Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Nu auzisem nimic despre Nefarious. Și fac pariu că nici voi nu știați ceva despre acest film. Cel puțin, nu majoritatea.
Intriga suna bine, așa că i-am zis un da hotărât.
🎬 Nefarious – Premisă
Edward (Sean Patrick Flanery) se pregătește să părăsească această lume.
Însă nu pentru că-i bătrân și i-a sunat ceasul, ci pentru că-i prizonier condamnat la moarte
Și a venit ziua în care va încărca mult factura pușcăriei la energie electrică.
Până să fie conectat la generatorul mortal mai există un hop de trecut.
O testare psihologică, mai mult de complezență, pentru a determina dacă Edward este în deplinătatea facultăților mintale sau nu.
Dacă verdictul este pozitiv, atunci va hali o grămadă de volți, însă dacă se va dovedi că-i țăcănit, atunci va scăpa ca printre urechile acului de moarte.
Însărcinat cu această evaluare psihiatrică este James (Jordan Belfi) care este luat prin surprindere pentru că nu era pacientul lui.
Ei bine, el nu are o misiune ușoară deoarece Edward pretinde că este Nefarious, un demon cu o misiune clară pe acest pământ.
💭 Nefarious – Comentariu 🍿
Filmul nu are multe veleități tehnice pentru că aproximativ 90% din el se desfășoară într-o singură încăpere cu doar două personaje prezente în scenă, de o parte și de alta a unei mese.
Huooo, ce vii cu o pârnaie de film din ăsta plictisitor cu doi oameni care discută și tot discută?
Așa mi-am zis și eu la început înainte să deschidă gura personajul presupus negativ, adică Edward.
Apoi urmează un dialog al dracului de intens și interesant purtat pe mai multe subiecte care gravitează în jurul unei teme principale: religia.
La prima vedere, pare o propagandă înfocată în favoarea existenței unei divinități omnipotente și, implicit, la polul opus, a prezenței spiritului malefic antagonist reprezentat de Satana.
Cam asta face Nefarious, încearcă să-l convingă pe doctorul ateu că el este un demon distrugător, ceea ce ar reprezenta o dovadă irefutabilă că întregul concept mistic al religiei este bazat pe realitate.
Însă eu, care mi-s tot ateu, nu l-am interpretat deloc așa deoarece ambii vin cu argumente în favoarea părerii lor, unele greu de demolat, iar din acest ping-pong intelectual a ieșit un film captivant la nivel cerebral.
Chiar nu știam dacă Edward/Nefarious este ceea ce pretinde că este sau doar om care suferă de tulburare de identitate disociativă.
Când ziceam că-i dus cu pluta, când puneam botul că-i vreun diavol care posedă un trup uman nevinovat.
Când eram sigur că ființa din fața ochilor s-a născut în iad, când cugetam că-i doar un amărât lipsit de noroc genetic.
De departe, și nici nu încape discuție, aspectul cel mai demn de laudă este interpretarea magistrală a lui Sean Patrick Flanery.
Și nu exagerez deloc, este o combinație între Rain Man și Split, atât de bine își joacă simultan cele două roluri, iar trecerea de la om la demon, și invers, o face cu atâta ușurință încât m-a speriat.
Nu-l credeam în stare de un asemenea joc actoricesc că nu a rupt gura târgului prin filme renumite, îl știam mai mult din serialul de acum hăt ani cu Aventurile unui adolescent Indiana Jones.
Pe lângă asta, scenariul este unul extrem de bine scris și duce la nașterea unei bătălii titanice între cele două bucăți ale creierului care se iau la ceartă întru depistarea adevărului.
Schimbul de replici la foc automat m-a băgat într-o ceață totală, știam că se joacă perfid cu mintea mea, dar nu eram în stare să depistez dacă se bazează pe psihologie inversă sau pe reversul psihologiei inverse.
Este atât de complex personajul condamnat la moarte încât nu i-am mirosit intențiile, voia ceva clar și răspicat, dar acțiunile și vorbele sale erau contrariante pentru mine.
Nu zic de ce, pentru că ăsta este chiar miezul poveștii, dar pot să menționez că am stat cu stingătorul cu spumă lângă mine că simțeam că-mi iese fum pe urechi, atât de suprasolicitat îmi era creierul.
Până și eu, ca ateu convins, am rămas pe gânduri pentru că la un moment dat Edward, pentru a dovedi că este demon, îl provoacă la ceva pe doctor.
Și am rămas perplex, hm, oare sunt atât de stăpân pe convingerile mele încât să am curajul să accept acel rămășag?
Mi-a pus capac acea scenă pentru că nu știu răspunsul, deși până atunci eram convins că nu există Dumnezeu și, implicit, nici Michiduță.
Este un film care scoate în evidență toată urâțenia și fățărnicia ființei umane care se crede pură în suflet și în gândire, dar are un dulap plin de schelete păcătoase.
Ar mai fi multe de discutat pe tema acestui film, dar închei comentariul pentru că, în caz contrar, nu m-aș mai opri și este păcat să divulg mai mult decât trebuie din ceea ce se petrece.
🏆 Nefarious – Verdict 👍 sau 👎
Poate că încă sunt fermecat de acest film care mi-a bulversat în fel și chip perceptele la care aderam cu atâta certitudine, dar pentru mine a fost o peliculă excelentă.
Mai ales că vine cu niște argumente irefutabile care demonstrează că umanitatea merge într-o direcție greșită fără să știe.
Sau se preface că nu își dă seama.
Deși se crede mai liberă ca niciodată, există mai mulți sclavi acum decât în apogeul antichității când comerțul cu sclavi era în floare.
Deși societatea are impresia că este la un nivel nemaiatins al democrației, adevărul este că n-a fost atâta cenzură nici pe vreme comunismului cel mai groaznic. Doar că acum poartă alt nume pentru a ascunde ipocrizia celor ce o aplică.
Deși pulimea trăiește cu ideea că este mai inteligentă și mai citită ca oricând, realitatea este că mulți sunt niște analfabeți funcțional care se bazează pe tehnica din buzunar și nu pe propriul creier.
Și mai sunt asemenea exemple care intră și în teritorii mai sensibile precum rasismul și identitatea de gen care ne arată că deși ne vedem mai toleranți și mai deschiși la minte doar ne mințim pentru a ne simți bine în propria piele.
Dacă doriți un film axat pe discuții profunde la nivel teologic, filozofic și psihologic, cu argumente solide din partea ambelor tabere și cu supliciul deciziei finale căzând în sarcina voastră, atunci acest Nefarious este ceea ce trebuie.
Păcat că finalul bagă cuie-n prize și strică ambiguitatea extremă în care s-a scăldat până atunci producția, și asta mă face să-l părăsesc cu 9 minute înainte de execuție.
(4,5 / 5)
Dar nu este nici o ambiguitate în filmul ăsta. Este făcut de credincioși creștini conservatori, casa de producție Believe Entertainment, Glenn Beck care apare spre final, Steve Deace, autorul cărții, born again christian și mare fan Trump…deci aici chiar nu era cazul să-ți chinui mintea așa cum ai descris.
Eh, hai ca e ambiguu 95% din timp, ca nu ai cum sa te decizi daca respectivul este cine pretinde ca e sau doar un tacanit.