Totem

admin 22/10/2023 Dramă Leave a comment

Țipa Totem după mine să nu las sala goală, să aibă proiecția măcar un spectator într-o după-amiază de weekend.

Eu, băiat bun, am zis că-i păcat să nu zic da.

🎬 Totem – Premisă

Facem cunoștință cu Sol, o fetișcană de vreo 7 anișori care se pregătește de petrecere.

Din nefericire, nu a ei.

Din fericire, a lui tac-su.

Din nefericire, el este pe moarte.

Dar să nu ne întristăm încă din start pentru că neamu-i mare și noi asistăm la forfota premergătoare aniversării, astfel încât trebuie să găsim un pic de bucurie în suflet.

💭 Totem – Comentariu 🍿

Având în vedere că filmu-i mexican, deci cu o fundație latină solidă, pare la prima vedere o telenovelă condensată în 90 de minute în care nu se petrece mare lucru.

Sau, cel puțin, nimic ieșit din comun.

Sunt scene lungi care se desfășoară preponderent în baie sau în bucătărie, parcă inspirate din obsesia regizorilor români de a uita camera fixată pe un anumit cadru (s-aude Boss și Mammalia?).

În prima cameră ba ne spălăm trupul, ba ne facem nevoile fiziologie, iar în a doua este de la sine înțeles că preparăm haleală, dar purcedem și la alte activități asemănătoare.

Încercam să înțeleg care este substratul ascuns în străfundul acestor acțiuni cotidiene pentru că aveam impresia că mă uitam în propria gospodărie, nu la un film.

Nu știu, dau și eu în orb, poate se referă la faptul că indiferent de câtă moarte este în jurul nostru viața merge mai departe nepăsătoare la durerile noastre?

Unele pe care încercăm să le ascundem de cei mici pentru a-i proteja cât de mult putem și a le oferi o copilărie inocentă încă nepătată de tragediile traumatizante?

Chiar dacă multe dintre scene sunt văzute prin ochiul fetiței, se simte o tensiune palpabilă, o apăsare tristă, aproape că miroși moartea care se apropie tot mai mult.

Dar tot n-am dibuit simbolistica multelor animale prezente prin peisaj. Special le-am notat în carnețelul de impresii, să nu le uit.

Apar așadar: melci, câini, papagali, călugărițe, furnici, albine, ciori, pești, pisici și scorpioni.

Și nu mi s-a năzărit mie că-s multe vietăți pe lângă oameni, se insistă pe ele, deci au un scop care însă acum îmi scapă.

Este un film greu de urmărit pentru că îmi fărâmița, pic cu pic, răbdarea ca un metronom neobosit pentru că mă uitam și nu îmi dădeam seama de ce mă uit.

Însă pe parcurs lucrurile se mai limpezesc în momentul în care sunt invitat la petrecerea amară și parcă mi s-a luat de pe ochi un văl negru.

Sunt și anumite situații care m-au făcut să zâmbesc, dar cu broboane de acid picurându-mi printre buze pentru că filmul vine cu niște dovezi de prostie umană.

Pe de o parte, ăștia se vaită că-s săraci și n-au posibilități financiare îndestulătoare pentru tratamentul medical necesar, ceea ce mă împingea să le deșert vagoane de empatie.

Pe de altă parte, tot ei aruncă bani în stânga și în dreapta pe tot felul de tâmpenii, de la o Mama Omida descântătoare de spirite până la șarlatani cu aiureli de ședințe de terapie cuantică.

Și uite așa mi-au risipit mila pe care o aveam pentru ei.

Deh, la omul sărac n-au cum să tragă boii cerebrali, așa că ei sunt cel mai ușor de păcălit.

Și acum, la final de comentariu, că și așa nu am aruncat prea lumină asupra filmului, o mică pauză pentru un ….ism, spuneți-i cum vreți.

Povesteau unii prin film că pe vremurile lor erau aleși cei mai arătoși bărbați și era organizat UN FEL de Miss Univers, dar pentru masculi.

Și eu, involuntar, că oricum nu mă auzea nimeni, am rostit cu voce tare:

– Ah, atunci era UN FEL de Miss Univers, acum cum se numește direct Miss Univers.

🏆 Totem – Verdict 👍 sau 👎

Nu m-a încântat prea mult acest film, mai ales în prima lui jumătate, pentru că era incoerent prin banalitatea lui.

Dar cumva mi s-a furișat în minte și m-a forțat să mă gândesc la semnificația lui, mai ales că în prim-plan era Sol, fetița care, din păcate, va trece printr-un rapid proces de maturizare.

Sunt aspecte emoționante, chiar dacă subtile și nu atât de impresionante pe moment, dar care și-au făcut efectul, în cazul meu, la ceva timp după ce am părăsit sala de cinema.

Este, simultan, despre moarte și viață, acest melanj implacabil dintre două stări corporale și, mai ales, spirituale pe care nu le vom putea separa în veci.

În ciuda cuvintelor nu prea încântătoare pe care le-am presărat anterior, pot spune că Totem este un film care lovește la sentimente, chit că realizarea lui este destul de enervantă.

Finalul este chiar exasperant, nu pentru că-i ambiguu, ci pentru că nu se mai termina.

Hai că am fost chemat pe scenă, am pregătit 6 discursuri, poate mai multe decât trebuia, dar am făcut-o preventiv până mă prind care-i treaba cu jivinele din film și, astfel, voi căpăta o apreciere mai mare pentru această peliculă.