Related Articles
Dzien matki, în traducere neaoșă Ziua lu` mama, este un film de acțiune polonez pe Netflix.
🎬 Dzien matki – Premisă
Nina-i pusă pe scandal pentru că nu suportă nedreptatea. Și aflăm destul de rapid că nu-i de glumit cu ea, mai ales când strică niscai beri în capul tău.
Se pare că ăia răi din film nu știu ce poate Nina (Agnieszka Grochowska) pentru că prostălăii îi răpesc fiul adolescent și o mai și întărâtă cu un mesaj audio plin de aere arogante.
Și atât îi trebuie Ninei care-și scutură de praf talentu-n cafteală și pornește într-o misiune solitară de „dezrăpire‟ a băiatului ei.
Că doar se știe că nu te pui cu mama.
💭 Dzien matki – Comentariu 🍿
Premisa mi-a generat instantaneu un sentiment de deja-vu. Oare de ce?
Pentru că deja am mai văzut-o. Și chiar de curând, tot pe Netflix, în The mother.
Deci avem două filme absolut identice ca intrigă, diferă doar limba vorbită.
Și nu doar povestea este la fel, ci chiar și desfășurarea acțiunii.
Ce mi-a plăcut aici a fost că scenariul a reușit din câteva replici scurte să o caracterizeze pe Nina astfel încât știam tot ce trebuia să știu despre ea și de ce este capabilă.
Ca atare, acțiunea este credibilă (nu mereu, dar în multe momente).
Când se pune cu bătaia pe inamici, ea face tocăniță de danturi, ciorbă de oase și le dă cep mai ceva ca în timpul unui festival al vinului.
Păcat că uneori scenele de luptă sunt filmate mult prea artistic și schemele sunt prea stilizate în încercarea regizorului de a le face să fie mai intense.
Doar că taie din impactul lor pentru că nu prea am înțeles ce se întâmplă din cauza unghiurilor stranii și vitezei cu care se învârtea camera de filmat în jurul personajelor, de am crezut că îmi trebuie punga de vomă.
În schimb, secvențele filmate normal sunt potente din punct de vedere al impactului și atunci simțeam și eu tăria pumnilor, efectul picioarelor date-n figură și durerea trosniturilor scheletului uman.
Este un film alert care m-a inundat cu valuri de adrenalină deoarece ritmul nu stagnează niciodată prea mult pentru a permite picotelii să se instaureze.
Mi-a adus aminte, când și când, de Charlize Theron, dacă ea este Blonda Atomică, atunci Nina este Bruneta Nucleară, cam la fel bate, caftește, perpelește și zdrobește hoarde de inamici.
Prima jumătate de film este chiar bună, închegată ca lumea, realizată cu dichis, dar apoi scenariul simte nevoia să complice prea mult povestea de parcă ar fi vreun thriller intelectual.
Și odată cu asta apar și inconsecvențele logice, cum ar fi materializarea din neant a unor personaje sau mantia de invincibilitate cu care este învăluită Nina.
Astfel, ceea ce părea un film de acțiune cât de cât realist se transformă ulterior în ceva fantasmagoric. Rămâne distractiv, nimic de zis, dar își pierde din aura verosimilitudinii din început.
N-are rost să comentez de dialogurile tâmpe, prezente la datorie doar să facă punte narativă între momentele de cafteală.
Și nici de deciziile cretine luate de tâmpitul de fiu care parcă dinadins voia să fie răpit, n-are minte nici cât un limbric ce se bagă-n dosul unui sifilitic.
Bine, fără acțiunile lui stupide nu ar mai fi înaintat povestea, că Nina știe să se ascundă, ar fi căutat-o ăia răi mult și bine dacă nu era zevzecul de copil.
Unde n-o să beștelesc filmul este la partea vizuală, sunt ceva rateuri la nivel tehnic dar le trec cu vederea că nu sunt atât de evidente și nici nu m-au scos din atmosferă încât să las producția repetentă.
Atât s-a putut, unde nu-s bani, nu prea poți să faci minuni pe burta goală dacă nu ești cu adevărat talentat să faci suliță din morcov.
La partea de antagoniști, există în film un dement ce își are locul în A clockwork orange, pfiu, tare țăcănit mai este, dar măcar trebuie să apreciez faptul că mai are o urmă de umanitate în el.
Nu-și pierde deloc capul și vorbește mereu cu tac-su pentru a-i cere sfatul.
🏆 Dzien matki – Verdict 👍 sau 👎
Nu-i un film bun, dar nu m-a deranjat prea mult deși este găunos când vine vorba de coerență în poveste.
O dă prea mult în fantezie, dar asta este una din caracteristicile filmelor de acțiune, nu are rost să îl cert și să-l pun pe coji de nucă deoarece mai toate producțiile de acest tip cad în același păcat.
Altfel nu ar mai fi atât de spectaculoase sau incitante că vorba aia, nu poți să te uiți 90 de minute doar la unii care își cară pumni sau se tot împușcă orbește.
Măcar Nina este un personaj credibil, în afara momentelor în care devine Wonder Woman, deși nu are puteri supranaturale, am înghițit că ar putea să linșeze atâția nătărăi.
Are experiență de luptă, a trecut prin multe, nu-i fitecine, vreo puștoaică de 19 ani și 50 de kilograme care tăvălește hăndrălăi de trei ori cât ea.
Dă și ea, dau și ei, este un echilibru precoce la mijloc din care toată lumea iese accidentată.
Oare la final am mirosit cumva o idee de continuare?
În fine, este o acțiune banală, dar contondentă și o pun pe același palier cu The mother, adică îi fur 6 saci cu bani.
(3 / 5)
