Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Dacă v-aș întreba care e cel mai cel film de pe Rotten Tomatoes, n-ați ghici în veci că este vorba despre Leave No Trace.
Are scorul maxim de 100% în condițiile în care a adunat peste 250 de recenzii de la critici.
Este disponibil pe Netflix.
🎬 Leave No Trace – Premisă 📖
Will (Ben Foster – Medieval) este un veteran de război. Deja intuiți că nu mai are mintea chiar întreagă.
Tom (Thomasin Harcourt McKenzie – Last Night in Soho) este fiica lui, ajunsă la vârsta adolescenței, care-l urmează peste tot.
Cei doi trăiesc departe de lume, într-un colț de pădure de lângă Portland, Oregon.
El și-a construit un mic univers în care regulile sunt simple: supraviețuiește, nu deranja pe nimeni și nu lăsa urme.
Ea crește printre copaci, ciuperci și cărți vechi, învățând cum să nu fie văzută.
Totul merge (relativ) bine până când apar autoritățile, într-o intervenție cu miros de bunăvoință instituțională.
Cei doi sunt scoși din sălbăticie și obligați să se conformeze.
💭 Leave No Trace – Comentariu 🍿
Am urmărit un film destul de interesant, mai ales datorită felului în care sunt abordate noțiunile de libertate și confort.
🌲 Libertate vs. conformism
Pentru Will și Tom, acasă este printre foșnetul frunzelor și înconjurați de haite de câini sălbatici, nu blocați între patru pereți care parcă îi sufocă.
Autoritățile, însă, consideră acest stil de viață unul dezumanizant, înapoiat și necivilizat, astfel încât își impun, cu forța, normele societale.
Dacă nu aderă la ele, cei doi sunt considerați niște paria, asta chiar dacă nu deranjează pe nimeni și nu provoacă daune.
Dimpotrivă, au mai multă grijă de natură decât toate ONG-urile cu brazi în siglă.
🔕 Tăcerea ca mod de viață
Filmul este construit în jurul unei tăceri pline de tensiune, o tăcere încărcată de suferință și iubire, de protecție și vinovăție.
Tatăl și fiica nu vorbesc mult, nu au nevoie, se înțeleg din priviri subtile și gesturi grăitoare, pentru că liniștea e regula de bază.
Nu vor să deranjeze natura și, la rândul lor, nu vor să fie deranjați de alți oameni.
La prima vedere, Leave No Trace pare un film simplu, care urmează o cărare la vedere, dar odată pătrunși în peștera narativă, ne dăm seama că este mai profund de atât.
Atinge un subiect greu de digerat: când părintele rătăcește, ce faci? Îl urmezi din loialitate sau îl lași în urmă pentru propria supraviețuire?
Nu e vorba de rebeliune adolescentină, ci de maturizare forțată. De acel moment când copilul devine adult nu pentru că vrea, ci pentru că nu are de ales.
❓ Un film care nu dă răspunsuri
Iată o întrebare al cărei răspuns este lăsat în sarcina audienței. Scenariul refuză să tragă concluzii, nu ne impune nimic, ne dă mână liberă să decidem de unii singuri.
În Leave No Trace nu există răufăcători în sensul clasic. Statul nu e portretizat ca un monstru autoritar, ci ca un mecanism incapabil să înțeleagă complexitatea individuală.
Cei care încearcă să-i ajute pe Will și Tom sunt bine intenționați, dar nu pricep că uneori binele nu e universal.
Pentru ei este de neconceput ideea de a alege să trăiești în mijlocul naturii, înconjurat de absențe.
Absența zgomotului, absența tehnologiei, absența școlii, absența unui pat cald, absența… ați prins ideea, nu mai continui cu repetiția acestui cuvânt.
De fapt, voi concluziona cu absența certitudinii.
👤 Performanțe actoricești
Ben Foster joacă un rol de o vulnerabilitate sfâșietoare. Will nu-și explică traumele, dar le cară cu el ca pe un rucsac prea greu. În ochii lui, viața „normală” e o cușcă cu pereți transparenți, iar singura libertate posibilă e fuga.
Thomasin McKenzie e surpriza absolută. Cu o naturalețe aproape documentară, transformă personajul lui Tom într-un simbol al speranței.
Ea învață să crească fără repere, fără plasă de siguranță. E o adolescentă care-și iubește tatăl, dar care începe să-și pună întrebări.
Evoluția relației dintre cele două personaje este fascinantă. Dacă la început erau ca două boabe într-o păstaie, pe măsură ce Tom experimentează și altceva în afară de apă din frunze și ciuperci culese din pădure, între ei se produce o schismă.
🌿 Simboluri și metafore
Simbolurile sunt la fiecare pas. De la albinele crescute în stup (captivitate) și până la pădurea care îți oferă adăpost fără să întrebe de ce, fiecare element respiră cu filmul.
Scenariul nu țipă la tine: «Uite metafora aici!», are încredere în tine, ca spectator, că vei prinde mesajul. Sau măcar îl vei simți.
⚠️ Minusuri și ritm lent
Filmul nu este chiar perfect. Înțeleg să lași omul să lege niște puncte narative între ele, dar nici să-i acoperi ochii cu o eșarfă prin care nu mai poate vedea nimic.
Prinzi din zbor că Will suferă de PTSD, dar acest aspect este lăsat de izbeliște.
El nu se manifestă în vreun fel anume, să zici că devine violent la anumiți stimuli sau începe să execute ordine de armată când aude o elice de elicopter.
Dacă nu ni s-ar spune, la un moment dat, că este fost soldat cu sechele, nu ți-ai da seama urmărind filmul.
De asemenea, Leave No Trace îți cere să ai multă răbdare, pentru că vei vedea multe scene în care cei doi repetă aceleași activități în pădure.
Filmul e lent, contemplativ și anti-spectacol. În funcție de gusturi, aceste caracteristici pot fi considerate bile albe sau bile negre.
🏆 Leave No Trace – Verdict 👍 sau 👎?
Mi-a plăcut, nu zic nu, dar nici nu vine cu ceva neapărat nou.
Nu este atât de dramatic pe cât credeam, însă merită urmărit pentru că aduce o liniște care îți dă timp să respiri, dar și să te întrebi: tu ce ai alege?
Pădurea sau societatea? Libertatea totală sau confortul care vine la pachet cu reguli?
Leave No Trace e mai degrabă o meditație cinematografică despre libertate, traumă și despărțirea inevitabilă dintre părinți și copii decât un film despre traiul sub cerul liber.
Interesant este faptul că a fost complet ignorat la Oscaruri, deși este considerat, unanim, un film aproape perfect.
Nu e la îndemâna oricui să aibă 100% pe Rotten Tomatoes după peste 250 de recenzii și o notă medie de 8,7.
Poate că n-a lăsat urme în industria premiilor, dar lasă răni adânci în sufletul privitorului.
Mie mi s-a făcut poftă de o ciulama, așa că am pornit spre pădure să culeg vreo opt ciuperci, sper să nimeresc din cele comestibile.
(4 / 5)
Trailer
