Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Nici mielul nu a fost la tăiere atât de în orb cum am mers eu la Băieți de oraș: Golden Boyz.
Este filmul lui Bendeac bazat pe serialul Băieți de oraș, din care, bineînțeles, n-am văzut niciun episod.
🎬 Băieți de oraș: Golden Boyz – Premisă 📖
În Copenhaga moare domnul Petrescu, un refugiat român care a strâns o avere colosală.
Ca ultimă dorință, își modifică testamentul, lăsând toată averea, în jur de nouă milioane de euro, primei rude din arborele genealogic lipsit de sămânță intelectuală care ajunge la facultate.
Printre deficitarii cognitivi se află și Malone (Vlad Drăgulin – Klaus & Barroso), pentru care cuvântul școală există doar dacă este folosit în uniune conjugală cu „vietzii”.
Ajutat de amicul său de-o viață, descurcărețul Robby (Mihai Bendeac – Căsătoria), el este chitit să producă istorie în neamul său.
Dar până să ajungă la facultate, mai întâi trebuie să dea și să treacă bac-ul.
Vorba aia, vrea să pună mâna pe bani, nu să devină politician, altfel n-ar fi avut nevoie de bac.
💭 Băieți de oraș: Golden Boyz – Comentariu 🍿
🧭 Intrarea în univers (fără manual de instrucțiuni)
Așa cum am pomenit și în preludiu, pardon, în preambul, n-aveam habar despre aceste personaje, pentru că nu m-am catadicsit să-mi fac temele în prealabil.
De aceea mi-a fost destul de greu să intru în atmosfera filmului, deoarece povestea avea pretenția ca spectatorul să fie deja familiarizat cu acest univers.
Aici intervine primul minus al scenariului, nu a fost scris pentru toată lumea, dar nu este un minus mare, pentru că m-am împrietenit rapid cu zurbagii ăștia.
😂 Ritmul glumelor și efectele secundare
Al doilea minus a fost reprezentat de sunetul enervant, n-am putut să mă concentrez la film pentru că-mi tot țiuia în ureche un râs zgomotos care se potolea doar în rare momente de relaș.
Ups, îmi cer iertare, râsul ăla era al meu. Da, doamnelor și domnilor, am râs la Băieți de oraș: Golden Boyz cum n-am mai râs de multă vreme.
Și, spre deosebire de alții care vor lăuda filmul din obligație, eu l-am văzut înainte de avanpremiera de gală, cu bilet cumpărat din propriul buzunar, așa că n-am motive să bag strâmbe.
N-a fost Germania bombardată de aliați în WW2 cât am fost eu bombardat de glumele din acest film, poante care veneau la foc automat, fără pic de pauză pentru reîncărcarea armelor ilarității.
🧩 Mecanica umorului și tipologia poantelor
Băieți de oraș: Golden Boyz mi-a adus aminte de comediile lui Lacheau, scenariul merge oarecum pe aceeași idee: situații amuzante peste situații amuzante, din ce în ce mai trăsnite și cu puternic impact comic.
Glumele se împart în două categorii mari și late.
Unele sunt simple și destul de previzibile, nivelul fiind undeva la parterul clădirii umoristice. Asta nu înseamnă că sunt leneșe sau neinspirate. Nici vorbă, doar că era ușor de anticipat finalitatea lor.
Chiar dacă am dibuit instantaneu dumele cu gunoiul, maimuța sau piratul, ele tot m-au făcut să râd datorită felului în care au fost livrate.
Altele sunt destul de inteligente și se bazează fie pe cuvinte auzite aiurea, al căror sens este transformat în altceva, fie pe poante bine gândite, cu efect devastator.
Aici aș include montajul cu meditațiile (este absolut fabulos), care conține câteva lecții de limba română (o să aflați ce este o ie), de geografie (cine știe continentele este boier) sau de istorie dacică (cu sau fără romani).
Am spicuit câteva dintre momentele demențiale, fără să dezvălui glumele în totalitatea lor, și abia am dat la o parte câteva straturi din scenariul care este doldora de scene care mi-au stors lacrimi mai ceva decât un final de telenovelă turcească înlocuitoare de Măruță.
🎭 Actorii ca amplificatori de comedie
Evident, jumătate din forța glumelor este reprezentată de interpretările actoricești.
