Glory

admin 01/06/2025 Dramă Leave a comment

Glory i-a adus primul Oscar lui Denzel Washington, dar eu am văzut filmul în onoarea lui Morgan Freeman.

🎬 Glory – Premisă 📖

Statele Unite ale Americii sunt divizate. Nu doar acum, ci și în secolul XIX.

Ăștia n-au știut niciodată să trăiască în armonie, dar atunci duceau un război civil din cauza unor diferențe de opinie cu privire la conceptul de libertate.

Colonelul Shaw (Matthew Broderick – Godzilla) este prea tânăr pentru a fi luat în serios de colegii lui de trese, mai ales că se suspectează că a ajuns atât de sus datorită tăticului influent.

Are parte de o surpriză, este pus la cârma unui batalion proaspăt înființat. Nimic ieșit din comun până acum.

Ei bine, toți componenții sunt persoane de culoare, sclavi care s-au înrolat cu speranța unei vieți mai bune – decât un bici pe spinare pe plantație, mai bine un glonț în frunte pe front.

Printre ei se numără tânărul recalcitrant Trip (Denzel Washington – Gladiator II) și bătrânul molcom Rawlins (Morgan Freeman – The Shawshank redemption).

Shaw trebuie să scoată soldați din ei, chiar dacă nimeni nu-i va trimite în vreo luptă adevărată.

💭 Glory – Comentariu 🍿

Filmul este unul de război, dar nu neapărat despre război, ci despre altceva – obiectivul de cucerit fiind demnitatea.

Scenariul, inspirat din scrisorile lui Shaw și două cărți, încearcă să scoată în evidență ce înseamnă libertatea cu adevărat.

🔗 Libertate pe hârtie, sclavie în practică

Pentru sclavii înrolați, deși sunt considerați oameni liberi, nu pare că li s-a schimbat prea mult situația.

În continuare sunt văzuți ca animale, nu ca ființe umane, sunt batjocoriți de albii cu fețe de porci deformați și creier de veveriță iradiată, iar muncile pe care le prestează sunt dintre cele mai josnice.

Prejudecățile au prostul obicei de a se lipi de creierul omului ca râia de piele, albul se va uita mereu cu dispreț la negru. O făcea și atunci, o face, din păcate, și azi.

🪝 Filmul care te strânge de gât, nu te mângâie pe creștet

Glory este un film pe care îl vezi cu un nod marinăresc în gât și cu pumnul strâns până îți iese sânge din unghii.

Nu este doar despre gloanțe și uniforme, ele cad pe plan secund, vorbește despre ceva mult mai rar la Hollywood: demnitate în mijlocul unei istorii mizerabile.

Știam despre Glory doar din auzite, așa că m-a surprins abordarea, așteptam o epopee patriotică siropoasă, dar am primit o poveste care dă cu pumnul în burtă.

Arată cât de ipocrită poate fi o luptă pentru libertate dusă cu sclavi la colț. Arată cât de greu e să fii respectat când uniforma ta valorează mai puțin decât umbra unui alb beat din Alabama.

🎬 Zwick, între brutalitate și umanitate

Regizorul Edward Zwick nu face economie la dramatism, dar nu uită nici să lase loc de umanitate.

Relațiile dintre soldați, conflictele interne, umorul sec care mai scapă când și când – toate astea țin filmul viu, departe de manualul de istorie.

Lupte pe viață și pe moarte, cele desfășurate în tranșee, sunt doar două.

Una este la începutul filmului, când Shaw este afectat de grozăviile la care este martor, uluit de risipa de vieți omenești.

A doua este punctul culminant, când batalionul intră în acțiune, dar nu voi spune ce se petrece, nu că ar fi prea greu de imaginat.

🩸 Nu-i pentru cei slabi de inimă

Ele sunt așa cum vi le imaginați, sângeroase din punct de vedere vizual, brutale, oripilante și nu-i menajează deloc pe cei sensibili la violență.

Până și eu am scos un mic țipăt când, din senin, a explodat un cap de soldat ca un pepene prea pârguit de Dăbuleni.

Membre sfârtecate, tunuri care scuipă obuze mortale, urlete disperate, moartea care valsează printre cadavre și durere, extrem de multă durere, iată ce vedem când războiul își intră în drepturi.

🎭 Denzel rupe tot. Fără cuvinte

Între aceste două momente am asistat la un tur de forță actoricesc cu un Denzel Washington de senzație.

Nu îmi aduc aminte să-l fi văzut într-un asemenea rol până acum.

Tinde mai degrabă spre antagonist decât erou, pentru că este mereu cu capsa pusă și te altoiește din vorbe de ți-e teamă să respiri lângă el.

Și când își epuizează arsenalul verbal, apelează la pumnii care nu-l trădează niciodată.

Are două secvențe, flagelarea și discursul, care demonstrează clar de ce este unul dintre cei mai mari actori din istoria cinematografiei.

Pe mine m-a rupt prima dintre ele, nu rostește niciun cuvânt, dar privirea lui spune totul, mă uitam la el și citeam pe chipul său un amalgam de emoții, iar durerea lui parcă o simțeam și eu.

Dacă există vreun manual predat începătorilor, cu siguranță acea lacrimă a lui este inclusă în „Hall of fame” al actoriei pentru că joacă scena la perfecție.

Morgan Freeman, că pentru el am văzut Glory, joacă aici un fel de tată spiritual al trupei. Nu ridică tonul, dar nici nu te întreabă de două ori. Când deschide gura, toată lumea tace. Inclusiv istoria.

🎼 Muzica – bombă sonoră în piept

Coloana sonoră compusă de James Horner este una monumentală, tinde mai mult spre compoziții clasice și te cutremură cu atâta forță încât îți desprinde toate pietrele de la rinichi.

Sunt folosite și creații artistice deja existente, tot din registrul clasic, doar urmăriți forșpanul și veți simți instantaneu cum vi se înflăcărează sufletul.

🏆 Glory – Verdict 👍 sau 👎

Este un film care demonstrează că eroismul nu se clădește prin discursuri politice, ci din pașii mici făcuți spre o moarte inevitabilă, cu speranța că, poate, doar poate, alții vor avea o soartă mai bună după tine.

Dacă aceasta este calea, vă las pe voi să decideți.

Ultimul act e o desfășurare de forțe care nu te lasă cu pieptul umflat de mândrie, ci cu privirea în pământ și gândul la cât de scumpă e gloria când n-ai voie nici să te uiți drept în ochii superiorului.

Rasismul de atunci era unul fățiș, cuvintele folosite sfredeleau inima, iar abuzurile erau motiv de distracție.

Glory e un alt fel de film, în care războiul nu înseamnă doar bătălii, ci lupta pentru redarea umanității oamenilor care au fost privați de așa ceva. Doar pentru că pielea lor conținea mai multă eumelanină.

👊 Fapte, nu vorbe

Este o lecție despre istorie și viață, care ne arată că în timp ce unii doar se bat cu pumnul în piept de cât de războinici sunt, alții iau baionete în piept, demonstrând cu fapta, nu cu vorba.

Până se ridică fumul gros cauzat de tunurile distrugătoare, am să confecționez 9 perechi de bocanci, că-s la mare căutare încălțările pe timp de război.