Related Articles
Am făcut eu King Kong din 1933 și Skull Island din 2017 și ratam King Kong din 2005 făcut de Peter Jackson?
Și nu l-am văzut oricum, dacă tot aveam canapea să-mi odihnesc dosul, am rașchetat versiunea Extended de 200 de minute.
Amu` ce am scris la King Kong-ul ăla din 1933 ca poveste rămâne valabil și aici.
Ann Darrow (Naomi Watts – Boss level, The impossible), o artistă cu aparente talente magice, își lipește burta de șira spinării fără probleme, crăpând de foame pe vreme de recesiune, caută de lucru oriunde pe oricât, că un rol ridicol sau rușinos plătit este mai bun decât demnitatea care nu ține de foame.
Din întâmplare, este luată în colimator de Carl Denham (Jack Black – Jumanji: Welcome to the jungle, Jumanji: The next level), un regizoraș de două parale, care, de forță majoră, neavând pe altcineva, o angajează să joace în viitorul său film, unul care ar trebui să rupă cinema-urile.
Se îmbarcă pe-un vapor paradit alături de starul masculin, Bruce Baxter (Kyle Chandler – First man, Godzilla: King of the monsters) și scenaristul Jack Driscoll (Adrien Brody – Predators), și pleacă spre locația mistică, o insulă negăsită pe hărți, insulă ce promite peisaje mirifice numai bune de filmat.
Cu ajutorul căpitanului Englehorn (Thomas Kretschmann – Stalingrad 1993, Stalingrad 2013), mare sculă în rotiri de timonă, echipajul de filmare ajunge pe insula blestemată unde problemele pornesc din momentul în care piciorul atinge nisipul fin.
Și povestea curge de la sine, insula este dominată de un maiestuos King Kong, dar este împânzită și de o miriadă de alte pericole sub forma a diverse vietăți despre care se știa că-s dispărute de milioane de ani.
Filmul, câștigător a trei Oscaruri la categoriile tehnice, este o aventură desăvârșită, nu știu de ce țineam minte că nu mi-a plăcut la prima vizionare. Probabil îl văzusem într-o versiune rahitică, pe un CD de 700 MB (mai țineți minte filmele alea pe CD-uri de abia înțelegeai ce vezi? Ehe, ce vremuri.)
Chiar dacă m-am încumetat la o versiune mai lungă ca durată, nu am simțit că mă plictisesc, nici măcar partea de început, vreo oră de introducere, nu a fost deranjantă, arată situația fomistă din acea perioadă și ne bagă-n horă cu personajele, astfel încât odată ajunși pe insulă ți-ai ales deja favoriții și știți ce hram poartă fiecare.
Punctul forte al filmului este, fără doar și poate, King Kong. Creierul meu nu l-a perceput deloc ca pe-o creație CGI și prima întrebare pe care mi-am pus-o, din reflex, a fost: „Unde dracului au găsit o primată atât de mare să o bage în film?”
Ca efecte speciale King Kong este impecabil, nu am ce să reproșez aici, se mișcă natural, are expresii faciale sugestive, chiar dacă antropomorfizate, dar hei, cunosc primate mai inteligente decât oamenii (cercopitecul de Dorobanți sau proboscisul de Ferentari), așa că nu a fost o mare surpriză comportamentul lui King Kong.
Pe unde dă rateuri filmul este pe la efectele celorlalte animale și la îmbinarea CGI-ului animalier cu actoria umană, au fost destule secvențe în care creierul nu era convins, se vedea că pe undeva a existat un ecran verde și actorii urlau la o pânză colorată.
Dar acțiunea furibundă care reprezintă actul secund al filmului este de excepție, oamenii cad dintr-un pericol mare într-unul și mai mare pentru că întreaga insulă îi vânează, de la dinozauri nehaliți la pești imenși cu dentiști buni, de la fel și fel de arahnide pe steroizi până la lilieci supradimensionați, de la băștinași sălbatici până la însuși King Kong care este deranjat de acești musafiri nepoftiți.
Sunt câteva scene cam ridicole, unde totul este o amestecătură neinteligibilă de efecte speciale șubrede, iar secvențele suplimentare din versiunea Extended nu aduc nimic la îmbogățirea poveștii, ci reprezintă alte aventuri ale oamenilor prin jungla luxuriantă, dar nu m-au deranjat atât de tare, se vede că-s puse în plus doar pentru ca WETA să-și flexeze mușchii cu măiestria în CGI.
Ce m-a deranjat, în schimb, și asta este cel mai mare păcat al filmului, a fost încălcarea fără milă a legilor fizicii universale și anatomiei umane.
Păi în primul rând, săraca Ann, în condiții normale, era moartă de mult la cât a fost zgâlțâită, zdruncinată, zdrăngănită, de către King Kong, de cred că în realitate ar fi suferit dislocări de organe, zdrobiri de oase sau ar fi murit din cauza hemoragiei interne pentru că King Kong dă cu ea de toți pereții, dar Ann n-are nici pe dracu.
La fel și restul echipajului, parcă toți ar fi fost vaccinați cu ser de co(rp)vid pentru că par a nu avea oase, creier, organe, membre, nimic, zici că-s păpuși indestructibile. Deja simțul realității mi s-a simțit foarte jignit și începusem să cânt în gând: „Tu ești mort, ăla-i mort, ai murit și tu, și a murit și colegul tău”.
Din acest punct de vedere, King Kong este ridicol. Râdeam când îi vedeam pe ăia azvârliți în toate direcțiile, trântiți de toate suprafețele contondente și ei se scuturau de praf și mergeau mai departe ca Johnny Walker înainte să pună mâna pe sticlă.
Mai este și o secvență de tot râsul, de predat stromtrooperilor în buclă repetată la infinit să vadă și ei cum este să nimerești multiple ținte în mișcare, chiar cu ochii închiși, dar doar pe alea inamice, nu și pe prietenul care se află în aceeași grămadă.
ABSURD!!!!
Însă filmul este fain, nici nu am simțit când s-a gătat, voiam să nu termine pentru că deși este otravă pentru creier, este miere pentru ochi, o desfătare vizuală ca la carte și o aventură palpitantă, chiar dacă fără mult sânge sau violență, că-i PG13.
Cum să nu pomenesc de lupta dintre King Kong și cei trei T-Rex? Și ea ridicolă, dar a naibii de palpitantă.
Partea finală, cea în afara insulei, este cea care umblă un pic și pe la emoții, pentru că se schimbă rolurile, oamenii sunt brutele reale ale planetei, niște nimicuri puse doar pe distrus, fără respect pentru mediul înconjurător sau pentru alte viețuitoare ale acestui glob albastru, iar King Kong, cel considerat monstru, dă dovadă de umanitate.
Nu mint când scriu că m-au înghesuit la colț câteva lacrimi în momentul culminant.
Per ansamblu, în ciuda numeroaselor defecte, și sunt cu duiumul, King Kong mi-a plăcut, este un film pe care-l poți revedea fără să te plictisești chiar dacă știi povestea pentru că este plin de secvențe diverse și cuprinde atât de multe elemente vizuale încât nu are cum să te apuce căscatul la el.
Putea fi mai realist? Cu siguranță că da, însă nu ar mai fi fost atât de spectaculos și toți ar fi murit imediat.
Am jonglat un pic cu nota, balanța se apleca ba spre 7, ba spre 8, dar până la urmă sunt generos și îi ofer lui King Kong 8 sacrificii umane, fiind un monster movie așa cum trebuie, tâmp și distractiv.
(4 / 5)
Trailer:
