Related Articles
Robot dreams este o animație din 2023 nominalizată la Oscar. Cu siguranță este filmul cel mai puțin cunoscut din cele cinci din această categorie.
🎬 Robot dreams – Premisă 🕮
Suntem într-o lume paralelă, într-un New York atipic, lipsit de oameni și populat doar de animale antropomorfe.
Aici locuiește și Dog, unul dintre protagoniștii animației. După nume v-ați dat seama că este un câine, nu?
Ei bine, el este singur, atât de singur, nah, că începeam să cânt melodia celor de la Talisman.
Pentru a intra și el în rând cu ceilalți, își trage un prieten artificial sub forma unui robot numit, sugestiv, Robot.
Cei doi încep să facă totul împreună și, în scurt timp, între ei se cimentează o amiciție indestructibilă. Oare?
Însă o vizită fatidică la plajă declanșează beleaua în această animație. Robot rămâne fără energie și Dog îl lasă acolo, pe nisip, în ideea că se va întoarce a doua zi să-l repare.
Doar că fix atunci s-a terminat sezonul și plaja este închisă până în iunie, anul viitor.
💭 Robot dreams – Comentariu 🍿
Filmul este unul cu rădăcini adânc înfipte în cinematografia spaniolă și are o caracteristică interesantă, nu unică, dar nici des folosită.
Este lipsit de dialog, nu există nici măcar un cuvânt rostit pe durata celor aproape 100 de minute. Se cântă, dar nu se vorbește.
Se bazează pe ideea conform căreia o poză face cât 1.000 de cuvinte, și pe bună dreptate.
Modul în care se desfășoară povestea nu necesită linii de dialog pentru că este unul simplu conceput astfel încât înțelegi totul pe mutește.
Pornește destul de jovial, cu clădirea relației dintre cele două personaje total diferite ca structură anatomică și neuronală încât ziceam că voi avea parte de o comedie drăguță, una mai mult pentru copii.
Odată ce am trecut de punctul plajă întreaga atmosferă se schimbă radical și ne mutăm de partea cealaltă a baricadei.
Să-mi bag piciorul, cât de tristă este animația pentru că nu urmează deloc cutumele clasice ale acestui gen, în sensul că firul narativ nu se duce deloc în direcția dorită.
Seamănă, pe alocuri, cu devastantul Up, dar nu merge până într-acolo cu jalea, deși nu mai avea mult.
Este o producție în care de bază este melancolia contemplativă, te determină să te gândești la cei dragi, trecuți și actuali, și te face să meditezi la efemeritatea vieții și imprevizibilitatea ei permanent schimbătoare.
Azi ești aici cu cineva, mâine te trezești în cu totul altă parte și cu altcineva.
Pot spune că este o animație pe gustul celor mici, deoarece l-am folosit drept barometru pe cel mic pe care l-am smuls cu greu din fața tabletei și l-am priponit lângă mine, să nu mă uit singur la desene animate.
A râs la năzbâtiile prin care a trecut Robot cel imobilizat în nisip, că i se întâmplă multe ca urmare a unor vizite inoportune care-și pun amprenta asupra lui.
În același timp este și un film dedicat adulților ca urmare a temelor sofisticate care zboară peste capul puradeilor.
Deși pot spune că juniorul a prins câte ceva că începuse un pic să jelească spre final când și-a dat seama că filmul nu merge spre ceea ce își imagina. L-a faultat un pic sentimental.
Nu vreau să mă afund mai adânc ca racu-n nisip de frică să nu vă mânjesc cu ceva spoilere, dar nu degeaba am spus la început că Robot dreams este incredibil de trist.
Pe partea de animație să nu vă așteptați la un vizual demn de granzii din acest domeniu, nici pe departe, că de unde banii cu cisterna?
Dar pot spune că este un efort cinstit, fără fonfleuri care să fure ochii, redă cu fidelitate New York-ul anilor `80, ceea ce ar putea trezi ceva amintiri dureroase pentru că pe fundal se văd Gemenii acum dispăruți.
Rupe, însă, pe coloană sonoră, îmi exalta inima ori de câte ori pornea September de Earth, Wind & Fire, o piesă chintesențială a perioadei disco.
Înainte de a trece la actul trei, mai am de menționat un aspect căruia sunt șanse să nu îi acordați atenție decât prea târziu.
Fiți cu ochii pe orice amănunt, orice poster, orice umbră și veți descoperi din când în când câte o trimitere elogioasă către producții celebre.
🏆 Robot dreams – Verdict 👍 sau 👎
Seamănă cu Rebooted, scurtmetrajul de 13 minute care m-a rupt, pentru că spune o poveste amară fără rostirea vreunui cuvânt.
Deși stau să mă întreb dacă este într-adevăr atât de sfâșietoare pe care am considerat-o inițial.
Dintr-un punct de vedere, clar te lasă cu un gol în suflet pentru felul în care se termină.
Privind din alt unghi, parcă îți aruncă un mesaj cum că viața continuă și trebuie să prețuiești ceea ce ai cât ai că nu se știe cât timp vei mai avea.
Dacă sunteți o fire mai sensibilă, vă recomand să aveți prin apropiere niște șervețele, de preferat un bax.
După ce am urmărit filmul mi s-a făcut brusc o foame de lup, așa că am fugit să pun pe grătar 9 burgeri delicioși.
(4,5 / 5)
