Când credeam că Hollywood nu mai are la ce filme să vină cu continuări, iată că Freakier Friday îmi demonstrează contrariul.
Este partea a doua a lui… Freaky Friday, film apărut în 2003.
🎬 Freakier Friday – Premisă 📖
Anii au trecut și, după valul de haos din Freaky Friday, cine s-ar fi gândit că mai sunt suficiente blitz-uri de magie pentru încă un film?
Dar, da, universul a zis „Hai să o facem… mai încurcat!”
Și-așa ajungem la Anna (Lindsay Lohan), acum mamă responsabilă și manager muzical, care se pregătește de măritiș.
Are o fată adolescentă, Harper (Julia Butters – The Fabelmans), dar și o viitoare fiică vitregă, Lilly (Sophia Hammons), care nu-s de acord cu această căsătorie.
În plus, cele două tinere nu se înghit deloc și la fiecare confruntare dintre ele ies scântei de zici că este o luptă între galeriile FCSB-ului și Stelei.
Din motive magice, se produce iar o schimbare de corpuri, doar că acum la pătrat.
Mama intră în trupul fiicei, iar spiritul lui Lilly se cuibărește în carcasa bătrână a bunicii Tess (Jamie Lee Curtis – True Lies).
Descurcă-le, drace, dacă poți.
💭 Freakier Friday – Comentariu 🍿
Abia am revăzut prima parte, așa că m-am prins că această continuare ia apa de la robinet și o vinde ca fiind de izvor natural de la munte.
Nu reinventează nimic în ceea ce privește povestea, doar o face mai complicată prin dublarea trupurilor încurcate.
În rest, totul rămâne la fel, de la nunta iminentă până la finalul muzical. Scenaristul nici măcar nu s-a scremut să încerce să aducă o fărâmă de originalitate.
Doar a adaptat comportamentul personajelor la vremurile noastre și s-a asigurat că bifează toate căsuțele sociale.
Cu toate acestea, filmul este destul de plăcut, fiind o producție clasică Disney, care nu-și asumă riscuri și nu deranjează pe nimeni.
😂 Umor și nostalgie
Dozele de umor lejer și inocent sunt asezonate cu nostalgie pură. Melodiile alese pentru a însoți acțiunile personajelor sunt dintr-o altă epocă, piese pe care copiii de azi nu le-ar asculta nici măcar ca pedeapsă.
Dar au lovit în sufletul generațiilor care încă nu descoperiseră că literele alfabetului pot fi folosite și pentru altceva în afară de a lega cuvinte.
🎭 Interpretări actoricești
De bază rămâne chimia dintre Curtis și Lohan, care este încă în stadiul de combustibil pur.
S-ar zice că trecerea anilor a mai șters din entuziasm, dar nici vorbă. Au revenit cu “autoironică veterană” în arsenal.
Curtis demonstrează de ce are în vitrină un Oscar. Ea a primit cel mai greu rol, acela de a juca o puștoaică țâfnoasă, personajul ei fiind cel mai îndepărtat ca vârstă de actriță.
Și se achită cu brio de această misiune, se prostește, se distrează și se maimuțărește fără nicio reținere.
Eu am râs cel mai mult la năzbâtiile ei, pentru că se comportă complet opus față de cum te-ai aștepta de la o bunicuță.
Celelalte doamne și domnișoare încearcă să țină pasul cu acest monstru sacru al actoriei, dar rămân în urmă, ca o ceată de ologi aflați pe urmele lui Usain Bolt.
Filmul nu ratează ocazia de a ne bombarda cu replici din primul film, apariții surprinzătoare și decoruri familiare.
Este plimbarea prin amintiri, menită a-i sensibiliza pe cei care au crescut cu Freaky Friday.
Comparativ cu primul film, cel de față este mai bun din punct de vedere al emoțiilor.

🎯 Actul final și mesajele
Actul final, deși incredibil de previzibil, este conceput în așa fel încât reușește să-ți încețoșeze privirea, de parcă te-ai uita la ecran din spatele unei cascade.
Nu mai este cazul să vă pomenesc despre mesaje, că le știți încă dinainte să vă apară prima reclamă premergătoare filmului.
Sunt legate de familie, de nevoia de comunicare, de înțelegere a problemelor celor iubiți și de ajungerea la un consens fără urlete, ifose și istericale.
⚠️ Ce nu prea a funcționat
Ei bine, cele patru perspective cresc nivelul de absurd, dar adolescentele sunt cam de pomană în film, accentul cade pe Lohan și Curtis.
Uneori uitam că sunt și alea mici prin peisaj, nu prea sunt băgate în seamă decât când este nevoie de ele.
Glume sunt prea sigure, pare că umorul e bine spălat de orice urmă de curaj astfel încât să nu deranjeze.
Logica este destul de șubredă în unele momente. Spre exemplu, un personaj cunoaște la perfecție versurile și linia melodică a unei piese, deși cu o zi în urmă nici nu auzise despre respectiva compoziție, și este nevoit să o cânte ad-hoc.
Și o face mai bine decât artiștii noștri care mimează jalnic pe playback la sărbătoarea zilelor vreunei comune organizată pe bani publici.
Evident, nu am cum să trec cu vederea previzibilitatea Disney, care aduce un final liniștitor, ambalat în inevitabilul „și au trăit fericiți”.
🏆 Freakier Friday – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul n-o să câștige premii pentru scenariu sau regie, dar este o comedie care te face să te simți bine. Și, uneori, asta e fix ce ai nevoie pentru a evada pentru două ore dintr-un cotidian mohorât.
Freakier Friday e frenetic, cu momente sincere, suculente, ambalate în zâmbete dulci.
Și, spre ușurarea mea, nu este greu de urmărit. Credeam că o să mă ia de cap să țin socoteala cine în ce corp este, dar nu am avut probleme.
Dacă vrei comedie de familie, cu haos garantat și replici care-ți amintesc de copilărie, ai nimerit bine.
N-o să-ți dea teme filozofice de discutat la un pahar de vorbă intelectuală, dar e alegerea perfectă pentru o seară în care vrei să râzi.
A fost simpatic, chit că m-a stresat cu anumite segmente special concepute pentru publicul tânăr, dar s-a revanșat cu nostalgia bine plasată în poveste.
Așa că am să-i coc 7 porții de prăjitură Pavlova, fiindcă presimt că o să revină la modă acest desert.
(3,5 / 5)

Recenzie video
Trailer
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți