Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
The hunger games: Mockingjay Part 1, că nah, este la modă să fim supți de orice bănuț și păcăliți să vedem chestii inutile, este începutul finalului poveștii lui Katniss Everdeen.
🎬 The Hunger Games: Mockingjay Part 1 – Premisă
Filmul pornește de unde ne-a lăsat partea secundă, cu Katniss, interpretată magistral de Jennifer Lawrence (No hard feelings) trezindu-se, după ce a scăpat din arena morții, în presupusul distrus District 13.
Aici se coace întreaga revoluție de către tanti Coin (Julianne Moore – Suburbicon) și răscoalei îi lipsește ingredientul secret, anume Gaița Zeflemitoare, adică taman Katniss.
Numai că ea se cam codește să fie flacăra care aprinde răzmerița care să ducă spre o luptă finală care să-l detroneze pe infamul președinte tiran Snow.
Începe dansul oratoric, hai fă-o că avem nevoie de tine, nu o fac că nu pot, ba fără tine suntem duși pe copcă, dar chiar nu pot să fac pe luptătoarea.
Și așa mai departe, că doar trebuie să umple cele 2 ore cu ceva.
Mă rog, Katniss este convinsă mai cu forța, dusă fiind în Districtul său 12, mai bine-zis, în ruinele lui, pentru că nu a mai rămas piatră pe piatră, totul fiind bombardat.
Priveliștea dezolantă dar mai ales sutele și miile de cadavre carbonizate reușesc să o convingă să pună și ea osul la treabă și începe un joc de-a șoarecele și pisica.
Cam astea sunt detaliile acestui film, detalii mai frugale, că doar nu mă apuc să-l povestesc pe tot.
💭 The Hunger Games: Mockingjay Part 1 – Comentariu 🍿
Din păcate, de aici se pornește lălăiala lacomă, că de aia o carte care nu era mai groasă decât precedentele, a fost transformată în două filme de peste 120 de minute fiecare.
Astfel, începe apucatul pe arătură și băgatul de materiale de umplutură.
Nu era mai bună o oră jumătate concentrată decât două lungi ca o zi de post?
Asta mă omoară pe mine, faze băgate aiurea-n film doar ca să dea bine la minute. Ce, dacă avea 90 în loc de 120 nu se mai uita lumea la el?
Dar în ultima vreme mai toate filmele astea cu buget mare adaptate după romane de succes suferă de sindromul lăcomiei care strică produsul final.
Oricum, nici o surpriză, filmul se termină în coadă de pește, așa cum era de așteptat, sau, dacă vreți, intră o pauză de publicitate de 1 an, ideal este să-l vizionați împreună cu continuarea ce are Part 2 în coadă.
Însă în ciuda enervării mele pe împărțirea lui a la Dreptatea lui Solomon, cel de față nu este chiar atât de nasol ținând cont de ceea ce este.
Adică se prezintă ca un simplu preambul la finalul apoteotic al acestei serii de filme (citind cărțile, știu că finalul va face toți banii, adică sper).
Da, ce-i drept, pe alocuri este plictisitor, prea multe taclale și acțiune mai deloc, dar nici nu mă așteptam la așa ceva încă de când am aflat că ultima carte a trilogiei va fi secționată-n două.
Își face treaba bine, aceea de a ridica fundația solidă pentru final, de a te ademeni cu promisiunea unui deznodământ de senzație ca apoi să te lase în filmus interruptus.
Are de toate, în special dramă cât cuprinde, se diferențiază clar de primele 2 părți care erau axate mai mult pe acțiune.
Aici este lacrimogenie căcălău, de stană de piatră să fii și tot miști un strop de apă oculară când vezi ce nenorocit este Snow (da-i-ar borșul pe nas) și la ce e în stare să apeleze doar pentru a rămâne pe tronul său mânjit de sânge și ridicat pe cadavre.
Există și ceva acțiune, nu dă pe dinafară, doar te întărâtă cât să rămâi cu dorința erectă și pentru continuare, mai dă și câte o coajă de comedie, dar rar de tot încât nici nu îţi dai seama de asta.
Avem și povești de dragoste, că una nu este suficientă, de aceea asistăm la zbaterile sufletești ale unei Katniss ruptă-n două de iubirea de la distanță pe care i-o poartă lui Peeta, dar și de dragostea aproapelui, adică Gale interpretat de fra-su lui Thor.
Și neștiind cui să se ofere, începe cu „Din oceanul Pacific a ieșit un pește mic”, blah, blah, știți continuarea.
De asemenea, avem politică și propagandă la tot pasul, că doar despre asta e vorba, răzvrătirea împotriva comunismului, pardon, dictaturii și luarea frâielor propriei vieți în mâinile tale, să nu lași pe altul să decidă în locul tău.
După cum ziceam, Jennifer reușește să dea din ea o performanță excelentă, dar nu este ceva care să ne fire, domnița are talent cu carul.
Nici ceilalți nu se lasă mai prejos, Moore pictează o conducătoare dură, rece, uneori inflexibilă, Hoofman (să-i fie țărâna ușoară) joacă perfect rolul strategului care concepe întreaga rebeliune.
Iar actorii masculi cu nume greu de pronunțat fac ceea ce trebuie să facă niște îndrăgostiți lulea de puicuța, pardon, gaița filmului.
🏆 The Hunger Games: Mockingjay Part 1 – Verdict 👍 sau 👎
Filmul este deprimant, predomină o atmosferă sumbră, imaginile sunt gri, avem distrugere, praf, ruine, cadavre peste cadavre, o lume în pragul colapsului din cauza orgoliilor prea mari și a foamei de putere. Sună cunoscut? Că mie da.
Ne pune pe gânduri dacă nu cumva și noi suntem în aceeași situație și filmul este unul care îl face pe Nostradamus să pară copil mic cu ale lui premoniții.
Oare nu și noi muncim ca niște sclavi pe plantație și presupunem că o facem pentru binele nostru, dar de fapt, o facem pentru binele imens al altora care nu ridică nici măcar un deget?
Înțeleg de ce în China a tot fost tărăgănată lansarea filmului timp de 3 luni.
Deși nu a fost foarte rău, asta nu înseamnă că filmul a fost bun, a fost doar un preludiu pentru partea plăcută.
Sper doar că a meritat să casc ochii două ore la multă jale, trăncăneală şi dileme gen îl iubesc pe ăla, dar și celălalt este mişto.
Și dacă vor respecta partea secundă a cărții, dap, va merita cu prisosință.
Nu vreau să fiu un dictator lipsit de suflet, că până la urmă nu-i vina regizorului sau a scenariștilor, așa au primit ordin, așa au executat.
Bine, bag seama că le-a fost gura închisă de un cec gros și n-au mai comentat.
Dar nici nu pot să le trag mai mult de 7 clipuri video pentru a le folosi pentru propagandă pozitivă.
(3,5 / 5)
