Martyrs

admin 17/10/2024 Horror Leave a comment

Vă avertizez din start, dacă vreți să vedeți Martyrs, pregătiți-vă sufletește pentru că este o bestie de film.

🎬 Martyrs – Premisă 📖

Începem în trecut unde scăpăm alături de o tânără Lucie dintr-o casă a groazei unde este torturată în fel și chip.

Ajunsă la un orfelinat, sau o instituție ce are drept scop protejarea copiilor, se împrietenește cu Anna, singura persoană de care se poate apropia afectiv.

Trec 15 ani, cele două jucate de Mylène Jampanoï (Épouse-moi mon pote) și Morjana Alaoui au crescut, sunt majore și au în minte o singură misiune, aceea de a-i căuta și în gaură de șarpe pe cei vinovați de suferințele provocate în copilărie.

Însă răzbunarea este greu de obținut pentru că Lucie are o minte franjuri pe care nimeni nu se poate baza deoarece amintirile ei sunt fracturate ca urmare a experienței traumatizante prin care a trecut.

Nu știi dacă mai este capabilă să facă distincție între realitate și halucinație. Cu toate acestea, casa pe care o vizitează în start de film pare promițătoare și aici se dezlănțuie iadul.

💭 Martyrs – Comentariu 🍿

Nici nu știu cum să încep pentru că nu prea îmi găsesc cuvintele potrivite, zici că mi-am luat un baros peste degete și mi le-a făcut țăndări de nu mai pot forma propoziții.

Știam că i s-a dus buhul că este de-o brutalitate extremă, așa că eram pregătit să iau în piept niște grozăvii sângeroase.

Dar nu anticipam să fie atât de violent, mă laud că-s rezistent când vine vorba de scârboșenii vizuale, însă aici a fost aproape peste puterea mea să-l urmăresc cap-coadă.

Torturi oribile am mai văzut cu grămezile și nu am avut vreo problemă stomacală cu ele, dar Martyrs este un film diferit pentru că totul are un scop.

Motivația din spatele chinurilor administrate este una calculată, obiectivă și, chiar dacă sună rece și inuman, rațională.

Casapii de serviciu nu sunt niște descreierați care măcelăresc doar de dragul de a atârna membre pe culme ca pe cârnați, din contră, au un țel anume de la care nu deraiază nici un milimetru.

Poți să plângi, să te rogi, să te milogești, să încerci să ripostezi, nimic nu funcționează cu ei, până și roboții ar fi geloși pe loialitatea imuabilă a celor care nu au milă de fete.

Așa că este lesne de înțeles de ce am împins valuri de empatie către cele două protagoniste, fiind trup și suflet alături de ele în demersul răzbunător la care s-au înhămat.

Să nu credeți că avem parte de-o poveste liniară și banală, din contră, când aveam impresia că totul s-a terminat, filmul vine pe la spate și-mi pălește o surpriză-n ceafă de începusem să am vedenii.

Așadar, scenariul are pregătite pentru privitori destule răsturnări de situație, nu se rezumă doar la un masacru sălbatic, sare la interval și cu o pronunțată componentă psihologică.

Las deoparte un anumit aspect pe care insistă pentru că poate fi considerat spoiler și nu vreau să mă ocărâți cu cine știe ce blesteme silnice.

Așa că mă rezum la a vă spune că filmul încearcă să afle un răspuns la o întrebare sinistră: câte chinuri poate îndura trupul uman înainte ca psihicul să cedeze definitiv ca urmare a unui martiriu plin de suplicii?

Ei bine, vă las pe voi să descoperiți concluzia.

Doar atât mai zic, ca un mic indiciu, dacă ați fost prin Quebec când a fost filmată producția și nu ați găsit bulion sau ketchup, acum știți pe ce să dați vina.

Sângele curge în valuri în acest film și se prezintă senzațional, uneori mă întrebam câte bovine au mătrășit pentru a obține lichidul care arată suspect de real.

Combinația de efecte practice, care-s majoritare, și CGI folosit cu moderație generează un vizual macabru și scabros cu un uriaș potențial de șocare a audienței.

Chiar umblă vorba prin târg că pe la festivaluri s-a lăsat cu leșinuri și vome, dar nu știu ce să zic, nu prea am încredere în asemenea informații, par mai degrabă legende urbane menite a promova filmul.

Voiam să-l felicit pe artizanul acestui spectacol grotesc, dar se pare că pelicula nu a fost ocolită de tragedii.

Cel care s-a aflat la cârma efectelor speciale, Benoit Lestang, s-a sinucis la scurt timp după terminarea filmărilor.

Acum o să vizionați Martyrs cu alți ochii, știind că moartea nu s-a perindat doar în fața camerelor de filmat, ci și în spatele lor.

🏆 Martyrs – Verdict 👍 sau 👎

Este un film greu de urmărit pentru că are ceva special și abia acum mi-am dat seama.

Violență am văzut la greu, m-am lovit de idei bolnave fel și fel, dar nu au avut cine știe ce impact asupra mea.

Ei bine, povestea de aici este una personală, totul este făcut cu un scop, că nu sunt de acord cu el, nu contează, dar există o luminiță la capătul tunelului care justifică, dacă pot spune așa, ce se petrece în film.

Nu avem vreun Ghiță dement căruia i se pune pata că i s-a golit sticla de poșircă și mătrășește sătenii care-i intră în raza vizuală sau vreun țăcănit care se excită la văzul cărnii umane descuamate.

Aici este vorba despre altceva, dar mă opresc din a mai oferi amănunte, că vă simt furioși și nu vreau să-mi văd moartea cu ochii.

Deprimant și traumatizant din cale afară, însă și inteligent și rațional, Martyrs este un alt fel de film horror care oferă hrană pentru creier chiar dacă pentru asta trebuie să ne oripileze privirea.

Combină la perfecție tortura gang-bang cu introspecțiile filozofice despre viață și moarte într-un produs memorabil, dar pe care nu l-aș mai revedea pentru că stomacul a apelat la dreptul de veto.

Dacă vă spun că am plecat să jupoi 9 piei umane, o să spuneți că am luat-o razna și poate că aveți dreptate.