Shadow Force

admin 12/05/2025 Acțiune Leave a comment

Shadow Force este un film regizat de Joe Carnahan, expertul în filme de acțiune la care nu se uită mai nimeni.

🎬 Shadow Force – Premisă 📖

Povestea este dureros de simplă. Doi agenți secreți, Ombra (Kerry Washington – The Six Triple Eight) și Sombra (Omar Sy – Intouchables) au dezertat din organizația Shadow Force.

Motivul? S-au văzut, s-au iubit și din relația lor de amor a rezultat un copil.

Așa că ei sunt pe fugă, iar șeful supărat, Cinder (Mark Strong – 1917), îi vânează pentru că îi vrea morți.

Se pune de-o poteră formată din foștii colegi ai celor doi și să înceapă acțiunea.

💭 Shadow Force – Comentariu 🍿

Care acțiune? Că prima oră este doar un preambul interminabil în care ăia buni fac planuri de scăpare, iar ăia răi concep strategii de capturare.

Dar până la acțiune am avut altă problemă. Scenariul ratat mi-a ros creierul cum mă roade o piatră într-un pantof prea strâns.

🎭 Asasini de elită… doar pe hârtie

Construiește niște personaje neverosimile care nu se potrivesc deloc cu aura de asasini de clasă mondială.

Echipa de ucigași trimisă pe urmele celor doi pare compusă din amatori de CS2 care se joacă pentru prima oară într-o arenă de laser tag.

Pur și simplu, ăia care sunt caracterizați drept elita mercenarilor super mega giga experți sunt depășiți în reacții și acțiuni de o domniță supraponderală care gâfâie când își pudrează nasul.

Să nu mai zic că în momente critice își uită tot antrenamentul și se comportă ca niște începători care nu știu în ce direcție să tragă.

🔫 Dorel și lecțiile ratate de la Thanos

Urăsc când scenariile fac asta, creează niște personaje care ar trebui să fie vârful în domeniul lor, dar acționează ca Dorel într-o zi mai proastă decât de obicei.

Eu aș obliga toți asasinii din toate filmele de acțiune să urmărească Infinity war și să ia aminte la spusele nemuritoare ale lui Thanos: Ar fi trebuit să țintești capul.

Ținând cont de halul în care scrise personajele care zici că toată viața s-au jucat cu pistoale cu apă, nu că-s pe butonul de apelare rapidă al guvernului când este nevoie de rezolvarea neoficială a unor treburi murdare, filmul ajunge să fie ridicol.

Dacă ăia reprezintă vârful în domeniul asasinatelor, atunci eu sunt papa de la Roma votat în unanimitate în cadrul conclavului, chit că nu-s catolic.

👎 Când eroii și răufăcătorii devin glume

Cât despre personajele principale, Mr. and Mrs. (Black) Smith varianta second-hand, am rămas cu impresia că se cred într-o comedie proastă, nu într-o acțiune dramatică.

Serios, sunteți pe urmele unor inamici care se depărtează rapid și voi vă opriți să faceți schimb de pupături sau să vă certați pe numărul de gloanțe?

Bine, nici cu antagonistul nu mi-e rușine, că și ăsta are o limbariță ce nu s-a pomenit.

Nu doar că-și dezvăluie planul malefic în fața celor pe care vrea să-i ucidă, dar le ține o prelegere de vreo 15 minute în care le prezintă toate amănuntele.

🔥 Acțiune haotică fără cap și fără coadă

Când, în sfârșit, se pornește scandalul armat, acesta este unul generic, ca atâtea altele, un haos aglomerat în care toată lumea trage în toată lumea.

Nu există o coregrafie mai acătării, o structurare logică a confruntărilor sau niște cadre bine alese care să te lase să vezi cum trebuie ceea ce se întâmplă pe ecran.

Nici nu am ce să scriu pe seama celei mai importante părți dintr-un asemenea film pentru că deja fusesem înecat într-un ocean de plictiseală când s-a pornit acțiunea și nu mai eram deloc concentrat la povestea seacă.

Apropo, că revin la scenariu, mai am două argumente pentru care este un eșec total.

Îl introduce în scenă pe copilul cuplului dezertor, dar singurul scop al prezenței lui este să pună întrebări care să dea ocazia personajelor să ne ofere informații despre trecutul lor.

Scenariul a vrut să pară inteligent, să nu credem că ne servește forțat amănunte, ci s-a folosit de cel mic drept scuză pentru asta, dar nu a reușit să mă păcălească.

🇫🇷 🇺🇸 Frangleza, chinul spectatorului

Și nu am înțeles ce a fost cu amestecul ăla de două parale între engleză și franceză (frangleză, cum îmi place să-i zic), că mi-a stricat somnul de frumusețe.

Cum replicile erau dintre cele mai banale, am închis ochii să mă odihnesc, că oricum nu se întâmpla nimic relevant pe ecran, așa că puteam să ascult liniștit filmul.

Dar Sombra făcea trecerea de la engleză la franceză chiar în aceeași propoziție, așa că eram nevoit să deschid ochii să citesc subtitrarea, să nu rămân în urmă.

Deși nu cred că aș fi ratat vreo revelație cinematografică.

🏆 Shadow Force – Verdict 👍 sau 👎?

Nu voiam o capodoperă memorabilă, ci doar un simplu film de acțiune care să mă destindă.

Din păcate, execuția slabă și lipsa de coeziune narativă a transformat Shadow Force într-un film pe care vreau să-l uit cât mai repede.

Stați așa, despre ce vorbeam aici? Deja mi-a ieșit din minte.

Chiar nu pricep obsesia asta a scenariștilor moderni de a transforma filmele de acțiune în telenovele pseudo-psihologice. Se cred cumva elitiști sau filozofi de ocazie?

Încep să apreciez mai mult filmele cu Van Damme din tinerețe, alea hulite pentru că nu au povești complexe. Măcar livrau ceea ce promiteau, acțiune berechet.

Hai să închei într-o notă pozitivă pentru că pelicula face un lucru bun, aduce în atenția publicului opera unui artist legendar – Lionel Richie.

Că am ascultat aproape toată discografia lui în acest film și că ăla mic a cântat de mama focului câteva dintre piesele lui, nici nu mai contează, important este că muzica-i excelentă.

Cu toate astea, Shadow Force nu merită mai mult de trei insule confiscate în mijlocul oceanului.