Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
După ce primul Blade a fost un succes (nu neapărat răsunător) pe toate planurile era musai să se coacă și un sequel, adică Blade 2.
Acesta a apărut la 4 ani distanță și a fost regizat de către Guillermo del Toro.
🎬 Blade 2 – Premisă
Rămas singur pe lume, ca Rémi-ul lui Hector Malot, Blade (Wesley Snipes – Coming 2 America) s-a lipit de un tovarăș nou, Scud (Norman Reedus).
Că nah, trebuie cineva să-i ascută țepușele și să-i toarne argintu-n gloanțe.
Dar Blade este cu gândul tot la mentorul său, Whistler (Kris Kristofferson) care a mierlit-o în primul film, însă aflăm la începutul lui Blade 2 că-i încă în viață.
Deh, miracole născute din penița scenariștilor, chit că logica este dată dispărută.
Așa că Blade lasă deoparte orice alte activități și pornește fluierând în căutarea lui Whistler.
Doar că asupra vampirilor se pogoară o ditamai năpasta care îi nimicește și, să vedeți mare belea, ăștia vor o diurnă salvatoare, așa că apelează la Blade să-i salveze.
Adică fix la cel care s-a jurat să-i prăjească pe toți, de la cel mai mic și mai pricăjit sugător până la cel mai mare și mai colțos vampir.
💭 Blade 2 – Comentariu
Se simte de la început o schimbare de stil, filmul arată mai bine, mai artistic, să scriu așa, mai cizelat, dacă vreți.
Până și titlul filmului arată mult mai bine.
Guillermo del Toro imprimă lui Blade 2 viziunea sa proprie, ne duce în catacombe întunecate, claustrofobe, mizere și pline de pericole care pândesc la tot pasul.
Plus de asta, povestea devine una complexă, apar noțiuni noi în mitologia vampirească, urmașii lui Dracula sunt mai evoluați acum.
De aceea și Blade are mai mult de furcă.
Acest sequel face ca primul Blade să pară o joacă de copii, un fel de antrenament cardio pentru spintecătorul nostru de „caninoși‟ ascuțiți.
Acțiunea apasă pedala de accelerație și Blade trebuie să depună și mai mult efort întru belirea umblătorilor cu lumina stinsă, dar nu de dragul economiei, ci pentru că sunt alergici la ultraviolete.
Ehe, altă viață, efectele speciale fac un salt spectaculos în calitate, nu neapărat datorită unui buget mai mare (+10 milioane dolari față de Blade), ci ca urmare a evoluției acestora într-un timp atât de scurt.
Aduce aminte, pe alocuri, de scene de acțiune a la The Matrix.
Așadar, tot ce am primit în Blade căpătăm și acum, dar la puterea a doua, mai multă violență grosolană, mai mult sânge împrăștiat peste tot și mai multă cafteală brutală.
Aici ajută și faptul că Blade devine păstorul unei turme de vampiri printre care îi regăsim și pe favoritul lui del Toro, Ron Perlman (Don`t look up), dar și pe un oarecare Donnie Yen (Raging fire), aflat la abia al doilea său rol pe tărâm american.
Și la nivelul luptelor avem o creștere sensibilă în talent, coregrafia este una minuțios creionată și când îl ai pe Donnie Yen în peisaj este clar că se lasă cu ceva scărmănări fanteziste în domeniul artelor marțiale.
Păcat că n-a fost utilizat mai mult și la adevărata lui capacitate pentru că accentul trebuia să cadă pe Wesley Snipes.
Ce m-a deranjat a fost excesul de efecte speciale, pentru că sunt folosite chiar și atunci când nu sunt necesare.
Prea mult dubluri CGI ale actorilor în situații care nu cereau așa ceva, cascadorii putând foarte bine executa acele salturi și manevre complicate.
Chiar nu am înțeles de ce s-a insistat pe asemenea tertipuri digitale când Snipes era pe felie meseriașă într-ale artelor marțiale.
Acest aspect m-a făcut să strâmb din nas la un film care nu merita să fie stricat de așa ceva.
În fine, nu mă blochez în amănuntul ăsta pentru că, în rest, Blade 2 este un film extrem de distractiv, violent, imaginativ și atmosferic.
🏆 Blade 2 – Verdict
Guillermo del Toro aduce, odată cu simțul său regizoral, multă emoție în film reprezentată de o poveste de dragoste neconvențională, dar și ca urmare a pătrunderii într-un teritoriu necunoscut, singurătatea umană a vampirului ce umblă ziua.
Temut de oameni, care-l consideră un monstru, urât de vampiri care-l văd ca pe dușmanul lor de moarte, Blade nu prea are unde să se refugieze sentimental.
Tocmai de aici și nevoia lui de a-i proteja pe cei puțini care îl acceptă așa cum este.
Că mai are niște inconsistențe raportate la Blade, că dispare subit un personaj și apare, la fel de hodoronc tronc un altul, că unele situații sunt rezolvate pe nepusă masă, fără multe explicații, îl face să fie un pic sub primul născut.
Dar pentru mine nu a fost un mare deranj, de reținut că Blade 2 ia tot ce a fost bun la fratele mai mare și îmbunătățește substanțial.
Asta a venit la pachet și cu niște sacrificii, le-am pomenit, prea multă lucrătură computerizată care nu era neapărat necesară.
Însă acțiunea efervescentă și nebunească, plus multiplele răsturnări de situație neobișnuite pentru un asemenea film, bașca efectele practice de senzație, fac din Blade 2 un succesor demn.
Nu mai comentez despre cât de impresionant este Wesley Snipes în acest rol pentru că aș repeta ca un papagal ce am scris deja în Blade.
Ideea este că îi iese coolness-ul prin toți porii.
Combinația de poveste horror cu multă acțiune și un regizor plin de imaginație ca del Toro care se simte ca peștele-n apă în acest gen a creat o producție care, deși mai dă cu bâta peste degete în domeniul tehnic, este una care merită vizionată și la două decade de la lansare.
Toate astea fiind scrise, nu-mi rămâne decât să sparg 8 geamuri să las lumina soarelui să scalde acest film.
(4 / 5)
