Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Spike Lee și Denzel Washington fac din nou echipă, de data asta pentru filmul Highest 2 Lowest, o reinterpretare a celebrului High and Low al marelui Kurosawa.
🎬 Highest 2 Lowest – Premisă 📖
David King (Denzel Washington – Gladiator II) este un producător de muzică, dar care nu mai știe ce înseamnă succesul.
Se laudă cu cele mai bune urechi din industrie, însă se pare că sunt înfundate cu dopuri de ceară, pentru că nu mai reușește să descopere noi talente.
În loc de muzică, a ajuns să facă afaceri, iar casa lui de discuri urmează să fie vândută.
Tocmai când se decide să cumpere restul de acțiuni, pentru a deveni unic proprietar, tragedia îl lovește din plin.
Fiul lui, amorezat de Sula (nu râdeți, este vorba de o femeie), este răpit, iar cererea de răscumpărare îl aruncă pe tată într-o dilemă complicată.
Să plătească răscumpărarea sau să cumpere compania?
Pentru cei din afară, alegerea pare simplă, nu? Dar pentru el, obișnuit să dea ordine, nu să le primească, este o hotărâre greu de luat.
💭 Highest 2 Lowest – Comentariu 🍿
Povestea e simplă la bază, dar devine o oglindă a valorilor celui aflat la vârf.
Doar că Spike Lee n-are chef de costume gri și mafioți tăcuți, el ia filmul clasic despre lecții de viață, răpiri și diferențe de clasă și-l teleportează în New York-ul anului 2025.
Bagă hip-hop la greu, o paradă portoricană în Bronx, bătălii rap improvizate, cameo-uri de vedete și multă culoare.
Așadar, avem tot ce-i trebuie unui thriller urban cu parfum de tragedie greacă: putere, bani, orgoliu și un răpitor care, culmea, este mai poet decât toți artiștii actuali care râgâie pe scenă.
Atmosfera e tipică unui film semnat de Spike Lee: culori saturate, cadre lungi prin New York, mixaj sonor în care rap-ul se ciocnește cu jazz și salsa.
Primim secvențe memorabile în trenul plin de fani, urmărim parada portoricană filmată ca un carnaval al contrastelor și ne delectăm cu acele cadre cu camera glisantă care parcă plutesc prin oraș.
Din punct de vedere vizual, filmul este o desfătare extaziantă. Vizitezi atât penthouse-ul mogulului muzical, un lux desăvârșit, cât și cartierele marginalizate, unde viața se măsoară în acte de violență și în zile rămase până la evacuare.
De unde și titlul, de la cel mai înalt nivel al societății până la cel mai de jos, regizorul ne trece prin toate.
⚖️ Conflictul central
Spike Lee nu știe să facă filme „neutre”. Chiar și atunci când se joacă pe terenul unui thriller polițist, povestea devine rapid o oglindă socială.
Inegalitatea e filmată frontal, fără delicatețe, ca să simți prăpastia dintre lux și disperare.
Dar filmul nu se oprește aici. În centrul său stă conflictul etic: cât valorează o viață și cât ești dispus să sacrifici pentru cineva care nici măcar nu îți aparține?
Denzel Washington joacă un personaj care trebuie să decidă nu doar ca tată sau mentor, ci ca imagine publică.
E un conflict între omul din spatele imperiului și brandul care nu-și permite să pară slab.
🎶 Moștenirea culturală
Lee aduce în joc și tema moștenirii culturale. Muzica, rap-ul, paradele portoricane, străzile New York-ului, toate funcționează ca un cor care comentează drama.
Iertați-mi indiscreția, nu vreau să dezvălui prea multe, dar trebuie s-o pomenesc, scena de freestyle dintre Denzel și A$AP Rocky e mai mult decât un moment cool.
Este confruntarea dintre generații, între autoritatea veche și energia crudă care o contestă.
În fundal, se simte și ipocrizia industriei muzicale. David King e un mogul care și-a clădit puterea pe talentul altora, dar când vine criza, întrebarea e dacă mai are ceva autentic de oferit sau dacă nu e doar un simbol gol.
