Top AFI 100
Locul 062 – American graffiti
American graffiti este al doilea film de lungmetraj regizat de George Lucas înainte să începe să viseze săbii laser, căști negre și galaxii îndepărtate.
Scris tot de el, American graffiti este un film „coming of age‟ care se concentrează pe începutul anilor 1960 și are în prim-plan o trupă de 4 prieteni / cunoștințe ce tocmai au gătat liceul și se pregătesc să zburătăcească fiecare unde-l duce capul.
Vor însă să încheie socotelile cu perioada adolescenței printr-o noapte de pomină, pe care s-o țină minte toată viața, așa că destrăbălare, strânge-ți jartierele și scoate-ți sutienul cu burete pentru că ai treabă în noaptea asta.
Astfel, cei 4 călăreți ai apocalipsei, Curt (Richard Dreyfuss – Jaws, Book club, Polar), eminentul, Terry (Charles Martin Smith), tocilarul clasei, Steve (Ron Howard, da, acel Ron la care vă gândiți), băiatul cuminte, și John (Paul Le Mat), rebelul fatal, agită la ceas de noapte micul orășel în care-și fac veacul.
Nu vă imaginați acum un desfrâu incomensurabil pentru care să vă pregătiți să vedeți filmul noaptea, cu lumina stinsă, departe de ochii părinților.
Rețineți că acțiunea are loc în anii 1960, deci chestiile periculoase și palpitante la care asistăm se rezumă la agățat de gagici, niște plimbări cu mașina, ba ceva muzică, iarăși niște consum de combustibil cu bolidul, ba oleacă de dans, apoi se cer musai niște liniuțe, se stingea setea cu un piculeț de alcool și ați prins ideea, din nou sunt mașinile scoase din garaj.
American graffiti, dincolo de film, este un interesant studiu de caz asupra evoluției de-a lungul timpului a noțiunii de distracție.
Ce era considerat atunci tabu (să tragi o dușcă înainte de vârsta limită, să faci dragoste încă din liceu), acum sunt simple banalități. În schimb, culmea, ce atunci era la ordinea zilei (agățat de gagici, fluierat pe stradă după ele, apelarea cu cuvinte ca gagico, solicitarea de se a urca în mașini necunoscute și ele o fac fără să crâcnească), ar oripila societatea în zilele noastre și ar declanșa o avalanșă de mișcări sociale însoțite de veșnicul hashtag.
Cum se mai schimbă mentalitățile în jumătate de secol!
Revenind la film, cei patru muschetari au parte de aventuri neașteptate tipologiei pe care fiecare dintre ei o reprezintă, fapt ce îi face să mediteze asupra propriului comportament de până acum și asupra deciziilor pe care le vor lua la hotarul dintre moartea copilăriei și nașterea maturității și care le vor schimba viețile pentru totdeauna.
American graffiti este un film (aproape) inocent (sunt câteva faze care va tulbura spectatorul), urmărit acum, care nu prea rezonează cu publicul care nu a cunoscut acea perioadă, dar este un film agreabil, plin de muzică bună specifică anilor de atunci și de speranțe într-o viață mai bună.
Actoria pare naturală, nu simți că ai în față actori care interpretează niște roluri, ci chiar niște adolescenți pentru că știți ce? Oamenii arată a oameni, nu sunt perfecți, pielea nu le strălucește fals, sânii nu colcăie a silicon, buzele nu sunt de rață, mușchii nu tânjesc după o dușcă de steroizi, personajele nu arată ca supermodelele din postere, arată a oameni obișnuiți.
Nu pot spune că m-a impresionat până peste măsură American graffiti, dar mi-a dat o stare de bună dispoziție, de lâncezeală sufletească, mă uitam la ecran și simțeam cum mă cuprinde o liniște interioară. Reușește să surprindă excelent acea perioadă relaxată, aparent fără griji, calmul înaintea furtunii devastatoare ce va urma în curând.
Practic American graffiti este o poveste despre maturizare, despre pierderea inocenței, despre viața tumultuoasă care vine peste tine ca un torent și nu o poți opri dar filmul, văzut acum, la aproape 50 de ani de la lansare, nu pare a fi cine știe ce șmecherie, este un film ce trebuia văzut la timpul său. Sau poate fi apreciat de cei care au trăit acea perioadă.
Impresionează prin talentul imens strâns la un loc, pe lângă George Lucas (chiar nu mai este nimic de spus despre el) și Richard Dreyfuss (câștigător de Oscar) și Ron Howard (devenit ulterior regizor de mare succes, și el cu 2 statuete), își mai face apariția, într-un rol episodic pe taman Harrison Ford, cel care va deveni un actor legendar care va rămâne în istorie pentru rolurile Han Solo și Indiana Jones, și nu numai.
Sunt undeva pe linia continuă pe mijlocul autostrăzii cu nota pentru film, nici nu m-a extaziat să urlu capodoperă, dar nici vreo mediocritate abominabilă nu-i, așa că aleg calea cea mai simplă și îi dau o notă de mijloc, 7.
Era să uit, pentru cei pasionați și atenți, căutați o referință către primul film regizat de George Lucas.

Trailer: