Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
După renașterea francizei din 1984, a mai fost luată o pauză de cinci ani până la apariția lui Godzilla vs. Biollante, film apărut în 1989.
Oare o fi fost și revoluționar?
🎬 Godzilla vs. Biollante – Premisă 📖
Japonezii au dat-o în bălării. La propriu.
După ce l-au azvârlit pe Godzilla într-un vulcan, oamenii de știință s-au folosit de slobozul lui, mă rog, materialul lui genetic și au experimentat.
Rezultatul? Unul de tristă amintire și dureroasă realitate pentru noi: un trandafir cu conștiință care și-a pus în cap să distrugă o țară întreagă.
Dar după cinci ani de făcut baie fierbinte în lavă, Godzilla a zis că-i momentul să iasă la suprafață s-o dea parte în parte cu planta monstruoasă.
💭 Godzilla vs. Biollante – Comentariu 🍿
Nu are rost să disec logica din această franciză. Dacă scenariștii zic că Godzilla are puteri regeneratoare incredibile și celule termodinamice care-l fac rezistent la lavă, cine-s eu să-i contrazic?
Așa că monstrul nostru preferat revine în Godzilla vs. Biollante cu pielea perfectă, de parcă a ieșit dintr-un salon de spa vulcanic.
De data asta, pericolul nu mai vine doar de la reptila atomică, ci și de la… botanică.
🌱 Nașterea lui Biollante
Un amestec de ADN Godzilla + ADN uman + ADN de trandafir = Biollante, un monstru care arată ca un ghiveci blestemat, crescut cu steroizi nucleari și puțină traumă emoțională.
Filmul a fost făcut în mare parte ca reacție la tragedia reală de la Cernobîl, iar tema efectelor necugetate ale ingineriei genetice este cât se poate de serioasă, chiar dacă, la suprafață, pare doar o bătălie între o șopârlă radioactivă și o plantă supărată.
🎥 Ambițiile filmului
Ce-mi place la Godzilla vs. Biollante e că nu se simte ca o continuare leneșă. Cei de la Toho au vrut să ducă franciza într-o zonă mai matură și, culmea, chiar le-a ieșit un pic.
Filmul introduce o grămadă de elemente interesante: spionaj internațional, cu agenți care fug după celule de Godzilla ca după un baton Snickers rar, un doctor traumatizat de moartea fiicei sale, un guvern disperat și o armată japoneză care parcă în fiecare film își cumpără jucării noi.
Bine, niponii ăștia sunt destul de bătuți în cap, după atâtea confruntări cu Godzilla, ei îl atacă tot cu gloanțe, tancuri și rachete, toate la fel de utile ca un contor Geiger.
Aici, de bine, de rău, s-au gândit și la ceva diferit, să-l infecteze cu un fel de superCovid, pentru că n-au altă soluție.
🔄 Greu să mai spui ceva nou
După circa 20 de filme cu acest kaiju în prim-plan, am ajuns la o misiune mai imposibilă decât cele ale lui Ethan Hunt: să scriu ceva diferit despre același lucru.
Așa că voi comenta un pic despre Biollante, un monstru pervers, pentru că trandafirul mutant nu se dă deloc dus.
Când ai impresia că ai scăpat de el, se metamorfozează într-o alianță diferită, ups, formă diferită, mai puternică și mai hidoasă.
Să-mi fie cu iertare dacă dezvălui prea multe, dar sunt convins că nu veți da buluc să vedeți filmul. De aceea, pot să scriu că-n forma finală devine uriaș și plin de tentacule vegetale.
💥 Spectacol vizual
Filmul chiar impresionează vizual, atât cât te poate impresiona un film din ’89 cu animatronice, costume și modele uriașe.
Excelează la capitolul miniaturi și explozii ce par grandioase, deși sunt doar niște artificii mai luminoase.
Distrugerile sunt la un nivel ridicat, face Godzilla al meu prăpăd de nu-i adevărat, trece prin orașe și lasă dezastru mai ceva decât după un pelerinaj țucător de moaște.
🏗 Pagube materiale
Cad clădiri, explodează fabrici și uzine, se crapă străzile, sunt sfărâmate mașini, elicoptere, tancuri și alte vehicule militare special create pentru a-i veni de hac șopârlei atomice.
Și Godzilla e surprinzător de expresiv: are momente de somnolență, momente de „lasă-mă-n pace, sunt obosit” și momente în care dă cu flăcări ca și cum ar fi primit factura la electricitate.
Chiar este pus în dificultate de către Biollante, pentru că deștepții ăștia de japonezi au scumpit energia nucleară, Godzilla nu mai are unde să-și facă plinul și Biollante îl prinde în pana prostului.
🧬 Temele filmului
Bineînțeles că filmul are și scene care te fac să te întrebi: „Ce naiba tocmai am văzut?”, dar ele fac parte din farmec.
Dincolo de toate luptele cosmetizate, filmul vine cu teme neașteptat de serioase despre bioetică, responsabilitate și efectele colaterale ale științei scăpate de sub control.
Bătălia finală dintre cei doi este una dintre cele mai bizare, dar și memorabile confruntări din era Heisei. Biollante nu e doar mare, ci și… poetic. La propriu. De ce? Asta nu pot să vă spun.
🏆 Godzilla vs. Biollante – Verdict 👍 sau 👎
N-am cum să mint, oricât de ridicolă este povestea, m-a captivat și n-am simțit când au trecut cele peste 100 de minute, o durată neobișnuit de mare pentru un asemenea film.
Godzilla vs. Biollante rămâne una dintre cele mai creative și neobișnuite intrări din franciză.
Nu e un film perfect, are momente ciudate și dialoguri care sună oribil, de parcă ar fi fost scrise de compozitori care rimează rea cu rea, dar compensează prin atmosferă, ambiție și originalitate.
E filmul în care Godzilla se bate cu o plantă și totuși nu poți să râzi prea mult, pentru că e surprinzător de bine făcut.
Trailer
