Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Grand Prix este primul film pe care l-am văzut în cadrul TIFF 2023.
Nu, nu m-am dus până la Cluj pentru el, ci l-am urmărit pe aplicația oficială, TIFF Unlimited.
🎬 Grand Prix – Premisă
Doi martalogi din pătura de jos a societății, Emil și Roman, sunt mari fani ai curselor motorizate, în special Formula 1.
Cum unul dintre ei, deși nu pare, este o enciclopedie de informații, câștigă un concurs cu întrebări din domeniul auto, iar cadoul este reprezentat de două bilete pentru Grand Prix-ul de la Barcelona.
Neavând alte îndeletniciri mai acătării, cei doi se îmbarcă într-o dubă cam hârb și p-aci ți-e drumul.
Doar că au două probleme.
Prima este un pasager clandestin care se pitulează de a doua problemă.
Duba a fost echipată cu cauciucurile de la o mașină furată care aparține unui baștan agricol care le vrea înapoi cu orice preț și trimite pe urmele ăstora niște recuperatori.
Iar asta este a doua lor problemă.
💭 Grand Prix – Comentariu 🍿
În afară de Medieval, care are Cehia ca țară producătoare, dar este în mare parte englez, Grand Prix este primul film neaoș de acolo pe care îl iau în colimator.
Cumva, producția are un aer familiar pentru că nu este departe de noi ca atmosferă și lume prezentată, una care se luptă să supraviețuiască într-un cotidian care nu are milă de cei sărmani.
Zona în care trăiesc personajele ar face Ferentari-ul să arate ca un palat luxos placat cu aur și cu turnulețe falnice, atât de mizeră este viața lor din punct de vedere financiar.
Însă filmul nu este o dramă răsuflată care să le plângă de milă acestor inapți care se află în această postură pentru că nu-s în stare de nimic.
Școală ioc, educație din părți, bun simț nici atât, iar de respectat legea nici nu poate fi vorba, este un concept străin pentru ei.
Ca atare, limbajul este unul de cocalar de mahala, iar subtitrarea nu-i din aia de mironosiță pudică, le traduce direct, de ți se înroșesc urechile.
Dar tocmai de aici se naște farmecul filmului pentru că personajele, ca urmare a incapacității lor de a funcționa corect în societate, generează o groază de situații comice.
Așa cum sunt ei, țâfnoși, cu gura spurcată, recalcitranți și mereu cu ochii după o satisfacere rapidă de orice gen, au ceva greu de definit care te face să le porți de grijă.
Sau poate că pot să definesc acest je-ne-sais-quoi, sunt umani cu puzderie de rele, dar și cu multe bune.
Am râs bine de tot, chiar nemaipomenit de mult, la acest film pentru că nu aveam nicio așteptare și am fost luat prin surprindere de belelele în care intră cei trei muschetari cu sau fără voia lor.
Este suficient să te uiți la fețele lor și automat un rânjet își va face apariția instantaneu pe mufarină pentru că îți dai seama că lipsa de inteligență din ochii lor anunță aventuri hazlii.
Cu mafioți pe urmele lor, cu aventuri sexuale cu final (ne)fericit, cu probleme motorizate, rupți în fund de săraci și goi în cap de creier, iată că eroii (să le zic așa) reușesc cumva să nu moară ca proștii.
Pare un fel de Dumb and dumber, dar nu dus la acel nivel exagerat de dileală țăcănită, că nu-s chiar atât de loviți cu barosu-n cerebel.
Se petrec destule năstrușnicii, la unele dintre ele nici că mă gândeam că s-ar putea întâmpla aievea.
Dar în mare parte sunt verosimile, asta deși se plimbă primejdios pe marginea prăpastiei care ar arunca filmul în hăul ridicolului.
Undeva, sub caroseria comediei, se află și un substrat social care atacă mai flancat câteva bube birocratice, unele care sunt de notorietate și la noi, anume poliția coruptă și justiția inaptă.
🏆 Grand Prix – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film total diferit de ceea ce livrează acum Hollywood, n-are treabă cu vreo corectitudine politică și mie mi s-a părut un lucru revigorant, deși uneori parcă exagerează cu anumite replici chiar nesimțite.
Nu își impune singur anumite bariere care să îngrădească scenariul și nici nu se bagă în colț ca tăntălăul doar de frica de a speria niște sensibili ofuscați din orice.
Limbajul folosit este unul real, chit că nu-i deloc academic sau chiar recomandat.
Dar n-avem de ce să ne ascundem pe după deget (cel mijlociu), când pățim nasoale nu ne apucăm să recităm poezii criptice de Ion Barbu, ci afurisim toți sfinții pe care i-am învățat în altar de mici copii.
Am rămas la fel ca personajele, adică prost, când am văzut ce film pot scoate cehii și noi am rămas loviți în continuare de sindromul incurabil al ciorbei lungi.
Închei aventura pe circuitul lui Grand Prix cu un mare zâmbet tălâmb, nu înainte de a parcurge 8 ture într-o mașină de curse.
(4 / 5)
