Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Încă o comedie românească? Da, se poate spune despre Retreat Vama Veche că este o comedie. Însă nu-i doar atât.
🎬 Retreat Vama Veche – Premisă 📖
Până nu se scumpește iar cazarea la mare, pescuiesc câteva cuvinte despre povestea din acest film.
Trei prietene își respectă promisiunea din perioada adolescenței și organizează o petrecere a burlăcițelor pentru că Eva (Ada Condeescu – Eu când vrea să fluier, fluier) urmează să se căsătorească.
Așa că Dana (Laura Cosoi – Secretul lui Zorillo) și Corina (Adela Popescu – Selfie 69) o iau pe sus pe viitoarea mireasă și direct la Vama Veche cu ele, la o pensiune de lux.
Acolo speră să se matolească bine, să fie masate vârtos de niște experți cu mâini puternice și să învețe ceva yoga care să elibereze bestia senzuală din interiorul lor.
Doar că socoteala de acasă dă direct cu capul de gard, instructorii se duc la cele cerești, iar înlocuitorii lor sunt niște ageamii adunați de pe unde a putut și patronul.
Care patron nu este deloc străin de Eva, aceasta având niște conturi mai vechi de reglat cu el.
Așadar, să fie haos.
💭 Retreat Vama Veche – Comentariu 🍿
Pe cuvântul meu de fost pionier, trebuie să mă credeți când vă zic că am început să recit cu mult patos Tatăl Nostru când s-au pornit personajele să glăsuiască.
Atât de bine s-au auzit dialogurile, nu câteva, ci toate, de mi-a dat o lacrimă de fericire și deja filmul a pornit sub niște auspicii bune. Ca informație, nu este meritul sunetiștilor români, regizorul a spus că se auzea, inițial, extrem de prost și a trimis pelicula la americani să o rezolve ei că se pare că în România mai nimeni nu știe să tragă sunetul cum trebuie.
Premisa și trailerul promiteau o comedie, evit să spun spumoasă, că este un clișeu obosit, care să mă amuze măcar moderat, că nu prea am râs anul ăsta la filme românești.
Nu a reușit să-mi descleșteze fălcile prea des pentru că foarte multe dintre glume sunt simpliste și la mintea cocoșului, ușor de anticipat.
Nu rele sau neapărat vulgare, dar banale. Acum nah, fiecare după gustul lui.
Însă a compensat cu două poante mari și late la care am râs de am crezut că voi avea nevoie de o vizită inopinată la stomatolog.
Efectul nu a fost generat de inteligența lor monumentală, ci de construcția dumei și livrarea ei pe nepusă masă, jur de n-am rămas ca oaia la tuns.
Și mirat de ce mi se întâmplă, dar și fericit că m-am scuturat de haina tristeții pe care o îmbrăcasem premergător filmului că eram destul de convins că voi urmări o petardă fâsâită.
Unde păcătuiește mult, și cineaștii noștri trebuie să ia lecții zdravene în acest sens, este la plasarea produselor.
Respectivele reclame nesimțite sunt băgate cu forța, nu vin deloc natural în poveste, pur și simplu firul narativ se oprește pentru a lăsa camera de filmat să se concentreze pe scene lungi cu anumite produse.
Dacă o să vă vină cheful să beți o anumită marcă de bere sau să vă spălați pe cap cu un anume șampon sau să vă machiați folosind doar un singur brand, să știți că de aici vi se trage.
Revenind la poveste, întregul amuzament constă în peripețiile năstrușnice impregnate cu un pic de aromă erotică prin care trec cele trei fete cucuiete care au țeluri diferite de atins în această mini vacanță.
Personajele sunt cum nu se poate mai diferite, una-i mai mironosiță de felul ei, alta-i independentă și financiar, și sexual, iar a treia este familistă convinsă.
Și nici una nu este cu adevărat fericită, lucru evident odată ce încep să se descopere pe sine în aventura de la malul mării.
Dacă vreo două treimi filmul a încercat să funcționeze ca o comedie ilară, actul final schimbă complet macazul și intră în acțiune partea meditativă care apelează la sentimente.
