Bridget Jones

admin 04/04/2025 Comedie Leave a comment

Dacă tot am văzut partea a patra, m-am gândit că ar fi momentul să analizez mai atent relațiile dintre personajele din franciza Bridget Jones, așa că le-am văzut pe primele trei într-o singură zi.

🎬 Bridget Jones – Premisă 📖

Domnița principală, Bridget (Renée Zellweger – Chicago), a depășit deja vârsta de 30 de ani și familia este îngrijorată că zăpăcita nu-și găsește un holtei cu care să se așeze la casa ei.

Așa că mama ei îi tot face lipeala cu tot felul de dubioși care de care mai stranii și libidinoși.

A noastră Bridget nu și nu, ea vrea să izbândească prin propriile forțe, așa că-i respinge pe toți.

Norocul ei, sau poate ghinion, depinde de interpretare, este că într-o bună zi se trezește pe cap cu doi pretendenți.

Daniel (Hugh Grant – Heretic) este șeful ei fustangiu, bădăran, arogant, dar cu o carismă de pică acadeaua de pe băț.

Mark (Colin Firth – 1917) este o cunoștință din copilărie, un domn bine, elegant, rafinat, avocat de succes, dar care mai trântește câte o vorbă nelalocul ei.

Neștiind ce să facă, Bridget se confesează unui jurnal.

💭 Bridget Jones – Comentariu 🍿

📓 Bridget Jones`s diary.

Primul film este un deliciu romantic atipic pentru că scenariul se concentrează pe viața amoroasă a unei femei în toată regula, ea este cea care caută companie, nu invers.

Doar că Bridget este aiurită, nu se pricepe deloc la treaba asta, nu știe cum să vorbească senzual, cum să se îmbrace ațâțător, nu are nici greutatea potrivită, geometria ei fiind mai degrabă rotundă decât triunghiulară.

Dar tocmai acesta este scopul filmului, să scoată în evidență că nu trebuie să ne conformăm unor norme impuse de o societate superficială, nu trebuie să fim decât noi înșine și dacă ne place cineva, atunci o va face pentru ceea ce suntem, nu pentru ceea ce pretindem că suntem.

Pe mine m-a cucerit din prima, ascultă Celine Dion (artista mea preferată) și se uită la Frasier (cred că sitcomul care îmi place cel mai mult), așa că ‟nu ai ce să ceri mai mult de la o femeie‟, nu?

Filmul este foarte amuzant pentru că Bridget se regăsește într-o situație inedită și nu știe cum să jongleze cu relațiile amoroase care, uneori, se transformă într-unele războinice.

Eu și acum râd cu lacrimi când mă gândesc la scena cu supa albastră, nu că ar fi vreo reușită monumentală în materie de comedie, dar felul în care este pusă în scenă și reacțiile celor implicați mi-au generat o criză isterică de hohote.

Pff, ce tineri erau pe atunci, păi când a intrat în scenă Hugh Grant aproape că am simțit că-mi cresc niște ovare din senin, atât de bine arăta acest om în vremurile lui de glorie.

Concluzia acestei comedii romantice este că nu trebuie să-ți impui schimbări radicale în viață (fizice și comportamentale) doar pentru a atrage atenția sexului opus (sau al aceluiași sex, să fiu fac discriminări).

O faci doar dacă ție îți va fi mai bine, nu altuia.

💔 Bridget Jones: The edge of reason

Bridget are o relație cu Mark, dar devine geloasă când acesta începe să se vânture în fața publicului cu frumoasa Rebecca în care Bridget vede o concurentă acerbă la inima lui.

Colac peste pupăză, deși acum și-a schimbat locul de muncă, Bridget nu scapă de fostul ei șef, grobianul porcin Daniel care îi apare în cale și vrea o a doua șansă la chiloții ei imenși.

De aici începe declinul pentru că povestea din al doilea film își pierde din șarmul inițial și se transformă într-o producție romantică obișnuită.

Nu are mai nimic special, protagonista joacă ping-pong cu cei doi masculi, ba se desparte de unul, ba se împăcă, ba se desparte de altul, ba se împacă.

Nici umorul nu mai este atât de prezent cum era în primul film, aici accentul cade mai mult pe romantic decât pe comedie, amuzamentul fiind născut din vreo 2 situații în care Bridget se tot regăsește, vorbind mereu când nu trebuie, în fața cui nu trebuie și spunând fix ce nu trebuie.

