafură de mâncat pe acest subiect și au venit cu mic, cu muștar, pe meleagurile dacice să facă și ei un film pe această temă.

Cum nu am văzut După dealuri, nu pot să le compar, dar notez în acatistul cinefil că poate se rezolvă pe viitor și această necunoscută.

Astea fiind zise, pelicula nu este cine știe ce, nici nu prea avea cum deoarece subiectul a fost de mult epuizat și este greu pentru cineva să vină cu ceva nou în domeniu.

Trebuie să fii extrem de talentat să aduci sperieturi proaspete într-un spațiu atât de restrâns.

Astfel că aici avem de-a face cu nelipsitele jumpscares distrugătoare de timpane, cu bălmăjeli religioase fără sens și cu manifestări clasice ale exorcizărilor demonice.

În rest, nu ar fi nimic special de raportat la acest film în ceea ce privește tacticile abordate pentru a băga sperieții în noi.

Nu cred că am tresărit în vreo scenă, de scăpat pe mine de groază nici atât, pentru că totul este banal, iar secvențele sunt unele deja arhicunoscute.

Mă miră flascul din scenariu mai ales că este scris de cuplul care ne-a adus două dintre cele mai bune filme de groază din istoria recentă, The conjuring și The conjuring 2.

Dacă tot am pomenit de acest univers, spre deosebire de The nun, măcar aici s-a observat atenția deosebită pentru autenticitate.

Filmările au avut loc în România, limba vorbită în fundal este româna, au fost angajați și actori de pe la noi, iar cei străini s-au scremut să învețe replicile în limba noastră.

Și, spre surprinderea mea, au făcut-o chiar bine, se dădeau de gol că nu-s neaoși doar prin accentul pus pe silabe greșite, dar pronunțau corect diacriticele.

Însă scenariștii au depus mai mult efort de documentare în reproducerea cât mai fidelă a acestui aspect și au uitat să vină și cu o poveste captivantă.

Subiectul este unul care mustea a potențial, dar el a fost irosit.

Această confruntare titanică între prezentul modern care se bazează pe știință și arhaicul învechit care îl ține pe Dumnezeu în brațe la orice ocazie putea duce la un film palpitant.

🏆 The crucifixion – Verdict 👍 sau 👎

Nu mi s-a părut a fi chiar mizeria prezentată pe RottenTomatoes, dar poate că-s mai subiectiv decât în alte cazuri ca urmare a unor circumstanțe atenuante.

Adică am fost mai în temă cu privire la acele evenimente terifiante care ne demonstrează cât de înapoiați suntem, deși ne credem tare evoluați.

În ciuda platitudinilor obositoare cu care producția sare la beregata noastră și a evidentului rasism (țiganii sunt prezentați într-o lumină destul de proastă), am apreciat filmul pentru că s-a scremut.

A vrut să fie cât mai verosimil măcar la nivel verbal și vizual și cred că i-a reușit asta destul de bine.

Dar când trag linie, totuși rămâne o realizare bleagă care nu a pătruns mai adânc în psihologia complexă a minții simple a omului de țară.

Unul care apelează mai mult la divin decât la teluric pentru a cere ajutor în rezolvarea problemelor din viața de zi cu zi.

Mă duc rapid să cumpăr 5 lumânări că trebuie să veghez noaptea că mai știi? Poate mă bântuie dracii că n-am lăudat mai mult acest The crucifixion.