Related Articles
Lume, lume, adunați-vă cu mic, cu mare, la mega avanpremiera lui Monstrum (Mulgoe), film ce va avea lansare (așa am găsit pe unele site-uri) în cinematografele românești prin septembrie 2020. Dar cum am pile sus-puse, am fost invitat la o vizionare în avans la cinema Avistaz cu toate facilitățile incluse, calitate HD, sunet Dolby, subtitrare perfectă în engleză.
Lăsând caterinca la o parte, Monstrum este un monster-movie sud-coreean din 2018 ce are parte de-o renaștere în 2020 și l-am văzut datorită ideii asemănătoare din The great wall, film chinezesc tot cu monștri și tot în Evul Mediu.
În Monstrum suntem transportați la începutul secolului 16 în Coreea de Sud medievală unde o boală contagioasă își face de cap și umple de bube sărăcimea și așa ruptă-n planeta Uranus de foame.
Un monstru însetat de grătare în sânge uman îi mai lipsea populației oropsite de soartă, dar iată că un necaz nu vine singur, ci își aduce și fratele.
Apropo de frați, în prim-plan avem doi frați, nu contează numele din papirus, că nici nu le-am reținut identitatea, sunt arvuniți de regele disperat de atâtea omoruri să prindă monstrul nemernic prin orice metodă. Asta dacă există cu adevărat un monstru și nu este doar o plăsmuire imaginară a unor oameni cu gânduri abjecte care vor să aducă haos în regat.
Deși filmul insistă mult pe această dualitate, real sau imaginar, o face cam de pomană pentru că trailerul este mai mult decât clar încă din primele 5 secunde când ne arată monstrul.
Filmul nu este nimic ieșit din comun, că nah, ce poate inova o producție care se bazează pe o orătanie sfârtecătoare care îngurgitează oameni pe bandă rulantă?
Bine, povestea din Monstrum nu este chiar atât de simplă pe cât pare la prima vedere, titlul nu face referire doar la bestia mutantă, ci are și conotații alegorice, făcând trimitere, printr-o serie de comentarii socio-politice, la monștrii umani înfometați de carnea puterii și îmbătați de gradele grandomaniei.
Dar gata cu firul ăsta narativ secundar, l-am priceput, am dat din cap a aprobare și am întrebat cu glas sfios: Da` cu sângele cum stați?
Și filmul mi-a dat răspunsul dorit, însă cam târzior, că o cam arde-n onanie virtuală destul de mult timp cu stabilirea cadrului general, cu creionarea personajelor, cu jonglatul între coșmar imaginativ și realitate diabolică, dar și când intră în scenă mezzosoprana cu colți începe dansul cu scheme de dezmembrat în cele mai grotești moduri.
Monstrum este, fără ocolișuri, un film scârbos pe alocuri, purulent la propriu, creatura, ce aduce a odrasla unei împerecheri odioase dintre o pisică pe steroizi și un tigru căruia îi tremura mâna când se bărbierea, este dezgustătoare prin prezența fizică și, mai ales, prin modul în care mierlește victimele nefericite. Filmul nu este vreo spălătură americană făcută să dea bine la publicul larg, să-l poată vedea și fătul din burta mă-sii, ci aici acțiunea curge în mod logic, adică avem parte de secvențe oripilante cu oamenii tăiați în două fără să fie ceva magie, cu membre secționate, sânge grămadă și, mai ales, niște buboaie pline de puroi ce reprezintă și laitmotivul filmului ce-ți provoacă o senzație de greață reală.
Când Monstrum își deschide propria afacere, un abator impozant, apoi nu stă la discuții, face disecții pe viu spre deliciul îngrozitor al spectatorului.
Și cam atât, pelicula nu excelează la vreun capitol anume, este plină de sfârtecări și orori fizice, cu un monstru ce are un design memorabil, dar executat tehnic nu foarte bine, se vede clar că este venit din alt peisaj, are o luminozitate diferită față de decorurile reale, fapt ce dăunează verosimilului, iar povestea în sine este presărată cu prea multe apropouri sociale care nu își au rostul într-un asemenea film în care tot ce aștepți este tocăniță umană în sânge la 2-3 scene. Dar acțiunea, când se pornește, asigură destulă distracție groaznică pentru a transforma filmul în ceva plictisitor.
Mai are ca punct de atracție modalitățile prin care oamenii încearcă să-i vină de hac brutei feroce ținând cont că acțiunea este plasată cu jumătate de mileniu în urmă când dacă aveai un arc bine racordat erai mare șmecher. Însă și aici are multe similitudini cu The great wall sau chiar Rampant, un PRI pe care l-am scris mai demult pe site.
Avem și un pic de comedie, grație replicilor amuzante ale unuia dintre frați, cel însărcinat cu mișto-urile, nu lipsește o romanță tinerească și nici drama cam superficială și previzibilă, astfel încât filmul are câte un pic din toate.
Una peste alta, Monstrum este un monster movie decent, nu mi-a udat pantalonii de excitat ce am fost după vizionarea lui, dar mi-a oferit destule momente satisfăcătoare prin brutalitatea și violența prezentată cu lux de amănunte carnale pe care nu prea le văd în producțiile din cetatea filmului american care sunt obligate să fie cuminți pentru a nu oripila simțurile sensibililor care leșină la vederea unui ac de seringă non-drog.
Pentru gustul meu Monstrum este un film de 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