Prima oară am râs datorită contextului, a doua oară doar am crăpat un pic buzele, dar a treia oară deja eram posomorât că se repeta duma care își pierduse din impact.

Bridget devine chiar destul de enervantă prin incapacitatea ei de a se decide cu cine vrea să șifoneze cearceafurile pe termen lung și acest du-te-vino sexual o transformă mai mult într-o doamnă de moravuri ușoare decât într-una menită a se așeza la casa ei.

Filmul nici nu este ajutat de un scenariu prea bine construit, coincidențele nefericite parcă sunt prea exagerate, altfel povestea nu ar fi avut cum să avanseze spre un final drăguț, nimic de comentat, dar oleacă forțat.

Nu-i neapărat un episod rău în saga lui Bridget Jones, dar din cele patru de până acum acesta mi se pare cel mai puțin reușit.

👶 Bridget Jones`s baby

După cum reiese din titlu, deși ajunsă la o vârstă înaintată, deloc recomandată pentru a deveni mamă, Bridget află că-i însărcinată.

Înainte de această veste, ea primește alta, una cutremurătoare, Daniel, fostul ei șef și iubit, a murit tragic.

Revenind la subiectul de bază, Bridget este bucuroasă că va aduce pe lume o ființă și nici nu bagă-n seamă răutățile ginecologului Rawlings (Emma Thompson) care n-o scoate din mamă geriatrică.

Nu asta este problema ei, ci faptul că nu știe cine-i tatăl pentru că sunt doi candidați la acest post.

Eternul Mark cu care când este în relații bune, când se ceartă la cuțite, sau Jack (Patrick Dempsey – Ferrari), un necunoscut în iurta căruia a ajuns din greșeală la un concert și nu s-a dat plecată până nu i-a testat salteaua?

Partea a treia din serie se află undeva între prima și a doua din punct de vedere al calității.

Ia ce este bun de la Diary pentru că o regăsim pe Bridget într-o situație inedită, aceea de viitoare mamă și ea habar nu are ce să facă.

Dar împrumută și ce nu prea mi-a plăcut de la The edge of reason, acel ping-pong între doi bărbați, când cu unul, când cu altul.

Măcar aici acest joc este mai amuzant pentru că-i implică pe ambii în procesul premergător nașterii spre disperarea ginecologului care trebuie să facă muncă dublă și ajunge să joace rol de mediator conjugal.

Sunt șanse mari ca acest film să nu mă atins pe unde trebuie tocmai pentru că am văzut înainte Mad about the boy și deja aveam cunoștințe despre cum se va termina, despre cine este tatăl și despre încă o dezvăluire venită la final care ar fi trebuit să cutremure universul din această serie.

Există câteva scene chiar ilare la care am râs pe săturate, dar și multe momente stânjenitoare care contrastează cu tonul jucăuș al francizei, ba chiar aș putea spune că umorul devine cam întunecat pe alocuri, ceea ce nu am sezisat în celelalte producții.

🏆 Bridget Jones – Verdict 👍 sau 👎

Seria pornește ca din tun, cu o poveste oarecum originală, care sparge tiparele comediei romantice, sau măcar îi crapă matrița, cu un personaj copilăros și cu mult lipici, de care te îndrăgostești iremediabil.

Bridget este ca o păpușă ce prinde viață și nu știe care sunt cutumele pe care trebuie să le respecte într-o societate blazată care nu mai este capabilă să vadă dincolo de superficialul exterior.

Apoi seria o ia la vale cu al doilea film tocmai pentru că renunță la ideea de la care a pornit și o virează pe drumul bătătorit de o comedie romantică plină de clișee.

Se redresează cu partea a treia, poate cea mai serioasă dintre cele trei pentru că acum se vorbește despre copii și întemeieri de familii.

Se simte că franciza evoluează, din 2001 când diversitatea este lipsă la apel, se ajunge în 2016 unde apar personaje de orientări diverse, și nu mă refer la orientarea în natură.

Constanta este coloana sonoră de excepție, plină de melodii atât mai vechi, cât și recente, dar toate se potrivesc ca o mănușă și sună superb.

Acum înțeleg de ce mi-a plăcut atât de mult Mad about the boy, filmul lansat în 2025, la 9 ani de la partea a treia.

Este o reîntoarcere la origini, pot spune că este un fel de reinterpretare a producției originale, reluând aceeași temă cu o Bridget care trebuie să se arunce pe piața întâlnirilor amoroase, deși nu prea știe cum să o facă.