Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
The killer este un film care, înainte de lansarea pe Netflix, mi-a generat sentimente contrastante.
Despre asta un pic mai târziu.
🎬 The killer – Premisă
Michael Fassbender (Alien: Covenant) este Ucigașul, fără nume, un expert asasin care tocmai se pregătește pentru o nouă misiune, nici nu mai știe a câta, fiind veteran în meserie.
Dar cum și profesioniștii mai greșesc câteodată, Nenumitul își înfige glonțul în persoana nepotrivită.
Cum nu este obișnuit cu eșecurile, evacuează rapid incinta cu gândul de a se liniști olecuță, să-și revină din șoc, că-l luase cu amețeli când a văzut pe cine a penetrat metalic.
Doar că nu așa funcționează lucrurile în această tagmă dură, nu poți să dai chix pe bani mulți și să speri că nu se va petrece nimic pedepsitor.
Așadar, nu trece mult timp, cât un zbor de avion mai îndelungat, și repercusiunile îi bat violent în geam.
Și ele îl calcă pe bătături pe omul nostru imuabil sentimental care, v-ați prins, pornește într-o mare aventură răzbunătoare să scape de maculatura umană care îl sâcâie.
💭 The killer – Comentariu 🍿
Acum să explic contrastul din prolog.
Pe de o parte, îl avem regizor de excelentul David Fincher, este o bucurie mare să îi aștept fiecare film lansat.
Pe de altă parte însă, în rol principal este Michael Fassbender care are cel mai nepriceput agent deoarece îi alege niște roluri extrem de neinspirate.
N-a mai prins un film cu adevărat bun de vreo 10 ani, de la Steve Jobs.
Așadar, eram entuziasmat datorită regizorului, dar și temător din cauza actorului.
Rezultatul final a fost undeva la mijloc.
Povestea nu-i vreo piatră de temelie în gen, că am tot văzut producții cu asasini solitari care se ghidează după un cod propriu și sunt nevoiți să se lupte pentru viața lor.
Dar este bine spusă, într-un ritm molcom, însă fără să devină plictisitoare.
Doar că nu am priceput care-i treaba cu nea Caisă ăsta.
Că una zicea, alta făcea, zici că era un popă care după liturghia sfântă alerga prin altar băiețași să-i bage sub sutană să-i spovedească.
Adică m-a exasperat cu repetarea obsesivă a unui set de reguli stricte în timp ce el ce făcea? Le călca pe toate în picioare.
Nu improviza… și el o dădea pe improvizații.
Anticipează… și el făcea pe dos, mergea la ce-o fi, nu pe anticipații.
Nu te lăsa copleșit de emoții… și el o arde tot pe sentimente.
Și așa o ține tot filmul de m-a bulversat complet.
Din vorbe pare asasinul suprem, letal, cinic și îndemânatic, dar se dovedește mai degrabă un teoretician bun, că a învățat la perfecție regulile, dar practica îl omoară.
Cum o fi ajuns la vârsta aia și cu 10.000 de ore pe cartea de muncă și atât de scump și doldora de bani, nu-mi dau seama.
Eu nu l-aș angaja nici să-mi ucidă muștele cu pliciul, darămite să-mi asasineze dușmanul de moarte.
Plus că scenariul, inspirat dintr-o nuvelă grafică franceză, pare-se că s-a blocat pe un site de statistici, că mi-a împuiat capul cu fel și fel de informații inutile.
De parcă mi se rupe în paișpe câți oameni se nasc într-o secundă sau câte prezervative folosește în meseria ei o curvă de lux.
Mă rog, exagerez, unul din amănunte l-am inventat eu, ghiciți care.
Dar m-a împins să fac niște socoteli, curios fiind dacă a oferit ceva real sau doar baliverne.
Cu toate aceste neajunsuri, The killer este un film care devine tot mai interesant cu fiecare crimă comisă de Cel Fără De Nume în încercarea lui de a ajunge la capul principal al răutăților.
Stilul este clar al lui Fincher, cinematografia se prezintă ca la carte, una stilizată pozitiv, cu cadre care nu transmit multă speranță, fără o paletă bogată de culori, dar suficientă pentru a-și face treaba.
Există tensiune în fiecare scenă pentru că nu știi cine ce hram poartă deoarece personajele rămân un mister și nu ai idee cum și dacă vor reacționa.
Iar asasinul nu este unul flamboiant, când nu trebuie să-și facă treaba (precum cea ratată din start), el acționează meticulos ca un ceasornicar chinez angajat într-un magazin elvețian.
Are acțiune, dar în niciun caz nu trebuie să vă așteptați la vreun John Wick prăpădind galerii de fotbal pe bandă rulantă.
N-am stat să număr morții, dar probabil că aici numărul celor care dau ortul popii pe tot parcursul filmului este mai mic decât într-o scenă în care strănută Wick din greșeală și umple cimitirul.
Nici nu știu ce să spun despre actorie pentru că nu prea există, dialogul este incredibil de frugal, schimburile de replici sunt prea rare pentru a contribui cu ceva la caracterizarea personajelor.
În majoritatea timpului doar auzim vocea din capul personajului jucat de Fassbender cum ne bombardează cu statistici și platitudini de influencer de Tik Tok cu doi neuroni.
Ceva gen: nu-i aglomerat, deci nu-i multă lume sau dacă bagi piciorul în apă, te uzi.
No shit, Sherlock.
🏆 The killer – Verdict 👍 sau 👎?
În ciuda premisei sumbre, parcă aș caracteriza filmul drept o comedie neagră datorită discrepanței dintre monologul obiectiv din capul Asasinului și acțiunile subiective ale acestuia.
Aș fi vrut să-mi placă mai mult de atât, să-l azvârl fără să mă gândesc în top 10 filme favorite măcar pe 2023, dar ceva i-a lipsit.
Poate că tocmai ăsta a fost mesajul producției, faptul că ne credem mult mai buni decât suntem, dar pe mine m-a deranjat cum Ucigașul trecea cu ușurință peste propriile reguli.
Este departe de un Se7en, de un Zodiac, filme care se încadrează oarecum în același gen, dar era și greu să ajungă la calitatea lor.
Nu m-a plictisit deloc, deși pe alocuri parcă mă uitam la jocurile paralimpice ale melcilor, dar nici nu m-a impresionat în vreun fel anume.
The killer este mai curajos decât mine, eu nu aș avea tupeul să inițiez mai mult de 7 comenzi pe Amazon.
(3,5 / 5)
