A silent voice

admin 02/03/2025 Animație, Filme asiatice, Filme japoneze 1 Comment

Festivalul Izanagi 2025 a avut în program și animația A silent voice sau The shape of voice sau Koe no katachia.

🎬 A silent voice – Premisă 📖

Povestea îl are în prim plan pe Shoya, un puștan aparent normal, jucăuș, năzdrăvan, ca orice mucos de școală gimnazială.

Însă îi aflăm adevăratul caracter în momentul în care în clasa lui este transferată Shoko Nishimiya, o fată surdo-mută care imediat îi provoacă acestuia un dezgust imens din cauza handicapului ei.

Dar oare condiția ei medicală este cea care îl oripilează pe Shoya sau altele sunt motivele, unele adânc înrădăcinate în psihicul lui?

💭 A silent voice – Comentariu 🍿

Nu am mai continuat la premisă cu prezentarea a ceea ce se întâmplă, am zis că este mai potrivit să detaliez aici.

Ceea ce urmează este greu de imaginat, dar total plauzibil.

Shoko începe să fie agresată în cele mai crude moduri (specifice vârstei fragede, nu vă duceți cu gândul chiar atât de departe) de către Shoya, care ne arată o personalitate abominabilă și lipsită de compasiune, spre amuzamentul majorității care stă și se uită ca la telenovele.

Totul culminează până la abuzuri fizice care determină transferul sărmanei ființe terorizate de dobitoc la altă școală.

Anii trec și îl regăsim pe Shoya la liceu, separat de prieteni, dar nu de distanță, ci de karma, care se pare că este mai rodnică decât oricând și agresorul se transformă în victimă, acum Shoya este cel supus unor tratamente batjocoritoare.

Înțelegând calvarul la care a supus-o pe Shoko în copilărie, Shoya pornește într-o călătorie de pocăire, căutând-o pe Shoko pentru a-și cere scuze.

Însă oare s-a schimbat cu adevărat Shoya? Oare crede scuzele pe care vrea să le transmită sau o face doar pentru a se amăgi că face ceea ce trebuie? Va reuși Shoko să-l ierte pentru surghiunul la care a fost supusă de un copil teribilist?

Misiunea lui Shoya către ispășirea ce îi poate îndrepta spre bine simulacrul de viață îl aduce față în față cu personaje noi, care nu-i cunosc trecutul tumultuos, dar și cu cunoștințe care acum se feresc de el.

A silent voice este o dramă puternică, un film ce se ia la trântă cu subiecte de regulă tabu pentru animații, se leagă de depresia suicidală, de acest „bullying” tot mai prezent în zilele noastre, de consecințele nefaste ale acestor agresiuni încasate la vârste fragede care par o joacă în mințile necoapte ale puberilor, dar care își întind brațele lungi ale efectelor negative psihologice peste ani și ani.

Combinația aceasta de animație și subiecte grave creează o senzație ciudată, care te face să te simți nelalocul tău, mai ales că filmul așteaptă chiar de la tine transformări radicale la nivel sentimental pe parcursul celor două ore, cât durează filmul.

La început îl urăști, și nu ai cum să nu o faci, pe Shoya Ishida pentru măgăriile abjecte de care este în stare.

Apoi, pe măsură ce personajul evoluează și se schimbă, începi să-l ierți și să îi acorzi ceea ce el nu a fost în stare în relația inițială cu Shoko, normalitate și compasiune.

Dar oare este inima spectatorului atât de mărinimoasă încât să fie capabilă de grațierea acestui personaj ticălos?

Rămâne în sarcina fiecărui să-și caute în suflet dacă mai are rătăcit vreun strop de iertare spre a-l oferi personajului Shoya.

Singurătatea care-l înconjoară pe Shoya nu o percepem doar prin lipsa prietenilor sau prin modul în care toți ceilalți se feresc de prezența acestuia, ci și prin stilul de animație aparte care contribuie din plin la pictarea unei atmosfere sumbre și, spre sfârșit de film, emoționale.

Are câteva scene mai plastice, cu substrat, care ți se vor cuibări în subconștient pentru mult timp.

Nu mai este cazul să comentez pe seama titlului pentru că este destul de clar ce semnificație are și ce reprezintă vocea silențioasă.

🏆 A silent voice – Verdict 👍 sau 👎

Nu știu dacă filmul are lipici la publicul tânăr, deși cele mai multe personaje încă nu au drept de vot și tratează lejer eterna problemă a hărțuirii școlare.

Scriu asta pentru că temele abordate sunt prea mature, prea triste, prea deprimante pentru creiere aflate încă în dezvoltare.

Automat îl compar cu Your name pentru că le-am văzut aproape simultan și A silent voice nu m-a impresionat la nivel emoțional atât de mult pe cât a făcut-o Your name, nu a reușit să îmi subtilizeze vreo moleculă din lichidul vieții, deși a fost aproape de câteva ori.

În schimb, mesajele cu care ne întâmpină filmul sunt mai numeroase și, în mod sigur, fiecare dintre cei care vor urmări filmul va fi afectat într-un mod sau altul.

Subiectele prezentate acoperă un spectru larg de probleme cotidiene și este imposibil să nu ne regăsim în vreuna din situațiile descrise (agresor, agresat, depresiv, suicidal, singur, inocent, iertat, fericit, și exemplele pot continua).

A silent voice este un film excelent cu o poveste puternică și subiecte abordate destul de sensibile, un film ce nu trebuie ratat și căruia îi dau un 9.