Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Dept. Q era prea lăudat în mediul online, așa că am încărcat Netflix într-o dimineață, de curiozitate să văd despre ce este vorba.
🎬 Dept. Q – Premisă 📖
Carl Morck (Matthew Goode – Abigail) e un polițist pe care l-ai evita și la petreceri, și la birou.
După ce o anchetă merge prost și un coleg rămâne paralizat, Carl e trimis la „munca de birou”, spre fericirea tuturor colegilor că scapă de cel mai mare înecător de corăbii din istorie.
Ajuns într-un demisol prăfuit, ce fusese cândva dușuri și toalete, Carl trebuie să-și aleagă un caz din multele anchete nerezolvate care zăceau uitate de lume și de Dumnezeu.
Ajutat de Akram (Alexej Manvelov), un refugiat sirian cu un trecut ambiguu, Carl scotocește prin dosarele abandonate și dă peste cazul lui Merritt Lingard (Chloe Pirrie), o avocată dispărută cu patru ani în urmă.
Toată lumea spune că e sinucidere, doar Carl proclamă că pute a pește stricat.
Și, surpriză sau nu, Merritt nu e moartă. Dar până la soluționarea cazului e cale lungă, de 9 episoade.
💭 Dept. Q – Comentariu 🍿
Serialul nu este unul original, ci o adaptare după seria de romane daneze scrise de Jussi Adler‑Olsen. Povestea a mai fost abordată de filmul Kvinden i buret din 2013.
Este o producție polițistă tipică, nu vine cu revoluționări ale genului, pentru că este și greu să aduci ceva nou în domeniu.
Cu toate astea, nu m-am putut dezlipi de el și am galopat cele nouă episoade în două zile.
👤 Carl Morck – Pilula depresivă ambulantă
Atracția principală a fost, de departe, personajul Carl Morck, atât de morocănos încât Grinch pare definiția bucuriei supreme.
Rar găsești un detectiv mai antisocial, mai cu capsa pusă, mai țâfnos și mai traumatizat decât el.
După ce a scăpat cu viață dintr-un schimb unilateral de focuri care a dus la moartea unui polițist, paralizarea altuia și rănirea lui Carl, acesta este bântuit de o vină copleșitoare care îl transformă într-o pilulă depresivă ambulantă.
Dar tocmai pentru că e atât de blocat în sine, orice gest uman vine ca o palmă emoțională.
La suprafață pare de granit impenetrabil, dar în interior are un suflet mare, lucru demonstrat de puținele momente de interacțiune umană în care nu urlă, jignește sau dă cu pumnii.
🤝 Akram – Omul care luminează
Akram se poziționează la polul opus. Este cald, echilibrat, empatic, dar fără să pară naiv. Inteligent din cale afară, aduce lumină acolo unde Carl împrăștie doar întuneric.
Nu este doar de decor, este omul care mulinează firul moral al poveștii. Relația dintre cei doi e ca o rană care se cicatrizează cu fiecare episod, fără sirop și fără muzică dramatică de fundal.
Cu toate astea, simți că și Akram are un trecut plin de drame și, uneori, chiar te întrebi din ce tabără din Siria vine.
🎭 Tonul: Sobru, dar cu umor
Atmosfera este mortal de serioasă, personajele sunt tăcute, torturate, dar incredibil de umane. Aici nimeni nu râde gratuit, dar există și destule momente amuzante.
Nu că ar fi concurs de glume, dar schimburile de replici dintre cei doi, când unul spune hăis și celălalt cea, sunt de așa natură încât generează râsete involuntare.
Poate e datorită tonului conversațional, poate este datorită privirilor grăitoare, poate este o combinație de mai mulți factori, cert e că am și râs la Dept. Q.
🔒 Merritt – Calvarul în 4:3
Nu vreau să intru prea mult în detalii, dar e musai să pomenesc despre răpita Merritt. Nu doresc nici celui mai mare dușman chinurile prin care trece Merritt în cei patru ani de captivitate.
Mă termina psihic ori de câte ori camera ne ducea în închisoarea ei improvizată, una terifiantă, cu atât mai îngrozitoare din cauza schimbării formatului în 4:3.
Această alegere artistică a fost menită să întărească senzația de claustrofobie, dar nu era nevoie, chiar și într-un format modern tot aș fi simțit că mă sufoc sub presiunea imaginilor pe care le urmăream.
🔎 Ritm, mister și devieri
Povestea se coace lent, apăsător, și când explodează, n-ai cum să te prefaci că n-ai simțit nimic.
Surprizele sunt la tot pasul, cazul nu e nici pe departe atât de simplu pe cât pare la prima vedere, dar îți oferă șansa să investighezi de unul singur.
Sezonul 1 nu este atât de criptic încât să scoată din joben un culpabil minune, despre care nu aveai habar anterior.
Totul funcționează de minune cam până pe la jumătatea serialului, apoi pierde din viteză din momentul în care mi-am dat seama cine este făptașul.
Iar ultimul episod este de-a dreptul enervant, pentru că tergiversează atât de mult deznodământul, încât i-am slobozit câteva urări de bine pe care le auzi pe un stadion de fotbal la un derbi istoric.
În plus, nu am înțeles realizarea tehnică a episodului 9. Dacă până atunci imaginea a arătat exemplar, cu filmări la fața locului, subit, m-am trezit cu un ecran verde de toată jena care m-a făcut să cred că mă uit la o parodie a serialului.
🏆 Dept. Q – Verdict 👍 sau 👎?
Ce reușește bine Dept. Q e că nu face din crime doar niște puzzle-uri.
Dispariția lui Merritt nu e doar o enigmă, e un atac nemilos la adresa superficialității instituționale, lașității celor din jur și deciziilor luate din rușine sau teamă.
Nu există crimă perfectă, ci polițiști incompetenți care nu se sinchisesc să investigheze așa cum trebuie un caz.
Serialul te forțează să vezi victima nu ca „subiect” într-o anchetă, ci ca un om care a fost uitat.
Asta e, poate, cea mai dureroasă temă: cum tăcerea devine complice.
Nu este un serial cu cinci crime pe episod și detectivi care fac glume de copii de grădiniță. Este sobru, dar cu un impact emoțional devastator.
Te face să te uiți la oameni altfel. La colegii tăi, la șefii tăi, chiar la tine.
Este despre ce rămâne nespus, despre cine are curaj să caute adevărul chiar și când doare.
În ciuda tonului apăsat, are exact ce trebuie: suspans, mister, empatie și doi actori principali care joacă fenomenal.
Ar fi de criticat multele fire secundare lăsate de izbeliște, întrucât partea secundă a sezonului alege să se concentreze pe o singură pistă, dar nu o să comentez pe seama lor.
Presupun că ele vor fi reluate în sezoanele următoare, pentru că există material suficient pentru un serial care să se întindă pe durata mai multor ani.
Da, este un polițist clasic cu un caz îmbârligat, dar este elevat de personajele foarte bine construite. Și, poate, de accentul britanic care adaugă un farmec aparte fiecărui cuvânt, chiar și înjurăturilor.
N-o să scriu acum tot ce am pe suflet, pentru că sunt șanse să vă intre pe-o ureche și să vă iasă pe alta până la sezonul viitor.
Așa că închei aici, pentru că trebuie să salvez opt cormorani aflați pe cale de dispariție.
(4 / 5)
Trailer
