Tiger zinda hai

admin 07/01/2018 Acțiune, Filme asiatice, Filme indiene 1 Comment 3,618 Views

Trec în calendar ziua asta, pentru prima oară am văzut la cinema un film indian, Tiger zinda hai.

Îmi pare rău că nu am știut inițial că este un sequel al filmului Ek tha tiger (Tiger) dar nici nu a fost nevoie să îl văd pentru a mă prinde de poveste.

Tiger zinda hai este bazat pe fapte reale.

Mă rog, când zic asta este ca și cum aș spune că Abraham Lincoln vampire hunter sau Inglourious basterds sunt filme bazate pe fapte, adică a existat evenimentul pe care se bazează filmul dar doar atât.

În realitate au fost răpite în Iraq 46 de asistente medicale indiene de către teroriștii ISIS și de aici pleacă filmul.

Doar că în Tiger zinda hai este vorba de 25 de asistente indiene și 15 pakistaneze dar răpite de o organizație inventată, ISC.

Asistentele sunt captive într-un spital evacuat pentru a-l îngriji pe liderul ISC rănit în urma unei confruntări armate.

Și cine este mai potrivit să vină într-o misiune de salvare contra cronometru decât chiar Tigrul (Salman Khan)? Deși presupus mort, el își vede liniștit de viața sa în munții Austriei alături de soția sa, Zoya (Katrina Kaif), o frumoasă agentă pakistaneză (v-ați prins de ce au scos din traistă și niscai asistente pakistaneze?) și pruncul lor, Junior.

Doar că atunci când datoria îl cheamă, Tiger iese din hibernare și pune mai presus de orice patria, așa că își trage o echipă șoc, pune la cale un plan nebun de salvare și începe hărmălaia, având la dispoziție doar câteva zile pentru a salva asistentele, pentru că oamenii cei mai răi (americanii) vor bombarda spitalul, neinteresându-i viețile nevinovate care vor fi pierdute, nu sunt americane, atunci nu contează.

Văd că asiaticii o iau pe calea hollywoodiană cu filmele astea de acțiune bombastice, după chinezescul Wolf warrior 2, avem acum indianul Tiger zinda hai care este oarecum asemănător.

Avem în Tiger un fel de Rambo indian combinat cu ceva gene de semizeu, pentru că atunci când pornește la război, este indestructibil.

Filmul durează destul de mult, se duce spre 2 ore și 40 de minute (sau durează prea puțin, dacă ne luăm după standardele indiene) și, atenție, avem o singură bucată muzicală aiurea, și asta la început, înainte de declanșarea haosului.

Ulterior am și uitat că urmăream un film indian pentru că eram captivat de acțiune care nu se lasă mai prejos decât filmele cu buget imens.

Ce este drept, nu mă așteptam la o logică solidă sau la o desfășurare coerentă a evenimentelor, nu prea este un punct forte pentru indieni scenariul betonat și fluent din punct de vedere al logicii, dar la dracu, este un film de acțiune tâmp (în mare parte) și așa trebuie tratat.

Și aici nu dezamăgește deloc Tiger zinda hai, durează un pic până se pornește la drum, ne amăgește un pic papilele gustative doritoare de acțiune extravagantă și lipsită de realism cu o fază de început în care Tiger se ia la trântă cu o haită de lupi de zici că a fost studentul lui Liam Neeson.

Dar când ajung la spital, muică, începe Tiger să facă un prăpăd ce nu s-a mai pomenit, de i-ar face de rușine pe Rambo și Terminator, ce zic eu de ăștia, ci toată echipa Expendables i-ar cânta ode și Chuck Norris i-ar cere autografe (aici glumesc, evident că nimeni nu-i mai tare decât Chuck Norris).

Ca aperitiv, vă spun că avem parte de-o urmărire cal contra motocicletă, și cred că este suficient să vă dați seama la ce nivel al absurdului va fi acțiunea.

Și melodia titulară, Zinda hai, este de așa natură încât te îmbărbătează la maxim și te uiți prin sală după niște mitraliere să intri și tu în acțiune. Fără să exagerez, este una dintre cele mai bune piese de băgat pe fundalul unor scene de acțiune, pentru că amplifică la maxim senzația de scandal.

Dar filmul transcende categoria unui simplu film de acțiune, fiind făcut de altcineva în afară de americani, avem o altă perspectivă a terorismului.

Nu vă speriați, nu umanizează terorismul, sunt de condamnat nenorociții care fac atentate, dar filmul prezintă oarecum și punctul lor de vedere și, pe cât este posibil, le înțelegi motivele.

Ce diferență este între a te detona în mijlocul mulțimii în numele lui Allah și a omorî zeci de nevinovați cu drone în numele banilor? Niciuna.

Care este diferența între a răpi și ucide străini nevinovați în numele lui Allah și a aresta, tortura și ucide oameni nevinovați în numele siguranței naționale doar pentru că se întâmplă să aibă nume arăbești? Din nou, niciuna.

Ambele tabere sunt teroriste, ambele practică spălatul pe creier, doar că una dintre ele se pricepe mult mai bine la manipulare și mușamalizare.

De asemenea, a avut și câteva mesaje care te pun pe gânduri și te întrebi oare pentru ce mama naibii se omoară cretinii ăștia? Unii pentru bani, alții pentru religie? Chestii superficiale, de aruncat la toaletă.

Și aproape că m-a făcut să plâng replica unui personaj: Coșciugul mic este cel mai greu. Câteva cuvinte simple au fost suficiente pentru a caracteriza nivelul de bestialitate la care a ajuns specia umană, și tocmai asta vrea să aducă în prim-plan filmul, nu contează meschinăriile și nimicnicirile la care ne dedăm, ar trebui să ne intereseze doar umanitatea.

Probabil sunt mai subiectiv ca niciodată dar Tiger zinda hai mi-a atins o coardă sensibilă și aplaud filmul că încearcă să fie, pe cât posibil, unul cât de cât serios (pentru un film indian) și dacă dăm la o parte superficialitatea acțiunii ridicole, găsim niște precepte pe care întreaga populație trebuie să le urmeze, așa că îi dau un 8.