Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Them! a apărut în 1954, un an interesant pentru producțiile cu creaturi mutante uriașe.
🎬 Them! – Premisă 📖
Undeva, prin deșert, niște polițiști descoperă o fetiță aflată în stare de șoc. Nu vorbește, doar se uită în gol cu o privire traumatizată.
Neștiind care este cauza acestei stări catatonice, copoii se pun pe investigat și descoperă lucruri îngrijorătoare.
Ba o rulotă făcută praf, ba un magazin distrus, ba un bătrânel mort din cauza unor multiple traume incompatibile cu viața.
Și liantul care leagă toate aceste năpaste este zahărul.
Peste tot este zahăr împrăștiat.
Misterul se intensifică în momentul în care sunt găsite niște urme bizare, iar văzduhul este brăzdat de sunete ascuțite care sfredelesc timpanele.
Ce să fie, ce să fie?
Atât personajele, cât și spectatorii, vor afla în scurt timp că vinovatele pentru pagubele materiale și umane sunt niște furnici.
Dar unele gigantice care, lăsate de capul lor, urmează să înlocuiască omul în fruntea lanțului trofic.
💭 Them! – Comentariu 🍿
De ce am scris la început că 1954 a fost un an interesant? Pentru că la câteva luni distanță a fost lansat și primul Godzilla japonez.
Mai mult decât atât, cele două filme par a fi surori vitrege cu acțiunea desfășurată în același univers pentru că atât furnicile de aici, cât și șopârla niponă, au apărat ca urmare a testelor cu bombe atomice.
Dacă în alte situații aș putea vorbi de plagiat, aici nu cred că este cazul, mai degrabă a fost o coincidență cauzată de teroarea nucleară care plana pe atunci deasupra umanității.
Nimeni nu știa ce efecte vor avea astfel de arme foarte puternice, așa că singura soluție cinematografică de a exprima aceste temeri a fost reprezentată de filmele cu monștri modificați genetic din cauza radiațiilor.
Filmul are peste 70 de ani vechime, așa că nu am cum să îl iau la mișto pentru efectele speciale învechite.
Deși, dacă stau bine să mă gândesc, nici nu aș avea motive pentru că, oricât de îmbătrânite par, nu m-au deranjat deloc mai ales că sunt practice.
Ia uite ce prostii scriu și eu, bineînțeles că sunt așa, că altfel cum? Că doar nu CGI?
Filme atât de vechi au un atu mare de partea lor, se simte că-s lucrate cum trebuie, s-a muncit foarte mult la crearea unor furnici uriașe, de unde și senzația de realism.
Într-adevăr, mișcările nu sunt cele mai fluente, îți dai seama că sunt realizări animatronice, dar măcar actorii au avut ceva concret cu care să interacționeze.
Nu s-au hlizit la niște mingi de tenis transformate ulterior prin magia calculatoarelor în cine știe ce creaturi fantasmagorice, de aceea și reacțiile lor sunt oneste pentru că vedeau la ce trebuie să reacționeze.
Of, cât de mult aș fi vrut ca filmul să fie color pentru că sunt sigur că ar fi arătat mult mai bine, mai ales că sunt folosite o groază de aruncătoare de flăcări, unele reale, așadar imaginile ar fi fost spectaculoase.
Însă o tăiere de buget de ultim moment a forțat echipa de producție să tragă filmul în alb-negru.
Cât despre povestea în sine nu aș avea multe de spicuit pentru că este 90% asemănătoare cu cea din Godzilla.
Sunt multe scene în care sunt puse la cale strategii și planuri de a combate furnicile mutante, o grămadă de discuții în contradictoriu între civili și militari, plus că nu lipsesc lecțiile mirmecologice.
Ba chiar exagerează din acest punct de vedere cu o interminabilă prelegere video plasată undeva pe la mijlocul peliculei pe care dacă o urmărești nu mai ai nevoie toată viața de informații despre furnici.
Așadar, multă trăncăneală și puțină acțiune, dar nimic care să mă surprindă, că acesta este șablonul după care sunt decupate scenariile producțiilor de gen.
Însă și când se aude sunetul groaznic ce anunță prezența furnicilor începe o bătălie cruntă pe viață și pe moarte.
Nu-s atât de multe creaturi în scenă pe cât mi-aș fi dorit, mai mult de trei simultan nu se văd, pentru că atâtea au fost construite, dar au un design grotesc care oripilează în ciuda aspectului tehnic perimat.
Componenta umană joacă rolul cel mai important în Them! pentru că există drame care impresionează până la lacrimi (mama și copiii), dar și decizii care m-au surprins prin inteligența lor.
Dacă vă vine a crede, oamenii nu erau niște retardați moderni care să ia cele mai stupide hotărâri, din contră, dezbăteau toate soluțiile cu argumente pro și contra și le alegeau pe cele mai bune.
Oare în ce filme recente am urmărit așa ceva? Se aud greierii, nu?
Este o întrebare retorică, nu caut răspuns pentru că nu l-aș găsi.
O altă laudă pe care o pot aduce peliculei este că zgomotele aruncate aiurea sunt într-un număr foarte mic, ba chiar filmul a reușit să genereze teroare totală prin folosirea cu multă măiestrie a liniștii.
Asta îmi demonstrează că, dacă se vrea cu adevărat, se poate și groază fără bubuituri, dar trebuie și talent pentru îndeplinirea acestui deziderat.
Având în vedere că anii recenți cu toate hashtagurile sociale și-au pus amprenta asupra mea, parcă am fost condiționat automat să depistez anumite comportamente umane numai bune de blamat.
Și aici aș putea menționa că există niscai misoginie, că bărbații puternici nu prea privesc cu ochi buni prezența unei femei în sânul lor.
Cu toate astea, s-a risipit imediat această părere pentru că doctorul Patricia Medford (Joan Weldon) le închide rapid gura prin expertiza ei excelentă într-un domeniu despre care mușchii umblători nu auziseră până atunci.
Și ca fapt divers, în film apare preț de câteva secunde și un oarecare Leonard Nimoy (Invasion of the body snatchers) aflat la începutul carierei.
🏆 Them! – Verdict 👍 sau 👎
În mare parte nu se deosebește prea mult de Godzilla, povestea fiind aceeași, aici spectacolul distructiv este într-o cantitate redusă și apare doar în momente cheie, bazându-se pe mistuiri înflăcărate.
N-aș putea spune că-i chiar horror, nu pentru cineva din mileniul 3, dar încerc să-mi imaginez reacția oamenilor din 1954 când au urmărit filmul.
Mai ales dacă nu văzuseră vreo reclamă pe la TV sau nu și-au aruncat ochii pe un poster.
Oare cum or fi țipat la apariția, destul de târzie, a giganticelor furnici mâncătoare de dulciuri și de oameni?
Tot ca informație de interes general, este unul din primele filme care a folosit celebrul țipăt Wilhelm care, ulterior, avea să devină emblematic pentru industria cinematografică.
Filmul are defectele lui, bineînțeles, dar ele țin de era nedezvoltată tehnic, înă sunt compensate prin originalitate, personaje inteligente, momente tensionate și scene emoționante.
M-a surprins plăcut, atât de plăcut încât mi-a născut o poftă de dulce, așa că am să sug cu nesaț 8 cuburi de zahăr.
Chiar așa, de ce nu s-a făcut un remake după Them! pentru că ar merita?
Nu mai contează, m-am dumirit singur, urmează un remake în regia lui Michael Giacchino. Cel puțin așa lăsa să se înțeleagă print-un tweet din ianuarie 2023.
(4 / 5)