🐢 Problemele filmului
Dar, și trebuie s-o spun, filmul nu scapă de probleme. Prima jumătate e lentă și încărcată de explicații.
Lee pare că vrea să dea și lecții despre muzica urbană, și precepte sociale, și să-ți amintească de originalul lui Kurosawa, și să aducă elemente noi. Rezultatul: o introducere prea încărcată, care abia pe la mijloc începe să pulseze.
Să nu mai zic că sunt momente ridicole din cauza unui lanț de evenimente pe care nu ai cum să-l crezi, ține mai mult de domeniul SF.
Mai degrabă accept fantezia că un politician acționează în interesul cetățenilor, nu propriu, decât să pun botul că o anumită scenă de tipul Rube Goldberg s-ar putea petrece în realitate.
De asemenea, singurele personaje caucaziene care au un rol cât de cât cărnos, două la număr, sunt niște scârbe, ceea ce m-a deranjat un pic. Chiar în halul ăsta?
Iar poliția se comportă ca niște castraveți de mare, planifică prost, acționează prost, nu ia în seamă indicii evidente și parcă vrea dinadins să eșueze în misiunea de a-l prinde pe răpitor.
🔥 Când filmul prinde viteză
Totuși, când intră în viteză, filmul e captivant. Tensiunea e reală: ești dispus să sacrifici tot pentru un copil, chiar dacă nu e al tău?
Aici filmul se conectează direct cu întrebările originale ale lui Kurosawa, dar le îmbracă într-o haină contemporană, cu trap și Instagram.
Spike Lee n-a fost niciodată genul de regizor subtil ca să lase doar ideea morală să plutească. El o ia, o agită și ți-o aruncă direct în față. Și aici face exact asta.
Aș fi vrut să fiu forțat să gândesc și singur, să interpretez de capul meu simbolismul unor scene sau al unor versuri, nu să mi se dea răspunsul mură-n gură, dar asta e, m-am resemnat.
🎭 Actorii
Pe actorie, Denzel Washington e King. Și la propriu, și la figurat. E rece, calculat, dar cu acea eleganță de boss care știe că toată lumea îi datorează ceva.
Când răpirea lovește, dilema nu e doar despre bani. E despre imagine, moștenire, muzică și familie.
Denzel face din personaj o combinație de Shakespeare și Jay-Z, cu acea voce gravă care transformă și o replică banală într-o sentință irevocabilă.
Apoi vine A$AP Rocky ca Yung Felon. Da, numele sună caricatural, dar surpriză: scena lui de freestyle cu Denzel e aur curat.
Probabil Kurosawa ar fi privit acea secvență cu sprânceana ridicată, dar în logica lui Spike Lee funcționează neașteptat de bine.
Și pentru că regizorul iubește să-și decoreze filmele cu cameo-uri și personaje secundare memorabile, distribuția pare gândită să bifeze și relevanța culturală, și nostalgia cinefilă.
🏆 Highest 2 Lowest – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film ciudat, care balansează prea multe deodată.
Are scene de geniu, dar și bucăți în care simți că Spike predică mai mult decât regizează.
E marca lui, dar uneori e prea mult, te simți ca la un seminar socio-cultural, nu la un film cu răpiri.
Highest 2 Lowest nu e un film perfect, dar mi-a plăcut. E zgomotos, inegal, uneori prea moralizator, alteori prea stilizat.
Dar are ceva ce puține remake-uri reușesc: identitate. Spike Lee nu-l copiază pe Kurosawa, ci îl traduce în limbajul său vizual și cultural.
Și când ai un Denzel Washington care joacă la nivel de Oscar și un A$AP Rocky care fură cadrele cu o energie vie, filmul devine mai mult decât un experiment.
Una peste alta, am urmărit un thriller urban cu nerv, culoare și destule scene memorabile încât să-mi rămână în cap și să-i arunc la pământ opt microfoane aurite.
(4 / 5)
Trailer
