Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Tae guk gi sau The brotherhood of war este răspunsul Coreei de Sud la americanul Saving private Ryan, deși filmul, culmea, începe identic ca Titanic.
Știu, v-am scrântit un pic sinapsele pomenind în aceeași frază două filme diferite, unul de război și unul cu vaporul scufundat.
🎬 The brotherhood of war – Premisă 📖
Filmul ne prezintă povestea a doi frați, Jin-seok Lee, mezinul, student care învață pe rupte să scape de sărăcie, și Jin-tae Lee, fratele cel mare, lustragiu care visează să deschidă un magazin de pantofi.
Cei doi sunt săraci de mama focului, cu o familie numeroasă, dar singuri în grija unei mame cu sechele după pierderea soțului.
Pe cât de săracă le este viața din punct de vedere material, pe atât de fericiți sunt spiritual, dacă au niște tăiței de băgat în gură și o apă de băut, restul este maculatură inutilă.
Însă liniștea familiei este spulberată când cei doi sunt smulși cu forța și aruncați direct în mijlocul luptelor fără sorți de izbândă în fața comuniștilor din Coreea de Nord care înaintează fără probleme prin armata flămândă și epuizată a sud-coreenilor.
Deși legea spune că doar un bărbat de familie trebuie luat la război, arcanul îi prinde la pachet.
💭 The brotherhood of war – Comentariu 🍿
Filmul începe în prezent, cu arheologii descoperind niște artefacte din timpul războiului coreean, de la începutul anilor 1950, și imediat găsesc un supraviețuitor care să povestească pățaniile sale din acel război, fix cum a făcut Rose în Titanic.
Ba chiar avem și o plecare grandioasă, doar că nu a unui vapor spre o destinație plină de promisiunile unei vieți mai bune, ci a unui tren încărcat de soldați abia ieșiți din adolescență trimiși pe ultimul drum, fără bilet de întoarcere.
Mă așteptam să am parte de-o copie decentă după Saving private Ryan, dar cu siguranță nu anticipam bijuteria magnifică numită The brotherhood of war.
Încă din primele minute, care m-au înfiorat instant, deși încă nu intrasem în război, mi-am dat seama că urmează ceva memorabil.
Accept toate invectivele care vor năvăli spre mine, nu mă sfiesc să scriu că povestea din acest film este mai captivantă decât cea din Saving private Ryan.
👬 Frații în infern: relații, arme și traume
Pe lângă războiul care se petrece în jurul fraților și la care o să ajung mai târziu, în prim-plan este relația în permanentă schimbare dintre cei doi tineri ce se trezesc peste noapte că, în loc de cărți sau cârpe de lustruit, au în mâini arme pe care nu știu cum să le folosească.
Uneori nici nu mai contau ororile în mijlocul cărora se aflau cei doi, Jin-seok Lee și Jin-tae Lee, pentru menținerea interesului era suficientă dinamica relației dintre ei care se duce în anumite direcții de rămâi stupefiat și, în același timp, surprins dincolo de orice așteptare.
Transformările prin care trec cei doi, ca exponenți ai umanității, sunt de-a dreptul devastatoare pentru spectator.
Vei fi cutremurat până în străfundul sufletului de dramele incomensurabile care îi așteaptă pe parcursul celor două ore și jumătate.
De la război ai așteptări să se moară în stânga și în dreapta, și aici nu este nimic diferit din acest punct de vedere, dar rămân total imprevizibile evoluțiile celor două personaje.
Chiar nu știam ce va urma când venea vorba de cei doi frați.
Nu mai insist asupra acestui aspect pentru că este păcat, o să mai scriu doar că sunt o grămadă de răsturnări de situație, unele convenționale pe timp de război, altele bulversante.
💣 Brutalitate, sânge și realism cinematografic
Acum revin la războiul care se axează în principal pe spectacolul vizual sfârtecător și aici trebuie să fiți cu stomacul tare, s-ar putea să vă dați mațele afară, la figurat, văzând cum cei din film își dau mațele afară, la propriu.
Aici seamănă și cu Hacksaw Ridge prin brutalitatea monstruoasă cu care ne este prezentată oroarea războiului pentru niște bucăți de pământ însângerate.
Tot ce vă imaginați că ar trebui să fie prezent într-un asemenea film veți regăsi din plin.
De la lupte intime, baionetă ruginită la baionetă boantă, până la confruntări cu milităria dată jos din pod, tancuri și avioane care mătură cu bombe câmpul de luptă sau mitraliere care seceră neceremonios orice membru care-i cade-n cale, nimic nu lipsește.
Camera este ea însăși un soldat în acest film, se rostogolește, se murdărește, este stropită cu sânge, este rănită, creând o senzație de realism greu de egalat.
Te amețește prin sentimentul de apropiere de câmpul de război încât începi febril să-ți cauți casca s-o pui pe scăfârlie să nu-ți zboare vreun proiectil răzleț frumusețe de scalp.
Scabros, grotesc, violent, brutal, scârbos – adăugați voi ce epitete mai doriți pentru că The brotherhood of war are calitatea de a traumatiza spectatorul pentru multă vreme.
⚔️ Războiul nu iartă pe nimeni
La un moment dat mi-am zis că este cam multă propagandă sud-coreeană în film, prea erau unii așa și ceilalți altfel.
Însă The brotherhood of war devine echilibrat în prezentarea celor două tabere combatante.
Nimeni nu este sfânt, toți sunt brute pentru că războiul are o particularitate înfiorătoare, elimină umanitatea din om și-l reduce la stadiul de animal fioros ce visează doar beregate de mușcat.
Acțiunea este non-stop și variată, deși nu sună deloc bine să scriu asta, filmul asigură o distracție diversă, nu ai cum să te plictisești urmărind țeste înjumătățite, pereți pictați cu creieri, membre divorțate de trupuri sau intestine plecate în pribegie.
Coloana sonoră este excelentă și ea, simți în permanență pericolul cu gloanțele care vâjâie mereu pe lângă personaje și pe lângă spectator.
Iar împerecherea cu o imagine ce te ia pe sus fără menajamente a creat o atmosferă teribilă, sufocantă, mortală și intensă.
Nu mai zic că irigațiile sunt puse la grea încercare și unele secvențe sunt repetate, dar a doua oară capătă o cu totul altă conotație și n-am putut să mă abțin să nu inund una bucată buccae plus un nasus.
🏆 The brotherhood of war – Verdict 👍 sau 👎?
Dacă este ceva ce am să reproșez filmului este faptul că se fac unele treceri subite de la o acțiune la alta.
O scenă încetează prea brusc și The brotherhood of war ne azvârle fără avertisment în următoarea luptă.
Dar aceste mici minusuri sunt insuficiente pentru a ciunti din nota maximă pe care o voi da filmului.
Nu știu cât de fidel este realității, că războiul coreean nu prea a fost prezentat prin cărțile de istorie, dar cu siguranță imaginile zdrobitoare nu-s deloc inventate.
Așa că ridic 10 steaguri albe de capitulare și mă predau umil, filmul a reușit să mă distrugă definitiv și să mă perpelească pe toate părțile.
(5 / 5)
Trailer
