eXistenZ

admin 22/10/2023 Horror SF Leave a comment

Voiam de mult să revăd eXistenZ, cu majuscule la X și Z, un film regizat de David Cronenberg.

Și nu am putut să-l mai țin pe pauză, am ajuns la el.

🎬 eXistenZ – Premisă

Într-o copaie de încăpere se pregătește o mare lansare de joc video ce n-a mai pomenit Paris-ul.

Câțiva norocoși care au tras lozul câștigător vor fi primii care vor testa noua găselniță închipuită de Allegra Geller (Jennifer Jason Leigh – The hateful eight), numărul 1 în acest domeniu.

Este atât de celebră încât are desemnată o gardă de corp proprie în persoana lui Ted Pikul (Jude Law – Sherlock Holmes).

Doar că Ted pare că taie frunze la orci pentru că trece cu vederea prezența unui virgin suspect care scoate de unde, de neunde, un pistol și atentează la viața celei pe care trebuia să o protejeze.

Complotul eșuează, Allegra și Ted sunt puși pe fugă, dar nu au deloc stare, ea ține neapărat să testeze jocul, dar într-o formă pașnică.

Așa că-l convinge pe Ted, care nu-i pe felie cu așa ceva, să o însoțească în lumea virtuală a lui eXistenZ, cel mai dorit joc de pe planetă.

💭 eXistenZ – Comentariu 🍿

Acest film duce conceptul de imersiune într-un joc video la un alt nivel, deoarece consolele sunt unele organice, iar legătura se face efectiv prin intermediul unui fel de cordon ombilical înfipt în șira spinării.

Este o producție stranie până și pentru una care poartă ștampila inconfundabilă a lui Cronenberg senior.

Dacă doriți o comparație, pare a fi un precursor de-ai lui Inception pentru că aici avem joc în joc în joc în… am pierdut socoteala.

Așadar, pot spune că eXistenZ este chiar un film de tip „mindfuck‟ pentru că nu știi ce se petrece cu adevărat și răsturnările de situație vin de-a valma peste spectator.

Ideea de scufundare la nivel molecular într-un joc video și, implicit, deformarea completă a realității, este înfricoșătoare.

Motivul este evident, sunt șanse bune să ajungem să nu mai putem facem distincție între ce este autentic și ce este fictiv, să nu mai știm când trăim în lumea noastră și când suntem afundați într-una virtuală.

Suntem departe de atingerea acelui progres tehnologic care ar permite asta, dar procesul este deja început și vedem efecte îngrijorătoare.

Doar aruncați un ochi pe stradă și veți depista destule persoane care sunt fascinate de dreptunghiul luminos al telefonului că nici nu se mai uită în realitate pe unde merg.

Asta dacă nu aveți și voi ochii înfipți în ecran.

Desigur, pentru mine efectul filmului a fost oarecum redus deoarece îl mai văzusem cu ani buni în urmă, dar impactul a fost atât de mare încât mi-a rămas salvat în minte.

Astfel că nu am mai fost luat prin surprindere de anumite nivele de joc mai dificile pentru creier.

Însă ce a rămas în continuare potent în a genera reacții pavloviene este vizualul aparte, cum nu am mai văzut prin alte filme.

În aer plutește o atmosferă erotică, sunt penetrate atâtea găuri pentru a sugera un act sexual, dar niciuna nu este plasată acolo unde ne-am imagina că ar trebui să fie.

Conexiunea dintre jucător și consolă este una aproape sexuală, o contopire eliberatoare de senzații tari care te duce într-o altă lume de simți automat nevoia de a aprinde o țigară.

În același timp, filmul este și deosebit de scârbos, așa că dacă vreți să slăbiți, să vă apucați de o dietă severă și să vă piară de tot apetitul, uitați-vă la eXistenZ pe stomacul plin.

Modul în care oamenii interacționează cu consolele vii, diversele creaturi diforme, felurile de mâncare mutante, bleah, totul este de-un slinos bălos de intră în acțiune reflexul regurgitației.

Nimic nu este tehnologic în acest film, progresul prezentat a apucat-o pe calea bio, totul este organic, de la jocuri la arme.

Să nu uit fraza pe care voiam să o scriu de la început, se simte fix ca un joc video, veteranii vor recunoaște comportamente specifice unor personaje atotprezente în asemenea producții de divertisment.

Filmul are destule nume mari pe afiș pentru a atrage atenția, chiar și un tânăr Jude Law care încă nu era celebru pe atunci, dar oferă o replică pe măsură mult mai cunoscutei Jennifer Jason Leigh

Alături de ei mai apar Ian Holm (From hell) și Willem Dafoe (Spider-Man) în roluri mici, dar de efect.

🏆 eXistenZ – Verdict 👍 sau 👎

Deși pică uneori în ridicol, că prea exagerează cu imaginația, pelicula rămâne una vizionară, fiind cu mult înaintea vremurilor.

Este clar că spre acel tip de experiment virtual tinde industria jocurilor video și nu știu dacă asta este chiar bine.

Noi deja nu mai suntem în stare acum să realizăm ce se întâmplă în jurul nostru, darămite atunci când vom putea evada în ceva virtual ce ni se va părea real.

La nivel tehnic nici că putea să arate mai diferit de The Matrix, care tratează oarecum un subiect asemănător, dar o vizionare a acestor două filme unul după altul sigur va face creierul să fiarbă la foc mic.

După ce l-am văzut de două ori tot nu știu care îi este finalul. Sau cum să îl interpretez. Sau dacă există vreun final.

Această combinație dintre organicul vizual dus până la repulsiv și tema cerebrală abordată care activează la capacitate maximă sinapsele a dus la un film care mie mi-a plăcut enorm.

Și simultan mi-a și displăcut mult pentru că-i absurd, murdar și grotesc, însă nu mă pot abține, simt impulsul incontrolabil să termin 9 nivele în acest joc.

PS. Unde a îmbătrânit urât este la bugetul avut de joc, doar de 38 de milioane de dolari, cică atât ar fi costat cel mai elaborat joc de până atunci.

Ehe, copil mic pe lângă cele de acum, din lumea noastră, care au ajuns să necesite jumătate de miliard pentru a fi produse.