Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Ocean waves (Umi ga kikoeru) face parte din portofoliul Ghibli, dar nu este regizat de Hayao Miyazaki, ci de Tomomi Mochizuki.
🎬 Ocean waves – Premisă 🕮
Animația îl are în centrul ei pe tânărul student Taku care revine acasă după primul an de facultate și pare-se că este mare fan 3 Sud-Est pentru că-l năpădesc amintirile.
Nu unele îndepărtate, ci din liceu unde era prieten la cataramă cu Yutaka.
Amiciția lor este pusă la grea încercare odată cu apariția unei eleve mutate la ei la școală, misterioasa și retrasa Rikako.
Cum este tare plăcută ochiului, cei doi, fără să își dea seama, încep să se gudure pe lângă ea din motive, așa am înțeles, ce ar transforma manga-n hentai.
Amu` nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să asistăm la rememorarea celor mai importante momente din interacțiunea protagonistului cu domnișoara Rikako.
Și, poate, să-i ținem pumnii să-și finalizeze misiunea.
💭 Ocean waves – Comentariu 🍿
Este primul film de la Ghibli de până acum care nu mi-a plăcut. Și, momentan, am urmărit 12 din totalul de 26, dacă am socotit bine.
Pe lângă că-i extrem de scurt, cu indulgență atinge 70 de minute dacă adaug și genericul de final, o mai și arde inutil cu fel și fel de secvențe chiar tâmpe.
Are o scenă interminabilă în care iubăreții nedeclarați stau și discută diferențele dintre accente, că ăla de Tokyo este așa, iar ăla de Kochi este pe dincolo.
Plus că la un moment dat ne este prezentat un montaj cu scene de tip flashback pe care, la dracu`, le văzusem cu câteva minute în urmă, nu acum 10 ani să le fi uitat.
Și eu mă uitam perplex la ecran și nu-mi venea a crede cum este irosit timpul cu chestii frivole, fără importanță în contextul general al filmului.
Sau, mă rog, nu vitale, că nu transmit nimic din ceea ce nu știam sau nu anticipasem în prealabil,
Bre nene, și nu știu dacă am perceput eu aiurea sau chiar așa este, dar băiatul ăsta de trebuia să ne cucerească este un pămpălău get beget.
Se lasă fraierit de fufa de la oraș care-l joacă pe degete cum vrea ea.
Are nevoie de bani, o împrumută amorezatul.
Trebuie să scape dintr-o întâlnire plictisitoare, îi sare-n ajutor guguștiucul.
Vrea să zboare până în Tokyo, dar îi e târșă singurică, nu-i problemă, îl scoală din somn pe ciumpalac și ăsta lasă tot și o însoțește.
Din punctul meu de vedere, avem de-a face cu o relație toxică dar pe care scenariul încearcă s-o picteze în tușe romantice.
Nici animația nu excelează la capitolul tehnic, sunt niște erori flagrante, chiar impardonabile, pentru Ghibli, mă mir cum au scăpat în camera de montaj.
Să-mi fie cu iertare, nu ai cum să ascunzi câteva zeci de mii de yeni într-o mică batistuță, de parcă ar fi niște monede.
Plus că nici scenariul nu pare a fi bine scris, personajele sunt creionate într-un stil deloc verosimil, ceea ce retează și mai mult din impactul dorit.
Păi una spune Taku acum, alta face după nici câteva secunde.
Sau, asta a fost tare, ia să vă sune părinții, voi copii de liceu fiind, să vă cheme la masă și să spuneți că nu veniți în noaptea aia acasă.
Cum credeți că ar reacționa mama? Ar zice să aveți grijă, fără să întrebe unde, ce și cum, sau v-ar trece de două ori Prutul interogându-vă ca pe deținuții musulmani de la Guantanamo?
Chiar întreb fără șto-uri ieftine , că-s curios, a mea muică intra clar în categoria a doua, că nu avea încredere pe atunci într-un mucos ca mine să mă plimb aiurea de capul meu.
Ce-l mai ridică un pic, dar nu foarte mult, că oricum povestea nu-i deloc interesantă și chiar plictisitoare, este coloana muzicală.
Este una, așa cum ne-a obișnuit Ghibli, de senzație, mai ales piesa finală, dar nu-i suficient să salveze partea narativă.
🏆 Ocean waves – Verdict 👍 sau 👎
Poate că am fost mai dur, dar nu am găsit nimic captivant în această animație, una prea simplă pentru a-mi atrage atenția.
Nu tu elemente supranaturale, nu tu mesaje profunde, nu tu simbolistică filozofică, nimic din ceea ce a transformat studioul Ghibli într-unul de renume mondial.
Doar titlul are o semnificație anume, dar este prea puțin.
Mai rău pentru Ocean waves este faptul că l-am asociat cu Past lives, cel din urmă parcă fiind reprezentarea live action a poveștii de aici.
Așadar, am avut parte de o lălăială despre ce a fost în trecutul care nu mai poate fi schimbat.
Prea mult jelit după ce s-a dus și prea puțin uitat înspre ceea ce va să vină.
Nu pot, pur și simplu nu pot, să-i ofer mai mult de 5 dolari împrumut.
(2,5 / 5)