Vlad Drăgulin, în rolul tăntălăului Malone, pare că s-a născut să încalțe ghetele acestui personaj.
Nici nu avea nevoie să deschidă gura pentru a mă distra. Era suficient să mă uit la moaca lui de neajutorat cerebral că mă și umfla râsul.
Joacă atât de natural încât nu m-aș mira să aflu că a apelat la stilul metodic practic de Daniel Day-Lewis și a făcut pe prostul ani la rând până când a prins șpilul.
Amicul său, Robby, capul răutăților și sursa cea mai bogată de caterincă, bâză și mișto, are în permanență o replică hâtră pregătită s-o azvârle, indiferent de situație și de beneficiarul ironiilor sale.
Singurul personaj care m-a enervat dintre cele care apar mai des prin peisaj este mimoza de divă onlyfanistă Gina (Anca Dinicu – Teambuilding).
Este o caricatură grosieră a fufelor din mediul online, care au impresia că influențează pe dracu să le ia dacă-și flutură nurii din dotare, pentru că altceva ce? Dacă le zici de sinapse, vor întreba dacă sunt la reducere pe Temu.
Apar și alte nume celebre din panoplia actuală a vedetelor din domeniu, nu o să le pomenesc, pentru că trailerul este destul de ambiguu în ceea ce privește prezența lor sau chiar a poveștii.
🧠 Dincolo de caterincă: complicații și limite
Țineți-vă bine, veți avea parte de multe surprize, scenariul nu se rezumă doar la o avalanșă de glume, există și destule răsturnări de situație care m-au prins pe picior greșit.
Băieți de oraș: Golden Boyz nu este o comedie atât de lejeră pe cât pare la prima vedere, lucrurile se complică destul de mult pe parcurs, încât o dă într-o copulare de creier cum rar s-a văzut în cinematografia românească.
Închei cu mențiunea că limbajul, deși deloc cuminte, nu este de mahala infectă, nu are înjurături spurcate și nu se folosește de introducerea organelor reproducătoare pentru a stârni amuzamentul de cea mai joasă speță.
Există, totuși, niște organe, dar ele sunt flasce din punct de vedere al potenței intelectuale.
În funcție de sensibilități, umorul poate fi considerat, pe alocuri, ofensator.
Sunt glume care apasă exact pe zonele unde societatea românească e cea mai defensivă: misoginie, superficialitate, lipsă de educație emoțională și masculinitate fragilă. Dar totul este deliberat, nu există dram de răutate în replici.
🏆 Băieți de oraș: Golden Boyz – Verdict 👍 sau 👎
Știu că mulți îl beștelesc pe Bendeac din cauza afinităților sale politice, mie mi se flutură trestia în vânt de chestiile astea, așa că pot spune, cu mâna pe inimă, că omul a creat o comedie senzațională.
Aș putea spune chiar că este cea mai bună comedie românească din câte am văzut. Desigur, nu le-am urmărit pe toate, așa că poate este exagerată lauda, însă îmi mențin părerea.
Atenție, aici mă refer la comedia get beget, fără inserții dramatice, mesaje subliminale sau propovăduiri sociale, comedia realizată cu unicul scop de a-și distra spectatorii.
Jur că a existat o secvență care m-a făcut să-l cred vrăjitor mentalist pe Bendeac. Exact când mă întrebam cine mama naibii e Bianca pe care și-o tot dorea moartă cineva, ghiciți ce? Apare Bianca supărată foc pentru că i se cântă prematur prohodul.
🎯 Micile detalii care fac diferența
Nu mai revin la comentariu pentru a completa cu partea muzicală, așa că scriu aici. Melodiile sunt excelent alese și se potrivesc la perfecție cu imaginile pe care le acompaniază.
Chiar și o manea m-a lovit la țanc. Da, ați citit bine, o manea. Și asta vine din partea unui care, dacă ar avea putere deplină, ar reaprinde cuptoarele de la Auschwitz pentru a da arde toate discurile cu manele.
Deja mi-am luat bilet să-l văd a doua oară. Știu sigur că am ratat câteva poante, nu pentru că nu le-aș fi înțeles, ci pentru că eram prea ocupat să râd datorită glumelor precedente.
Hai să vă dea Dumnezeu sănătate și Măicuța Domnului împreună cu El să vă ajute să râdeți măcar pe jumătate cât am râs eu la film.
Trailer
