Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
La recomandarea unui amic de suferință într-ale filmului, am decolat spre Lost in Starlight, un anime disponibil pe Netflix.
Pentru cei atenți la detalii, titlul original este I Byeol-e Pil-yohan.
🎬 Lost in Starlight – Premisă 📖
Nan-young (Kim Tae-ri) e cu capul mereu în nori. Nu în sensul că este aeriană, ci astronaută.
Este hotărâtă să ajungă pe Marte pentru a afla ce s-a întâmplat cu mama ei. Adică misiune personală, nu excursie de tip „2 nopți la hotel cu mic dejun și roboți”.
Lucrează de zor la crearea unui dispozitiv care detectează viața pe planete îndepărtate, iar plecarea ei spre Marte depinde de succesul acestuia.
Jay (Hong Kyung) e un muzician care a scos visul din priză și a renunțat la aspirațiile de a deveni artist de renume. Asta chiar dacă are talent și melodiile lui sunt ascultate.
Mai retras din fire, a ales să repare pick-up-uri prin Seul și să recondiționeze analogicul într-o lume digitală.
Cei doi se întâlnesc, iar pe fundal, metaforic, parcă începe să se audă piesa regretatei Mădălina Manole, se plac și restul e poveste.
💭 Lost in Starlight – Comentariu 🍿
Animația este serioasă și prezintă o poveste de dragoste care depășește multe bariere în drumul ei.
Unele țin de distanță, altele de hăul din interior.
Nan-young are dificultăți în a se atașa emoțional pentru că a fost rănită, copil fiind, iar încrederea i-a fost zdruncinată de promisiuni deșarte.
Așa că preferă să stea departe de interacțiunile umane, de teama unor noi deziluzii.
🫀 Doi naufragiați ai emoției
Nan-young poate fi caracterizată drept arhetipul căutătorului.
Ea nu pleacă doar spre Marte, ci înspre rădăcinile propriei traume, într-o odisee existențială în care fiecare kilometru parcurs în spațiu e un pas în golul din suflet.
Simbolic, Nan-young este un corp în mișcare constantă, dar o inimă suspendată între trecut și viitor.
E singurătatea eroică, gata să accepte că unele destinații, fie ele planete sau iubiri, nu pot fi atinse fără pierdere.
La polul opus, Jay e ancorat pe Pământ, dar și în amintiri.
El nu mai creează muzică nouă, ci recondiționează aparate care redau sunete vechi. După puterea mea de pricepere, ăsta este un gest simbolic prin care încearcă să repare ceea ce a fost distrus, poate chiar în sine.
Reprezintă sensibilitatea pasivă, omul care a fost cândva visător, dar a ales să rămână pe loc, între discuri zgâriate și regrete netrăite.
Fiecare a pierdut ceva, imposibil de cuantificat în cuvinte, și speră că se vor regăsi sufletește unul în celălalt.
👁️ Detalii ascunse
Lost in Starlight este o animație care te hipnotizează cu vizualul și te lasă fără oxigen emoțional, de parcă ai urca pe Everest, dar în loc de gheață, ai peisaje pastelate, constelații migălos desenate și detalii complexe care te fac să pui pauză.
Nu cred că un mesaj subtil pus într-un colț, iluminat cu neon, și o anumită formă a unui nor cosmic sunt întâmplătoare, sunt sigur că au semnificația lor.
De aceea, am revenit asupra unor secvențe, ca să fiu sigur că ochii nu mi-au jucat feste și că am văzut ceea ce am crezut că am văzut.
🧘♀️ Poezie în gravitație zero
Han Ji-won nu regizează un film de dragoste, mai degrabă face meditație romantică în zero G.
E genul de creație care ar trebui proiectată într-o galerie de artă în timp ce o voce materializată din eter citește poezii șoptite despre singurătate. Atât de estetic e totul.
🔇 Pauze lungi, sentimente grele
Dialogurile sunt puține, dar gândite, cu pauze mai lungi decât lista de filme bune din catalogul Netflix.
Relația dintre Nan-young și Jay e sinceră, matură și stângace. Uneori tandră, alteori frustrantă, dar mereu recognoscibilă.
💣 Adevăruri cu întârziere
Până la urmă, vorbim despre doi oameni tineri ca vârstă, dar maturi în gândire, nu este o relație adolescentină cu bilețele în pauză și chicote pe culoarele școlii.
Recunosc că nu am fost impresionat în prima jumătate de film. Apreciam ceea ce se desfășura în fața ochilor, dar nu era suficient de special pentru a mă sensibiliza.
Și exact când începeam să cred că totul va rămâne la stadiul de o poveste de iubire în bule de săpun și lumină stelară, filmul aruncă o mână de adevăruri incomode despre sacrificiu, gol existențial și alegeri.
⏳ Ce nu funcționează (pentru mine)
Pe partea de plângeri, consider că ritmul e lent, uneori prea lent, iar când este accelerat motorul warp, evenimentele parcă se petrec prea abrupt.
Aș fi dorit mai puțin Singin’ in the Rain și mai mult The Martian, dar asta ține de preferințe personale.
La final, după ce toate piesele acestui puzzle iubăreț au fost așezate cum trebuie, am rămas un pic dezamăgit. Dar doar un pic.
Credeam că va avea niscai complicații temporale sau substraturi simbolice, dar povestea este prea liniară pentru a transcende cu adevărat timpul și spațiul.
Din acest punct de vedere, pentru mine Your Name rămâne lider indiscutabil în categoria animații romantice.
🌼 Floarea Adonis
Apropo, luați aminte și la floarea Amur Adonis, nu degeaba a fost aleasă, semnifică multe lucruri.
De la numele care se trage de la Adonis, simbolul renașterii și al frumuseții fragile, și până la culoarea galbenă, care sugerează speranță, nimic nu este întâmplător la ea.
Devine un liant emoțional între amintirea mamei lui Nan‑young și visul ei de redescoperire, de „a aduce viață acolo unde nu există”.
🏆 Lost in Starlight – Verdict 👍 sau 👎
Pelicula este o poezie animată despre distanță, tăcere și ceea ce rămâne după iubire. Se adresează, în principal, celor care au suferit de dor de orice fel care încă mai doare.
Dor de cineva. De ceva. De un ideal. Și care vor să vadă cum ar arăta suferința aia dacă ar fi animată de un poet digital care a făcut și ceva cursuri de astronomie emoțională.
Nu a reușit să mă sensibilizeze până la lacrimi, tocmai pentru că se grăbește spre un final destul de fantasmagoric. Dar vorbim despre o producție SF, așa că-i accept anumite libertăți artistice.
Nu am zis nimic despre coloana sonoră, nu? Se pare că din animații mai adun și eu piese pe care să le ascult până învăț versurile pe dinafară.
După ce am tocit melodiile de la KPop Demon Hunters, acum mă văd nevoit să fac la fel cu cele de aici, în special cu cea de final.
Ce să vă mai zic? Doar să vă recomand să vă iubiți cu pasiune, poate că sentimentele sunt nemuritoare, dar timpul pe această lume este finit.
Eu m-am decis să plantez opt flori de Amur Adonis. Voi?
(4 / 5)
Trailer
