Superdeep sau Kolskaya sverhglubokaya este un film rusesc din anul 2020 disponibil pe Shudder care am impresia că vrea să ne trolleze în mijlocul pandemiei, alimentând fel și fel de conspirații ale antivaxxerilor.
Anya (Milena Radulovic – The balkan line) este o tanti doctoriță specializată în viruși și vaccinuri care are conștiința încărcată pentru că a testat pe oameni un vaccin mai repede decât prevedea legea, asta ducând la moartea unui apropiat.
În fine, trecând peste această asemănare cu situația actuală, Anya este luată de-o aripă și aruncată în viscerele pământului, că nu degeaba se numește filmul Superdeep, pentru a analiza ceva probe misterioase găsite la mare adâncime.
Cu o mână de soldați alături de ea, Anya se înhamă entuziasmată la noua ei misiune, sperând să descopere ceva carcalaci tămăduitori prin măruntaiele Terrei.
Doar că Superdeep nu este un film optimist, ci unul horror, așa că gazdele care o așteaptă la câțiva kilometri sub scoarța Gaiei nu sunt deloc prietenoase și abia așteaptă să se înfrupte din cărnița suculentă care stă să le bată la ușă.
Premisa filmului aduce suspect de mult cu o combinație de puțin Alien cu mult The thing, fiind o copie destul de fidelă a celui din urmă, un remake rusesc nerușinat care nu se ridică nici pe departe la valoare remake-ului american cu Kurt Russell.
Lucrul care trage filmul cel mai în jos este lipsa unui buget decent pentru că dacă îi cereau lui Putin banii necesari pentru a realiza un film pe măsura ideei, ar fi rămas ăsta fără finanțele necesare de a mai cumpăra 2-3 arme nucleare, așa că Superdeep s-a rezumat la a se folosi foarte mult de obscuritate pentru a ascunde CGI-ul șubred bazat mai mult pe plastilină, magiun și superglue.
Oricum, partea de horror din film nu se bazează pe fizicalitate, ci rezidă mai mult în aspectul psihologic, în efectele nefaste pe care prezența himerică a parazitului milenar îl are asupra minții celor aflați deja într-o groapă adâncă.
Avem parte de multă claustrofobie, de dileme existențiale, de lupta dintre sacrificiul eroic pentru binele altora și egoismul supraviețuirii personale în detrimentul întregii societăți, dar este cam multă pălăvrăgeală plictisitoare și prea multe cadre beznoase pentru ca Superdeep să fie un film interesant .
Asta mai ales că deja am văzut acest subiect mult mai bine abordat în The thing. Știe că pe partea de vizual nu are prea multe de arătat, așa că vrea să ne impresioneze cu filozofie, dar modul de construcție al scenelor este cam haotic și destul de incoerent.
Se întâmplă mult nimic în film, scene sunt dramatizate îndelung, personajele se zgâiesc unele la altele cu priviri bovine atent înfipte pe moacă, iar logica este călcată în picioare într-o horă a gafelor științifice care l-ar face și pe cel mai amărăștean profesor de fizică sau de biologie să geamă în somn, având coșmaruri după urmărirea acestui film pentru că o mare parte din Superdeep este lipsită de sens din cauza acțiunilor stupide luate de unele personaje ce ar trebui să fie inteligente, dar care nu-s mai presus de un Dorel după 2 sticle de vodcă proastă.
Dar Superdeep are și momentele lui care atrag atenția, mai ales spre final, când suntem puși față-n față cu năzbâtia care pare smulsă dintr-un coșmar cronenbergian cu picături de body horror japonez din ăla de-al lor, ciudat din cale afară, bazat mai mult pe scârbă grotescă decât pe sperieturi autentice.
Cam atât despre Superdeep, nu-i cel mai reușit film venit din mama Rusie în anii recenți pentru că se screme să copieze ce au făcut americanii în loc să vină cu idei proaspete și se vede că nici nu a susținerea financiară necesară pentru o realizare tehnică demnă de o asemenea idee, n-au avut bani nici măcar de fum real, până și pe ăla l-au făcut pe vreo râșniță de computer pentru că arată oribil.
Superdeep nu este un film pe care o să-l rețin pentru multă vreme, spre exemplu Sputnik, o producție care atinge un subiect cam la fel, este mult mai bun, așa că-l recomand pe ăla decât să vă pierdeți timpul cu Superdeep, film pe care îl îngrop la 3 kilometri sub pământ.
