Related Articles
Godzilla, inevitabil, ajunge în spațiu odată cu Invasion of Astro-Monster, film lansat în 1965.
Sau, dacă vreți, Kaijû daisensô în titlul original.
🎬 Invasion of Astro-Monster – Premisă 📖
N-avem treabă pe Terra pentru că suntem plecați teleleu prin cosmos alături de nava P1 și ocupanții săi, astronauții Fuji (Akira Takarada) și Glenn (Nick Adams).
Aceștia au ca misiunea inspectarea planetei X, una din lunile lui Jupiter, despre care se presupune că ar putea susține viața.
Oho, și câtă dreptate au cercetătorii tereștri, nu doar că este propice vieții, dar este deja ocupată de un monstru pe care îl știm din filmul anterior, Ghidorah.
Și nu-i singura vietate care trăiește pe acolo, xilienii sunt niște ființe umanoide care se adăpostesc în subteran de furia monstrului care face prăpăd.
Aceștia fac pământenilor o ofertă de nerefuzat, în schimbul lui Godzilla și Rodan, numai buni să-l învingă pe Ghidorah, xilienii vor da la schimb leacul pentru cancer.
Cum să zici nu unui asemenea dar neprețuit? Însă aici calul de dar chiar trebuie căutat la dinți.
💭 Invasion of Astro-Monster – Comentariu 🍿
Ouch, ce caterincă de film este producția de față, una care continuă era Ishirô Honda în franciza celui mai celebru kaiju.
N-o să mă leg de povestea în sine, care-i absurdă, sau de unele dintre efectele speciale practice, care-s de tot râsul, dar nu am cum să trec cu vederea multitudinea de erori tehnice, logice, de continuitate și de orice alt fel.
Pare că responsabilii cu această producție nu s-au sinchisit să imprime coeziune narațiunii pentru că totul este de un ridicol enervant.
Am rămas cu impresia că scenariul a fost scris de un puștan de cinci ani după ce a fost supus unei duble lobotomii cu barosul ruginit.
Ni se spune clar și răspicat că pe planeta X gravitația este o treime din cea a Terrei și atmosfera este la o zecime, dar fizica este fix aceeași ca pe Terra.
Oamenii se mișcă la fel, monștrii nu au probleme în a respira aerul extrem de rarefiat, iar xilienii nu poartă căști de protecție când ajung pe Terra, deși atmosfera este de 10 ori mai densă decât pe planeta lor.
Nu comentez despre faptul că o specie extraterestră aflată la dracu-n praznic arată ca niponii și vorbesc la perfecție japoneza, însă de ce mama dracului o xiliană îi scrie gagiului ei american o epistolă în japoneză?
Logica este praf și pulbere în acest film, și abia m-am încălzit, partea de acțiune este stupidă și gândită prost, fără să fie acordată atenție unor detalii importante.
Tancurile trag la foc automat, dar nu există niciun milimetru de recul, semn că avem de-a face cu jucării.
Mă rog, știam că-s miniaturi, dar aș fi dorit ca regizorul să se screamă un pic să ascundă acest fapt.
Sunt o grămadă de erori de continuitate, răni care dispar ca prin minune, imagini repetate de 3-4 ori care m-au enervat la culme, ba chiar am senzația că unele dintre ele sunt reciclate din producții anterioare.
Bătăliile sunt de-a dreptul jenante, mai mult ca oricând era evident că Godzilla este un om în costum.
La dracu`, după o victorie începe să danseze călușarii, și nu exagerez, iar în pregătirea altei confruntări făcea mișcări de box de zici că era gata să intre în ring cu Muhammad Ali.
Serios acum, ce-i asta?
Știu că este o regulă împământenită că în producțiile cu Godzilla el apare târziu sau nu petrece prea mult timp pe ecran, dar aici se exagerează cu prezența lui infimă.
A trebuit să aștept vreo 75 de minute ca Godzilla să-și intre în drepturi și să împartă prăpăd în stânga și în dreapta, fără discernământ, distrugea tot ce-i ieșea în cale, oameni și xilieni, nave spațiale sau clădiri pământene.
Într-adevăr, rezultatul vizual miniatural este la mare înălțime, așa cum am fost obișnuit, dar este singura laudă pe care o pot aduce filmului.
🏆 Invasion of Astro-Monster – Verdict 👍 sau 👎
Pelicula pare realizată mai degrabă pentru copii pentru că nu este nimic serios în ea, chit că una din temele atacate este duplicitatea ființelor vii cognitive.
Pe de o parte, ești mințit mieros în față, pe de altă parte, ești înjunghiat fulgerător în spate.
Oare vorbesc despre xilieni sau despre politicieni?
Firul narativ cu extratereștrii este introdus mai mult să lungească durata producției pentru că, în esență, conflictul este același ca în filmul anterior, avem aceiași participanți în război, mai puțin Mothra.
Apreciez schimbarea de ton, că se duce mai mult spre SF cu unghiul spațial abordat, dar este insuficient pentru a mă îndulci prea mult.
Este prea copilăresc per ansamblu, Godzilla devine tot mai antropomorfizat, ceea ce îi reduce din aspectul fioros, iar îmbinarea tuturor elementelor nu este realizată cu simț de răspundere.
De aceea nu pot să-i distrug mai mult de 3 farfurii zburătoare.
(1,5 / 5)