Culmea, aici mi s-a părut că pelicula a fost mai inspirată pentru că scenariul dovedește că știe cum să atingă inimioara prin felul în care abordează tematici ce țin de viața personală și de cuplu.
M-a surprins plăcut acest aspect pe care nu îl anticipam și chiar a reușit să-mi dea o stare de melancolie, pfiu, era să scriu pensativă, că m-am mânjit de franceză, melancolie meditativă care m-a pus pe gânduri.
Nu bag mai adânc mâna-n apă, că au alții cu ce s-o măsoare, dar filmul încearcă să ne deschidă ochii pentru a realiza că, de multe ori, ceea ce ne dorim cu ardoare nu este și ceea ce ne trebuie.
Nu zic că m-a adus în starea de a-mi hidrata pielea cu propriile-mi lacrimi, dar mi-a dat temă la care să reflectez pentru mult timp.
Hai că m-am întins ca râma la soare și am uitat să pomenesc câte ceva și despre partea tehnică, una care este mai mult decât decentă.
Imaginea arată bine, peisajele sunt naturale, mă rog, cred că unele sunt înfrumusețate și de intervenția umană care a mai augmentat una, alta, iar sunetului deja i-am închinat o odă divină.
Mai am ceva de comentat din acest punct de vedere, coloana sonoră mi s-a părut excelentă, cu piese diverse, de la Bolero-ul lui Ravel până la melodii cântate de concitadina Laura Stoica.
Apropo de ea, ca notă personală, pentru un scurt timp, cât am locuit la bloc, era la două scări de mine, fie-i țărână ușoară și glasul angelic acolo, sus.
Trebuie să părăsesc cazarea că mi-a expirat șederea, așa că nu mai am multă vreme de pierdut pe aici, nu mai menționez de interpretări pentru că nu-s demne de premii, ci decente, oneste, muncite.
Unele mai reușite, altele un pic forțate, după posibilități și talent.
🏆 Retreat Vama Veche – Verdict 👍 sau 👎
Deși nu-mi vine a crede că scriu asta, că sunt foarte rare cazurile când un film românesc îmi naște o asemenea dorință, aș fi vrut să nu se termine atât de repede.
Exista potențial de niște glume reușite deoarece materialul era acolo, trebuia doar fructificat.
Se putea insista pe anumite poziții din Kamasutra sau pe poza buclucașă trimisă cui nu trebuie, unele dintre povestioarele secundare parcă s-au terminat brusc, fără vreo finalitate anume.
Au fost încercate niște glume meta, personajele știind, uneori, că sunt într-un film, dar nu pot spune că m-au impresionat, se putea mult mai bine de atât.
Sunt câteva referințe pe care nu le-am prins de deplin pentru că nu-s pus la punct cu mondenul autohton.
Am văzut prin film câteva fufe cu botul de rață, probabil trebuia să le cunosc, dar nu le am cu vedetele de carton ale căror talente se văd doar pe baza unui abonament la OnlyFans.
Ah, ce m-a sâcâit a fost folosirea eronată a lui ca într-o comparație. Mai mult sau mai puțin DECÂT, nu ca. Omul cât trăiește învață, că și eu eram cu această oroare gramaticală în gură.
De fapt, chiar ăsta este mesajul principal al filmului, să nu ne fie frică să ne schimbăm pentru că nu deținem adevărul absolut și trebuie să acceptăm că mai și greșim.
Trebuie să ne oprim un pic din goana asta interminabilă înspre nimic și să ne întrebăm ce vrem cu adevărat de la viață.
De final, ce să mai zic? Retreat Vama Veche nu este deloc o comedie tâmpă, are și o profunzime aparte care mi-a perturbat gândurile monotone și de asta am să-i ofer 7 vâsle că-s bune pentru exerciții atipice de yoga.
(3,5 / 5)
Am văzut multe filme slăbuțe,proaste dar așa mizerie nu credeam că poate fi făcută.
Îți recomand Complotul bonelor, Oh Ramona sau Un altfel de Crăciun, după aceea o sa spui despre el ca e capodopera.